15,655 matches
-
pe prețuri mici în Rusia postrevoluționară. Colecția sa avea circa 200 de tablouri, inclusiv opere ce ar fi fost realizate de Rembrandt, Goya, Cézanne și numeroși alți mari artiști. Colecția, conținând „veritabile comori”, fusese asigurată pentru aproape 300.000 de coroane. În primăvara lui 1930, s-a asociat din nou cu Prytz, întors și el din Norvegia. Ei au participat la niște întruniri regulate de grup împreună cu alți oameni de afaceri și ofițeri de vârstă medie, întruniri descrise ulterior ca „definiție
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
sunt introspecțiile psihologice din TFE 39-40 (CPSF 47-48): Stefan Zweig - „Jucătorul de șah” și N. N. Nagaev - „Destinul condamnaților” (repovestit de P. Barașiov și V. Kitain). Fanii SF au răbdat stoici ca, îndrumați de I. Voledi și Alexandru Cerbu, să caute „Coroana regelui Burebista” (TFE 41-43, CPSF 49-51). Măcar Sherlock Holmes (TFE 44, CPSF 52) folosea metode științifice în investigațiile sale criminalistice. După „Balaurul mărilor” de Ioana Petrescu (TFE 45, CPSF 53), autoare și a unui „Cântec de lebădă” (TFE 58, CPSF
Tudományos-fantasztikus elbeszélések () [Corola-website/Science/318503_a_319832]
-
ordinul a 1.000.000 km, cât 80 de diametre pământene) care se extinde de la suprafața Soarelui spre exterior, de multe ori sub formă de buclă. Proeminențele sunt ancorate de suprafața Soarelui în fotosferă și se extind spre exterior în coroana solară. În timp ce coroana este formată din gaze ionizate extrem de fierbinți, în starea de agregare plasmă, și nu emite lumină vizibilă, proeminențele conțin plasmă mult mai rece, similară cu cea a cromosferei. O proeminență se formează în aproximativ o zi, iar
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
000.000 km, cât 80 de diametre pământene) care se extinde de la suprafața Soarelui spre exterior, de multe ori sub formă de buclă. Proeminențele sunt ancorate de suprafața Soarelui în fotosferă și se extind spre exterior în coroana solară. În timp ce coroana este formată din gaze ionizate extrem de fierbinți, în starea de agregare plasmă, și nu emite lumină vizibilă, proeminențele conțin plasmă mult mai rece, similară cu cea a cromosferei. O proeminență se formează în aproximativ o zi, iar proeminențele stabile pot
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
din gaze ionizate extrem de fierbinți, în starea de agregare plasmă, și nu emite lumină vizibilă, proeminențele conțin plasmă mult mai rece, similară cu cea a cromosferei. O proeminență se formează în aproximativ o zi, iar proeminențele stabile pot persista în coroană mai multe luni. În prezent oamenii de știință cercetează cum și de ce se formează proeminențele. În mai multe cronici vechi apar descrieri ale unor eclipse totale de Soare în timpul cărora erau remarcate unele flăcări roșii sau munți care se observau
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
ale unor eclipse totale de Soare în timpul cărora erau remarcate unele flăcări roșii sau munți care se observau lângă discul acoperit al Soarelui. Aceste flăcări erau ca niște prelungiri răzlețe ale discului solar, mult mai strălucitoare decât lumina perlată a coroanei solare. Aceste formațiuni au fost numite protuberanțe. După 1860, când Angelo Secchi a introdus metoda fotografică în studiul coroanei solare în timpul eclipselor totale, informațiile despre aceste formațiuni au devenit mai numeroase. Secchi afirma că protuberanțele se prezentau sub aspecte bizare
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
discul acoperit al Soarelui. Aceste flăcări erau ca niște prelungiri răzlețe ale discului solar, mult mai strălucitoare decât lumina perlată a coroanei solare. Aceste formațiuni au fost numite protuberanțe. După 1860, când Angelo Secchi a introdus metoda fotografică în studiul coroanei solare în timpul eclipselor totale, informațiile despre aceste formațiuni au devenit mai numeroase. Secchi afirma că protuberanțele se prezentau sub aspecte bizare și capricioase, astfel încât era imposibil să fie descrise cu exactitate. În timpul eclipsei totale de Soare de la 18 august 1888
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
decât cromosfera. Fiind mai puțin dense ele absorb radiația straturilor mai joase care le străbate, ducând la apariția lor sub formă de formațiuni întunecate pe discul solar (protuberanțe solare). În schimb, la margine ele se proiectează pe radiația difuză a coroanei solare cu o densitate mult mai scăzută astfel încât apar mai luminoase (filamente solare). Protuberanțele solare (și filamentele solare) apar frecvent în regiunile solare active la sfârșitul existenței acestor regiuni, dar apar câteodată și în afara acestor regiuni active. Protuberanțele solare (și
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
este compus din numeroase fibre cu grosimi și orientări diferite. Mai este compus din noduri și nori. Din punct de vedere fizic, majoritatea protuberanțelor calme apar prin condensarea locală a materiei coronale. Procesul respectiv de condensare este izobaric (presiunea din coroană și din protuberanță se menține egală pentru că se mărește densitatea materiei în protuberanță prin condensarea materiei cu scădere de temperatură). Acest proces nu se află în echilibru hidrostatic (așa cum este cazul în menținerea straturilor exterioare ale Soarelui). În acest proces
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
refuzat. După acest eșec, Andrei s-a întors la Veneția. La începutul lui 1290, Ivan Kőszegi și Lodomer, arhiepiscopul Strigoniului, care îl excomunicase pe regele Ladislau al IV-lea, l-au rechemat pe Andrei în Ungaria și i-au oferit coroana. Andrei a acceptat oferta, dar a fost arestat de un nobil maghiar, Arnold "de genere" Hahót care l-a predat ducelui Albert I al Austriei. La 10 iulie 1290, regele Ladislau al IV-lea a fost asasinat de propriii săi
Andrei al III-lea al Ungariei () [Corola-website/Science/320411_a_321740]
-
august 1290, regele Rudolph I al Germaniei, care considera Ungaria ca parte a Sfântului Imperiu Roman, l-a proclamat rege al Ungariei pe fiul său, ducele Albert I al Austriei. De asemenea, un aventurier din Polonia a revendicat și el coroana, pretinzând că este prințul Andrei al Slavoniei, fratele mai mic al regelui Ladislau al IV-lea al Ungariei, dar armata sa a fost învinsă de căpitanii lui Andrei. În aprilie 1291, regina Maria a Neapolelui, sora regelui asasinat, a revendicat
Andrei al III-lea al Ungariei () [Corola-website/Science/320411_a_321740]
-
este prințul Andrei al Slavoniei, fratele mai mic al regelui Ladislau al IV-lea al Ungariei, dar armata sa a fost învinsă de căpitanii lui Andrei. În aprilie 1291, regina Maria a Neapolelui, sora regelui asasinat, a revendicat și ea coroana, la început pentru ea, apoi pentru fiul ei Carol Martel de Anjou, iar după moartea acestuia (1295) pentru nepotul său Carol Robert. La începutul lui 1291, Andrei al III-lea a vizitat părțile estice ale regatului, unde adunările nobilimii locale
Andrei al III-lea al Ungariei () [Corola-website/Science/320411_a_321740]
-
Florinul austro-ungar sau guldenul austro-ungar sau forintul austro-ungar (în , , iar în ) a fost moneda Sfântului Imperiu Roman, a Imperiului Austriac, iar apoi a Imperiului Austro-Ungar din 1754, până la înlocuirea sa, în 1892 cu "Coroana austro-ungară", odată cu adoptarea "etalonului-aur". Odată cu introducerea "Conventionsthaler", în 1754, "florinul" / "guldenul" a fost definit ca jumătate de "Conventionsthaler", și, prin urmare, ca 1/20 din "marca de Colonia" de argint, adică ~ 11,7 g, fiind împărțit în 60 de "creițari
Florin austro-ungar () [Corola-website/Science/320459_a_321788]
-
7 g, fiind împărțit în 60 de "creițari" / "Kreuzer". "Florinul" / "Guldenul" a devenit unitatea monetară standard a Imperiului Habsburgic și în continuare a Imperiului Austro-Ungar, rămânând în uz până în 1892. Între 1892 și 1900, cele două monede ("Guldenul / Florinul" și "Coroana") au circulat paralel. După 1900, "coroana" a fost unica monedă cu putere de circulație în Imperiul Austro-Ungar. În 1857, Austria a trecut la sistemul zecimal, prin crearea unui nou "creițar": 1 "creițar" / 1 "Kreuzer" = 1/100 "Florin", iar 1½ Florin
Florin austro-ungar () [Corola-website/Science/320459_a_321788]
-
de "creițari" / "Kreuzer". "Florinul" / "Guldenul" a devenit unitatea monetară standard a Imperiului Habsburgic și în continuare a Imperiului Austro-Ungar, rămânând în uz până în 1892. Între 1892 și 1900, cele două monede ("Guldenul / Florinul" și "Coroana") au circulat paralel. După 1900, "coroana" a fost unica monedă cu putere de circulație în Imperiul Austro-Ungar. În 1857, Austria a trecut la sistemul zecimal, prin crearea unui nou "creițar": 1 "creițar" / 1 "Kreuzer" = 1/100 "Florin", iar 1½ Florin = 1 "Vereinsthaler". Când, în 1866, Prusia
Florin austro-ungar () [Corola-website/Science/320459_a_321788]
-
în copilărie și fratele mai mare al lui Albert, Prințul Baudouin al Belgiei, care fusese instruit pentru a deveni rege, a murit în tinerețe, Albert, la vârsta de 16 ani a devenit în mod neașteptat moștenitor (după tatăl său) al coroanei belgiene. Retras și studios, Albert s-a pregătit singur pentru sarcina regală. În adolescență, Albert era concentrat pe situația clasei muncitoare a Belgiei și a călătorit incognito în mai multe districte ale clasei muncitoare pentru a observa condițiile de trai
Albert I al Belgiei () [Corola-website/Science/317895_a_319224]
-
din latina "rota" = roată + "ferre" = a purta) sunt o încrengătură de nevertebrate acvatice microscopice, înrudite cu nematodele, nesegmentate, pseudocelomate, cu dimensiuni între 0,04-3 mm, cu corpul alungit, cilindric sau mai rar sferic, având la partea anterioară una sau două coroane de cili puternici, care se învârtesc ca o roată, de unde și numele, servind la antrenarea particulelor alimentare spre gură și la mișcare. Se cunosc circa 2 500 specii, majoritatea de apă dulce, puține marine, litorale și terestre (în mușchi, licheni
Rotifera () [Corola-website/Science/317912_a_319241]
-
poate fi retras în interiorul corpului prin telescoparea inelelor cuticulare, cu ajutorul unor mușchi speciali. Organul caracteristic al rotiferelor este aparatul rotator situat în regiunea cefalică cu ajutorul căruia se deplasează activ în masa apei. Aparatul rotator este format din una sau două coroane concentrice de ciliatură: trocus (situat preoral) și cingul (situat postoral), între care se găsește un șanț. Corpul este acoperit la mai multe specii de o platoșă cuticulară numită lorica. Rotiferele au un număr definit, specific, de celule. Astfel, "Epiphanes senta
Rotifera () [Corola-website/Science/317912_a_319241]
-
un porumbel și un acoperiș tot de piatră. Aceasta a fost amplasată aici în anul 1936. Lângă troiță sunt câteva pietre de mormânt vechi, cu inscripții cu caractere slavone aproape șterse. Pe un monument în formă de obelisc, sub o coroană domnească, se poate citi numele Natalia Cantacuzino. Tot aici se află mormintele Mariei Russo, mama poetului Alecu Russo, și a baroanei Ecaterina Stratache, după cum relatează ziarul "Opinia" din 3 aprilie 1936.
Biserica Mitocul Maicilor din Iași () [Corola-website/Science/317943_a_319272]
-
ani în acel moment iar Wilhelmina Louisa de Hesse-Darmstadt era o prințesă mult mai apropiată ca vârstă de Marele Duce al Rusiei. Sofia s-a logodit cu Prințul Ludovic de Hesse, fratele primei soții a lui Pavel însă atunci când moștenitorul coroanei ruse a rămas văduv în 1776, Frederick al II-lea al Prusiei i-a propus Sofiei să devină a doua soție a Marelui Duce Pavel. Fostul logodnic al Sofiei a primit o recompensare materială la ruperea logodnei. Sofia avea 17
Sophie Dorothea de Württemberg () [Corola-website/Science/317959_a_319288]
-
Guillaume, Mare Duce Ereditar de Luxembourg (n. 11 noiembrie 1981) este moștenitorul coroanei Luxembourgului de la urcarea pe tron a tatălui său în anul 2000. Guillaume s-a născut la Luxembourg și este cel mai mare copil al Marelui Duce Henri de Luxembourg și a soției lui Marea Ducesă Maria Teresa. Are trei frați
Guillaume, Mare Duce Ereditar de Luxemburg () [Corola-website/Science/317988_a_319317]
-
studiile universitare în Marea Britanie unde a studiat la Universitatea din Durham și la Universitatea Brunel. Mai târziu a studiat literele și științele politice la Universitatea din Angers pe care a absolvit-o în 2009. Guillaume a devenit moștenitor aparent al coroanei luxemburgheze din 2000, de la ascensiunea tatălui său. Din 24 iunie 2005 este membru al Consiliului de Stat, lucru care îi permite familiarizarea cu viața politică a țării sale. Cu ocazia celei de-a 25-a aniversări a sa, la Luxembourg
Guillaume, Mare Duce Ereditar de Luxemburg () [Corola-website/Science/317988_a_319317]
-
doar de neacordarea de ajutor iubitului ei necredincios? În ceea ce privește artefactele găsite în sacul aruncat în lac, Holmes le-a examinat și a constatat că părțile metalice erau din aur, iar pietrele erau pietre semiprețioase. El credea că aceasta a fost coroana de aur a regelui Carol I Stuart , fiind păstrată pentru succesorul său (care a fost Carol al II-lea Stuart). Ritualul a fost un ghid pentru găsirea acestui important simbol: Reginald a confirmat că unul dintre strămoșii săi, Sir Ralph
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
I al Austriei, a fost forțat să abdice. Adunarea Națională de la Praga, a detronat Dinastia Habsburg (Habsburg-Lorraine) și a proclamat Prima Republică Cehoslovacă. Boemia a fost principalul domeniu al Regatului Boemiei. Din 1348 Carol al IV-lea a creat Terenurile Coroanei Boemiene ("Země Koruny České"), împreună cu provinciile încorporate: În timpul domniei casei Přemysl și trecerea la Casa de Luxemburg regatul Boemiei a fost cel mai puternic stat al Sfântului Imperiu Roman. Regele Wenceslaus al II-lea a fost încoronat rege al Poloniei
Regatul Boemiei () [Corola-website/Science/323459_a_324788]
-
de Luxemburg regatul Boemiei a fost cel mai puternic stat al Sfântului Imperiu Roman. Regele Wenceslaus al II-lea a fost încoronat rege al Poloniei în 1300, iar fiul sau Wenceslaus al III-lea ca rege al Ungariei. Deși ambele coroane s-au pierdut după asasinarea lui Wenceslaus al III-lea în 1306, creșterea Boemiei a continuat, în 1346 atunci când moștenitorul tronului Boemiei, Carol de Luxemburg a fost ales Rege al romanilor și încoronat Sfânt Împărat Roman în 1355. Carol a
Regatul Boemiei () [Corola-website/Science/323459_a_324788]