14,359 matches
-
în 2001 de Editura Emia din Deva (32 p.+il.)). „Dănilă Prepeleac” a avut parte de mai multe adaptări dramatice pentru teatrele românești, dintre care una a fost reprezentată în mod tradițional pe scena Teatrului „Ion Creangă” din București. Studioul cinematografic Animafilm a realizat în anul 1971 filmul de animație "Dănilă Prepeleac", de fapt o înșiruire de cartoane decupate cu subtitrare, având scenariul scris de Maria Petricică, desenele realizate de Zaharia Buzea (1941-1985), iar redactor fiind Mariana Geamănu. Producția realizată este
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
Sovietică, unul dintre cei mai importanți artiști moldoveni, Igor Vieru, a realizat ilustrații originale pentru edițiile locale ale poveștii. Începând de la sfârșitul anilor '80 ai secolului al XX-lea, regizorul român Ion Popescu-Gopo a început să lucreze la o variantă cinematografică personală a poveștii „Dănilă Prepeleac”, pe care urma să o realizeze în colaborare cu studioul Moldovafilm (cu care mai colaborase la filmele "Maria Mirabela" (1981) și "Maria Mirabela în Tranzistoria" (1989)). El s-a deplasat în RSS Moldovenească, pregătind realizarea
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
29 noiembrie 1989 a pus capăt proiectului. Abia în anul 1996 cineastul moldovean Tudor Tătaru a regizat o coproducție moldo-română omonimă a poveștii, după un scenariu scris de el în colaborare cu Vlad Olărescu. Filmul a fost produs de studioul cinematografic „Buciumul” din Chișinău și are o durată de aproximativ 68 de minute. Rolurile principale au fost interpretate de Mircea Diaconu (Dănilă Prepeleac), Diana Lupescu (soția lui Dănilă), Petrică Nicolae (dracul Michiduță), Călin Măneață (Scaraoschi), Ernest Maftei (moșul cu capra, moșul
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
mult în propriul trecut încât pierde orice legătură cu prezentul. Criticul de film Călin Stănculescu a formulat o opinie mai vehementă, afirmând că "Eu sunt Adam!" este „cvasiinutil, ineficient ca abordare a literaturii lui Mircea Eliade și minor ca demers cinematografic”.
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
regizor de film rus / ucrainean, care a emigrat după Revoluția Rusă din 1917. A lucrat în Franța, apoi un timp în Statele Unite ale Americii, a revenit în Franța, s-a instalat apoi în Germania Nazistă și și-a încheiat cariera cinematografică în Italia. Născut într-o familie de artiști la Kiev, tânărul Tourjansky s-a mutat la Moscova în 1911, unde a studiat un an în clasa lui Stanislavski, apoi a turnat în filme mute și doi ani mai târziu și-
Victor Tourjansky () [Corola-website/Science/335718_a_337047]
-
filme mute și doi ani mai târziu și-a făcut debutul ca regizor-realizator în ajunul Primului Război Mondial. Când a izbucnit Revoluția din Octombrie, s-a refugiat la Ialta care nu era încă luată de bolșevici. Când decretele de naționalizare a industriei cinematografice au fost aplicate în Crimeea, a plecat cu Compania lui Ermoliev și actorii săi în Franța via Constantinopol în februarie 1920. Era însoțit de soția sa, actrița Nathalie Kovanko / Natalia Kovanko și de cumnatul său Boris de Fast. Sosit la
Victor Tourjansky () [Corola-website/Science/335718_a_337047]
-
mult în propriul trecut încât pierde orice legătură cu prezentul. Criticul de film Călin Stănculescu a formulat o opinie mai vehementă, afirmând că "Eu sunt Adam!" este „cvasiinutil, ineficient ca abordare a literaturii lui Mircea Eliade și minor ca demers cinematografic”.
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
În teoria filmului, genul cinematografic se referă la metoda de categorizare a filmelor pe baza similitudinilor elementelor narative ale filmului sau a răspunsului emoțional pe care îl oferă. Majoritatea genurilor de film sunt împrumutate din critica de specialitate literară. În afara distincției de bază a genului
Gen cinematografic () [Corola-website/Science/335749_a_337078]
-
tipul de prezentare (e.g.. 35 mm, 16 mm sau 8 mm). De asemenea, filme se mai pot categoriza prin publicul țintă (film pentru copii, pentru adolescenți, pentru femei) sau prin tipul de producție (e.g., film de categoria B, blockbuster). Genurile cinematografice folosesc adesea și subgenuri, precum în cazul filmelor în care tensiunea se acumulează pentru a crea neliniște, care fac parte din categoria horror psihologic. Genuri care la prima vedere nu par similare, pot fi combinate pentru a forma genuri hibrid
Gen cinematografic () [Corola-website/Science/335749_a_337078]
-
a căror acțiune se petrece în vremurile biblice și a fost adaptată pentru teatru și film. "Ben Hur" a rămas în fruntea listelor de bestseller-uri până la publicarea romanului " Pe aripile vântului" (1936) al lui Margaret Mitchell. După lansarea adaptării cinematografice din 1959 a lui "Ben Hur", care a fost vizionată de zeci de milioane de spectatori și a obținut unsprezece premii Oscar în 1960, vânzările cărții au crescut și le-au depășit pe cele ale romanului " Pe aripile vântului". Binecuvântat
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
și le-au depășit pe cele ale romanului " Pe aripile vântului". Binecuvântat de Papa Leon al XIII-lea, romanul a fost prima operă literară de ficțiune care a obținut o astfel de onoare. Succesul romanului și adaptărilor sale teatrale și cinematografice l-a transformat într-un simbol cultural popular, care a fost folosit pentru a promova numeroase produse comerciale. "Ben Hur" este povestea eroică a unui personaj ficțional pe nume Iuda Ben Hur, un prinț evreu din Ierusalim, care este acuzat
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
aripile vântului" (1936) a lui Margaret Mitchell a depășit-o. Într-o ediție din 1946 a lui "Ben-Hur" publicată de Grosset and Dunlap se preciza că 26 de milioane de exemplare ale romanului fuseseră tipărite până atunci. Odată cu lansarea adaptării cinematografice din 1959 a cărții, "Ben-Hur" a revenit în anii '60 în topul celor mai bine vândute cărți. La momentul aniversării centenarului cărții în 1980, "Ben-Hur" continua să se tipărească în tiraje ce se epuizau permanent și fusese adaptată pentru mai
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
străduit să confere precizie descrierilor sale, precum și mai multor scene de acțiune memorabile, dintre care cea mai celebră era cursa de care din Antiohia. Wallace a dedicat patru pagini ale romanului unei descrieri detaliate a arenei din Antiohia. Spre deosebire de adaptarea cinematografică din 1959 a lui "Ben Hur", în care Messala este un personaj negativ care trișează prin adăugarea unor vârfuri de săgeți la roțile carului său, romanul lui Wallace îl descrie pe Iuda ca un concurent agresiv, care distruge din spate
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
Centre din Londra a prezentat în 2002 o versiune mai mică a lui "Ben-Hur" cu o distribușie limitată la zece actori și o cursă de care. Dezvoltarea cinematografului ce a avut loc ulterior publicării romanului a determinat realizarea unor adaptări cinematografice în 1907, 1925, 1959, 2003, 2016, și a unui miniserial TV nord-american în 2010. În 1907 Sidney Olcott și Frank Oakes Ross au regizat un film de scurtmetraj pentru Compania Kalem, care s-a inspirat din carte, dar fără a
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
pe producătorii filmului pentru încălcarea legii dreptului de autor din SUA. Cazul reper, "Kalem Co. vs. Harper Brothers" (1911) [222 U.S. 55 (1911)], a ajuns la Curtea Supremă a SUA care a stabilit un precedent legal pentru drepturile de adaptare cinematografică a operelor literare și teatrale. Hotărârea curții a impus companiei de film să plătească 25.000 de dolari daune, plus cheltuieli de judecată. Fiul lui Wallace a continuat să primească oferte de a vinde drepturile de ecranizare a cărții, după
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
a cărții, după moartea tatălui său. Henry a refuzat toate ofertele până în 1915, când s-a răzgândit și a încheiat un acord cu Erlanger pentru suma de 600.000 de dolari. Metro-Goldwyn-Mayer a obținut mai târziu drepturile de ecranizare. Adaptarea cinematografică din 1925 a lui "Ben-Hur", regizată de Fred Niblo, i-a avut în rolurile principale pe Ramon Novarro (Ben-Hur) și Francis X. Bushman (Messala). Filmările au început în Italia și au fost finalizate în Statele Unite ale Americii. Filmul a costat
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
mari încasări ale epocii. În anul 1955 MGM a început să planifice realizarea unei noi versiuni a filmului ce urma să fie regizată de William Wyler, care lucrase ca regizor asistent la cursa de care în filmul din 1925. Adaptarea cinematografică din 1959 a lui "Ben-Hur" i-a avut în rolurile principale pe Charlton Heston (Iuda Ben Hur) și Stephen Boyd (Messala). Filmările au fost realizate la Roma și s-au finalizat la 7 ianuarie 1959. Valoarea estimată a costurilor de
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
Lowe din New York, în 18 noiembrie 1959. El a adus încasări de peste 40 de milioane de dolari la box-office și încă aproximativ 20 de milioane de dolari din venituri comerciale adiacente. Romanul lui Wallace a fost eclipsat de popularitatea adaptării cinematografice realizate în 1959 de Wyler, un „blockbuster pentru MGM”, care a obținut un număr record de unsprezece premii Oscar din partea Academy of Motion Picture Arts and Sciences și a devenit filmul cu cele mai mari încasări din 1960. Heston, care
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
aduse personajului și reducerea ponderii temelor creștine. În 2016, stră-strănepoata lui Lew, Dr. Carol Wallace, urmează să lanseze o nouă versiune romanțată a lui "Ben-Hur", cu o proză actualizată în stilul secolului al XXI-lea, care să însoțească noua versiune cinematografică a poveștii. Succesul lui "Ben-Hur" a condus, de asemenea, la popularitatea sa ca instrument de promovare și prototip în cultura populară. Deși nu a fost singurul roman asociat cu produse ale culturii populare, Wallace și editorul său au fost primii
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
larg consum au fost biciclete, trabucuri, automobile, ceasuri și produse pentru igiena părului intitulate Ben-Hur. Numele și imaginile lui Ben-Hur au apărut, de asemenea, în reclame de revistă pentru produse Honeywell, Ford și Green Giant. După ce MGM a lansat adaptarea cinematografică din 1959 a romanului, studio a acordat licențe unor sute de companii pentru a crea produse conexe, inclusiv haine în stil "Ben-Hur", bunuri de uz casnic, bijuterii, produse alimentare și meșteșugărești și figurine. Mai multe omagii aduse celei mai faimoase
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
DJ. Filmat în Elveția, Franța, Ungaria, România și Rusia, filmul omite elementele caracteristice unui documentar: fără interviuri, fără voice-over explicativ, fără fapte sau cifre. Dă prioritate unei abundențe de muzică techno, lăsând telespectatorul să interpreteze detaliile. Din punct de vedere cinematografic, Kvadrat este de remarcat prin culori distinctive ale imaginii, design de sunet complex, atenție la detalii și lipsa unei structuri dramatice tradiționale, toate acestea fiind realizate cu un buget foarte redus. DJ-ul Andrei Pușkariov se trezește în apartamentul său
Kvadrat () [Corola-website/Science/332663_a_333992]
-
a fost tras în format wide 1080p HD folosind două camere Canon 1D mark IV și doar două obiective foto Canon. Anatoli Ivanov este singurul membru al echipei care filma și înregistra sunetul pentru film, purtând el însuși tot echipamentul cinematografic. A evitat folosirea de cărucioare, macarale, steadicame, monturi pentru mașină, trepiede și slidere și a filmat "Kvadrat" exclusiv cu handheld rig. De asemenea, nu a fost folosită lumina adițională. Editarea s-a făcut cu Final Cut Pro X, post-producția a
Kvadrat () [Corola-website/Science/332663_a_333992]
-
calitate de 720p, în data de 17 octombrie 2013, cu subtitrări în engleză, franceză și rusă, acumulând 53 000 de vizualizări - plays (până în septembrie 2014, a nu se confunda cu încărcări - loads). Premiera la cinema a avut loc ca pachet cinematografic digital cu rezoluție 2K în timpul festivalului Kommt Zusammen din Rostock, Germania la 18 aprilie 2014. Publicul și presa au fost surprinși de o lansare discretă, fără nicio campanie de marketing. Criticii au lăudat calitățile estetice, atmosferice, muzicale si meditative ale
Kvadrat () [Corola-website/Science/332663_a_333992]
-
în engleză ca "Star Turn"), despre o vedetă de la Hollywood care nu mai face distincția între real și imaginar. Ocazional a scris literatură de ficțiune ("La Princesse de Chine" și "Jeux du hasard"), dar multe din lucrările sale au tematică cinematografică, inclusiv reflecții asupra unor filme proprii. În afară de numeroasele articole jurnalistice, operele sale literare principale sunt: Clair a lucrat și în radio sau în teatru, în 1951 regizând piesa radio "Une larme du diable". În 1959 a regizat piesa de teatru
René Clair () [Corola-website/Science/332688_a_334017]
-
protagonistă pe Gina Lollobrigida, e complet diferit față de proiectul precedent și a fost realizat după ce producătorul Carlo Ponți a respins planul Lattudata-Morante, considerat insuficient de comercial. Între anii 1951 și 1952 Elsa Morante a ținut și o rubrică de critică cinematografică la radio, care din păcate s-a încheiat într-un mod foarte trist: scriitoatea a fost nevoită să-și dea demisia din cauza unui act de cenzură la care care fusese supusă conducerea firmei RĂI. Interesul pentru cinema, în orice caz
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]