15,220 matches
-
dezvoltării ființei umane o oferă educația cu preceptor; evident o "personalitate autentică", devotat copilului, fără preocupări metodice, dar capabil să stimuleze angajarea. Tipul ideal de profesor este Socrate; el nu predă, ci întreabă, filosofează împreună cu discipolul său. Amîndoi constituie un "cuplu singular", nicăieri nemaiputînd fi întîlnit unul similar (30). Nu este, fără îndoială, lipsită de interes această insistență a filosof iei existențialiste pe cultivarea responsabilității, în scopul unei existențe autentice, angajate. Calea propusă pentru atingerea acestor obiective este departe de a
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
văzut, teoria afectivă a învățării subordonează comunicarea afectivității. Ar exista deci o "înțelegere" afectivă înaintea uneia raționale. Or, chiar dacă inițial relațiile țin de afectivitate, ele se modelează după celelalte activități școlare, după satisfacția sau insatisfacția pe care acestea le oferă cuplului profesor-elev. Este pozitivă deci semnalarea rolului pe care-l joacă afectivitatea în procesul educațional; nu putem rămîne la convingerea că acesta este dominat în mod fatal de inconștient. Psihanaliza vine și pe o cale mai directă în întîmpinarea educației, și
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
au fost explorate, iar aceste investigații sunt deosebit de inci-tante14. DE CE ESTE TERȚUL INCLUS UN SCANDAL INTELECTUAL? Dezvoltarea fizicii cuantice, ca și coexistența dintre lumea cuantică și lumea macrofizică au condus, în planul teoriei și al experienței științifice, la apariția unor cupluri de contradictorii reciproc exclusive (A și non-A): undă și corpuscul, continuitate și discontinuitate, separabilitate și non-separabilitate, cauzalitate locală și cauzalitate globală, simetrie și ruptură de simetrie, reversibilitate a timpului etc. Scandalul intelectual provocat de mecanica cuantică constă în faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
reciproc exclusive (A și non-A): undă și corpuscul, continuitate și discontinuitate, separabilitate și non-separabilitate, cauzalitate locală și cauzalitate globală, simetrie și ruptură de simetrie, reversibilitate a timpului etc. Scandalul intelectual provocat de mecanica cuantică constă în faptul că acele cupluri de contradictorii pe care le-a pus în evidență sunt cu adevărat reciproc contradictorii cînd sunt analizate prin grila de lectură a logicii clasice. Această logică e fondată pe trei axiome : 1. Axioma identității : A este A. 2. Axioma non-contradicției
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
sunt evident echivalente. Aceasta poate explică de ce, chiar și în manualele de logică, axioma terțului exclus nu este decît rareori menționată ca axiomă independentă de cele ale identității și non-contra-dicției. Dacă acceptăm logica clasică, ajungem imediat la concluzia că acele cupluri de contra-dictorii puse în evidență de fizica cuantică sunt reciproc exclusive, căci nu se poate afirma în același timp validitatea unui lucru și contrariul său : A și non-A. Perplexitatea iscată de această situație este firească: poți afirma, dacă ești
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cuantică mai degrabă minții lor decît lumii fizice, căreia, după ei, această stranietate îi aparține... "18. Majoritatea logicilor cuantice au modificat a doua axiomă a logicii clasice axioma non-contradicției introducînd noncontradicția cu mai multe valori de adevăr în locul celei a cuplului binar (A, non-A). Aceste logici multiva-lente, al căror statut e încă controversat în ceea ce privește puterea lor predictivă, nu au luat în considerație o altă posibilitate: modificarea celei de a treia axiome axioma terțului exclus. A fost meritul istoric al lui
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
organizator, structurant. Lupasco observă pe bună dreptate că "... excluziune nu înseamnă... anarhie, tocmai pentru că ea implică eterogenizarea în lupta cu forțele de omogenizare, și deci un antagonism organizator... pentru că este... condiția și principiul formator al oricărei sistematizări..."25. Din nou, cuplul antagonist eterogenizare-omogenizare nu este suficient pentru a asigura mișcarea. Este necesar un al treilea dinamism, care implică echilibrul perfect, riguros între omogen și eterogen (și care nu este, deci, nici omogen, nici eterogen). Logica axiomatică a lui Lupasco degajă astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
și vechea problemă a constituenților ultimi ai materiei. Lupasco a abordat problema constituenților ultimi ai materiei încă din 1951, mult înaintea modei quarcilor. El demonstrează că logica antagonismului energetic nu tolerează existența experimentală a unui sistem format dintr-un singur cuplu de dinamisme antagoniste, sistem care ar fi, prin urmare, cărămida fundamentală a universului: "... nu există sistem experimental pe care să-l putem considera simplu, primar sau elementar, adică fiind compus dintr-un singur și ultim cuplu de dinamisme antagoniste... Orice
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
format dintr-un singur cuplu de dinamisme antagoniste, sistem care ar fi, prin urmare, cărămida fundamentală a universului: "... nu există sistem experimental pe care să-l putem considera simplu, primar sau elementar, adică fiind compus dintr-un singur și ultim cuplu de dinamisme antagoniste... Orice sistem se dovedește a fi un sistem de sisteme..."42. Credința în constituenții ultimi ai materiei e foarte veche și e fondată pe bun-simț (în accepțiunea macroscopică a cuvîntului). Lupasco subliniază cu pertinență fundamentul metafizic al
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
rîndul lor intricați. M își pierde identitatea inițială. Fotonul B își continuă drumul spre Bob și el e cel care va purta, grație minunatelor proprietăți cuantice, mesajul către Bob: polarizarea lui B va fi exact cea a lui M. Un cuplu mitic își face astfel intrarea în cadrul auster al revistelor științifice: Bob și Alice, un fel de Adam și Eva cuantici. Principiul suprapunerii cuantice are consecințe importante în criptografie, termen care desemnează elaborarea unui cod descifrabil numai de emițător și de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de realitate, unde ceea ce apare ca dezunit (undă sau corpuscul) este de fapt unit (cuantă), iar ceea ce apare drept contradictoriu este perceput ca non-contradictoriu. Proiecția lui T pe un singur și același nivel de realitate e cea care produce aparența cuplurilor antagoniste, reciproc exclusive (A și non-A). Un singur și același nivel de realitate nu poate da naștere decît unor opoziții antagoniste. El este, prin propria sa natură, autodestructiv, dacă e separat complet de toate celelalte niveluri de realitate. Un
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
număr este finit sau infinit. Pentru claritatea terminologică a expunerii, vom presupune că acest număr este infinit. Două niveluri adiacente sunt legate prin logica terțului inclus, în sensul că starea T prezentă la un anumit nivel este legată de un cuplu de contradictorii (A, non-A) de la nivelul imediat următor. Starea T operează unificarea contradictoriilor A și non-A, dar această unifi-care se operează la un nivel diferit de cel la care sunt situați A și non-A. Axioma non-contra-dicției este
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
oare, că vom obține astfel o teorie completă, care va putea explica toate rezultatele cunoscute și pe cele viitoare ? Logica terțului inclus este capabilă să descrie coerența dintre nivelurile de realitate prin procesul iterativ ce comportă următoarele etape: 1. Un cuplu de contradictorii (A, non-A) situat la un anumit nivel de realitate este unificat printr-o stare T situată la un nivel de realitate imediat vecin; 2. La rîndul său, această stare T este legată de un cuplu de contradictorii
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
1. Un cuplu de contradictorii (A, non-A) situat la un anumit nivel de realitate este unificat printr-o stare T situată la un nivel de realitate imediat vecin; 2. La rîndul său, această stare T este legată de un cuplu de contradictorii (A', non-A'), situat la propriul său nivel; 3. Cuplul de contradictorii (A', non-A') este, la rîndul său, unificat printr-o stare T' situată la un nivel diferit de Realitate, imediat vecin celui în care se află
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
nivel de realitate este unificat printr-o stare T situată la un nivel de realitate imediat vecin; 2. La rîndul său, această stare T este legată de un cuplu de contradictorii (A', non-A'), situat la propriul său nivel; 3. Cuplul de contradictorii (A', non-A') este, la rîndul său, unificat printr-o stare T' situată la un nivel diferit de Realitate, imediat vecin celui în care se află ternarul (A', non-A', T). Procesul iterativ continuă la infinit, pînă la
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
structură deschisă, gödeliană a ansamblului nivelurilor de realitate 9. Această structură are o influență considerabilă asupra teoriei cunoașterii, căci ea implică imposibilitatea unei teorii complete, închisă asupra ei însăși. Într-adevăr, starea T realizează, în acord cu axioma non-contradicției, unificarea cuplului de contradictorii (A, non-A), dar este asociată totodată și unui alt cuplu de contradictorii (A', non-A'). Asta înseamnă că putem construi, pornind de la un anumit număr de cupluri reciproc contradictorii, o nouă teorie, care elimină contradicțiile la un
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
influență considerabilă asupra teoriei cunoașterii, căci ea implică imposibilitatea unei teorii complete, închisă asupra ei însăși. Într-adevăr, starea T realizează, în acord cu axioma non-contradicției, unificarea cuplului de contradictorii (A, non-A), dar este asociată totodată și unui alt cuplu de contradictorii (A', non-A'). Asta înseamnă că putem construi, pornind de la un anumit număr de cupluri reciproc contradictorii, o nouă teorie, care elimină contradicțiile la un anumit nivel de realitate, dar această teorie nu e decît temporară, pentru că ea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
adevăr, starea T realizează, în acord cu axioma non-contradicției, unificarea cuplului de contradictorii (A, non-A), dar este asociată totodată și unui alt cuplu de contradictorii (A', non-A'). Asta înseamnă că putem construi, pornind de la un anumit număr de cupluri reciproc contradictorii, o nouă teorie, care elimină contradicțiile la un anumit nivel de realitate, dar această teorie nu e decît temporară, pentru că ea va conduce inevitabil, sub presiunea combinată a teoriei și experienței, la descoperirea unor noi cupluri de contra-dictorii
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
număr de cupluri reciproc contradictorii, o nouă teorie, care elimină contradicțiile la un anumit nivel de realitate, dar această teorie nu e decît temporară, pentru că ea va conduce inevitabil, sub presiunea combinată a teoriei și experienței, la descoperirea unor noi cupluri de contra-dictorii, situate la un nou nivel de realitate. Această teorie va fi deci, la rîndul ei, înlocuită pe măsură ce noi niveluri de realitate vor fi descoperite, prin teorii încă și mai unificate. Acest proces va continua la nesfîrșit, fără a
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ascuns și al terțului inclus în abordarea transdisciplinară a Realității nu este, la urma urmei, atît de surprinzător. Cuvintele trei și trans au aceeași rădăcină etimologică: "trei" înseamnă "transgresia lui doi, ceea ce merge dincolo de doi". Transdisciplinaritatea este transgresia dualității opunînd cuplurile binare: subiect-obiect, subiectivitate-obiectivi-tate, materie-conștiință, natură-divin, simplita-te-complexitate, reducționism-holism, diversi-tate-unitate. Această dualitate este transgresată de unitatea deschisă ce înglobează și Univers și ființă umană. În viziunea transdisciplinară, pluralitatea complexă și unitatea deschisă sunt două fațete ale uneia și aceleiași Realități. Terțul ascuns
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
în timp, în două binare: (tată, mamă) și (mamă, copil). La fel, triada hegeliană (teză, antiteză, sinteză) se descompune, la rîndul ei, în două binare: (teză, antiteză) și (antiteză, sinteză). Terțul inclus are un caracter necesarmente paradoxal în măsura în care implică unificarea cuplului de contradictorii reciproc excluzive (A, non-A). Jung a pus bine în evidență acest caracter paradoxal cînd a descris rolul Duhului Sfînt în Trinitate: "În calitate de "tertium", Sfîntul Duh trebuie deci neapărat să fie extraordinar, chiar paradoxal [...] El este o funcție
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
în evidență de teoria și experiența științifice, se manifestă, la nivelul considerat, prin fenomene contradictorii reciproc ex-cluzive. Două niveluri adiacente sunt legate de logica terțului inclus, în sensul că starea T prezentă la un anumit nivel este legată de un cuplu de contradictorii (A, non-A) al nivelului imediat vecin. La fiecare etapă, implicînd două niveluri vecine de Realitate, axioma non-contra-dicției este respectată. Structura repetitivă a acțiunii logicii terțului inclus dă naștere imbricării nivelurilor și a coerenței ansamblului naturii. Un rol
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
dă naștere imbricării nivelurilor și a coerenței ansamblului naturii. Un rol particular este jucat de cele trei învelișuri topologice ale tuturor stărilor A, non-A și T. Există o transmutare perpetuă, iterativă și ciclică a unei stări T într-un cuplu de contra-dictorii (A, non-A), adică o amplificare continuă a principiului non-contradicției. Să clarificăm acum problema de logică ridicată de considerațiile lui Umberto Eco citate anterior. Îl citez din nou pe Umberto Eco: "A vorbi despre simpatie și asemănări universale
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
avea să fie dată o șansă tuturor contrariilor, tuturor extremelor, de a ieși unite, măcar pentru o clipă, din zgomotul apocalipselor"15. Dar această logică este, oare, realmente cuaternară, așa cum o afirmă fără încetare Abellio ? Există în mod sigur două cupluri de contradictorii: "obiect/lume" și "organ de simțuri/corp": "Orice obiect se ridică pe fundalul lumii. Orice subiect comportă un organ de simțuri în raport cu un corp, care este el însuși un univers"16. Dar existența a două cupluri contradictorii nu
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
sigur două cupluri de contradictorii: "obiect/lume" și "organ de simțuri/corp": "Orice obiect se ridică pe fundalul lumii. Orice subiect comportă un organ de simțuri în raport cu un corp, care este el însuși un univers"16. Dar existența a două cupluri contradictorii nu înseamnă neapărat că logica este cuaternară: ea ar putea fi, pur și simplu, dublu binară, deci binară, ca în cazul gîndirii marxiste chineze care, în chip de neînțeles, l-a fascinat pe Abellio. Așa cum vom vedea, nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]