14,718 matches
-
Ateneul Român conferința "Artele din România în periodul preistoric" (1872). În 1873 Alexandru Odobescu este ales membru corespondent al Institutului arheologic din Roma, iar în 1874 este numit director al Teatrului Național din București. Tot în 1874, în cadrul Academiei Române, critică "Dicționarul limbii române" al lui August Treboniu Laurian și Ion C. Massim, considerându-l de „un latinism exagerat”. În același an îi apare eseuul "Pseudo-Kinegeticos", iar în povestirile "Jupân Rănică Vulpoiul" și "Tigrul păcălit". În 1877 apare, sub îngrijirea lui Alexandru
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
român așa cum se reflectă în istorie, în limbă, în folclor. Cu drept cuvânt, Maiorescu, care-l stima mult, îl privea ca pe unul din ai lor. Și Odobescu se opusese fanteziilor etimologice ale Academiei și chiar reușise să publice un dicționar opus celui al lui Laurian și Massim. Primul său eseu poate fi considerată scrierea "Câteva ore la Snagov", publicată în "Revista română" (1862), caracterizată mai târziu de Tudor Vianu ca „"o călătorie arheologică"”. Se evidențiază atât plăcerea scriitorului de a
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
e capabil de orice. Lăsând gluma la o parte, trebuie sa mărturisim îndată admirația și uimirea pe care ne-o trezește orice studiu al profesorului de la Universidad de la Laguna, care, în decurs de numai câțiva ani, ne-a dăruit: un dicționar etimologic al limbii române, o monografie în limba spaniolă asupra barocului, o ediție completă a operelor lui Cristofor Columb, o exemplară bibliografie a literaturii franceze din secolul al XVI-lea, un roman în limba franceză, și o sumedenie de alte
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
domenii, Alexandru Ciorănescu a redactat lucrări de referință, ceea ce i-a determinat pe comentatorii săi să-l plaseze în familia spiritelor enciclopediste ale culturii române (Dimitrie Cantemir, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Nicolae Iorga, Mircea Eliade). În calitate de lingvist care a realizat singurul dicționar etimologic complet al limbii române, ("Diccionario etimmológico rumano"), Alexandru Ciorănescu este considerat de hispanistul Dumitru Copceag „un Corominas rumano: la mayor autoridad en materia de etimología”. Principalele sale calități în acest domeniu ar fi simțul limbii, intuiția și relația afectivă
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
iar familia lingvistică din care face parte ar fi aceea a curentului idealist, reprezentat de Wilhelm von Humboldt, Benedetto Croce sau Karl Vossler, filologi pentru care limba este forma cea mai directă de expresie a spiritului uman. Cu acordul autorului, "Dicționarul etimologic al limbii române" a fost reeditat la București, într-un singur volum, în 2001. În prefața acestei ediții, Alexandru Ciorănescu precizează: „L-am terminat în condițiile științifice cele mai dificile, la mai multe mii de kilometri de cea mai
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
fi, dar trebuie tradus”. Este traducător și editor al lui Cristofor Columb în Franța ("Oeuvres de Christophe Colomb", Paris, 1961). Alexandru Ciorănescu este unul dintre puținii scriitori români din exil care, începând cu anul 1967, când lingviștii i-au recenzat „Dicționarul etimologic român”, s-a bucurat în țară de o receptare obiectivă și relativ constantă. În 1980 îi apare la Cluj, în traducere românească, volumul "Barocul sau descoperirea dramei". După 1989 a publicat în România romanul "Care Daniel?" (1995) Un prim
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
din literatura română, "Lied", reverberând ritmuri din «Simfonia 40 în Sol minor» de Wolfgang Amadeus Mozart și având text bilingv (în română și în franceză), cu „desen: lebede-pe-valuri“, din versuri, a fost realizată de poetul I. P. Tatomirescu. Ion Pachia Tatomirescu, Dicționar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicației..., Timișoara, Editura Aethicus, 2003, p. 66 sqq. "Vezi și:" poezie concretă, pictopoezie
Caligramă () [Corola-website/Science/297636_a_298965]
-
și cu un motto din Infernul dantesc (XXVI, 69); în plus, deținea aproape toate cataloagele librăriilor din țară și din străinătate, de la care se aproviziona; era interesat de literatura italiană, în lista sa de cărți deja achiziționate se afla un Dicționar italian, un volum de Dante Alighieri ("Vita nuova") și unul de Ugo Foscolo ("I Sepolcri"); titlurile cărților comandate în străinătate denotă o uriașă sete de cunoaștere, acoperind o foarte amplă gamă de interes, de la literatură la filozofie, de la matematică la
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
1969, pp. 209-212. CHENDI 2004: Ilarie Chendi, documentarul "La moartea lui Ștefan Petică", în „Bucovina”Cernăuți, apud. Ion N. Oprea", Bucovina în presa vremii, Cernăuți 1811-2004", Editura Edict, Iași, 2004. CHIȚIMIA 1979: Ioan C. Chițimia / Alexandru Dima / Mircea Anghelescu, in "Dicționar cronologic. Literatura română", București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1979. CIMPOI 2008: Mihai Cimpoi, Ștefan Petică și revoluționarismul simbolist, în „Metaliteratură”, Revistă științifică trimestrială a Institutului de Filologie al A.Ș.M. și a Facultății de Filologie a U.P.S. „Ion
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
43, din 7, 14, 28 noiembrie și 12, 19 decembrie 1904, p.1 (partea a II-a,pp. 1-2). CRĂESCU 1912: P. Crăescu, "Șt. Petică", în „Freamătul”, Bîrlad, II, nr. 1-3, ianuarie-martie 1912, pp. 69-71. CREȚU 1979: Stănuța Crețu (coord.), "Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900", București, Editura Academiei Române, 1979, pp. 169-172. DAVIDESCU 1921: Nicolae Davidescu, "Siluetă, Aspecte și direcții literare, "în „Viața Românească”, București, 1921, pp. 5-8. DAVIDESCU 1922: Nicolae Davidescu, "Ștefan Petică, Cronica literară "(Fapte și comentarii), în
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Florile dalbe”, Bârlad, I, nr. 2, 15 ianuarie 1919, p. 32. PANĂ 1934: Sașa Pană, "Sadismul adevărului", Editura Unu, București, 1936 (Ștefan Petică), p. 261-267), Conferință rostită la postul de radio București, la 19 octombrie 1934. PĂCURARIU 1979: Dimitrie Păcurariu, "Dicționar de literatură română", București, Editura Univers, 1979. PERPESSICIUS 1924: Perpessicius, "Cavalerul negru", în „Mișcarea literară”, I, nr. 1, 15 noiembrie 1924, p.1. PERPESSICIUS 1925: Perpessicius, "Șt. Petică, Poeme: Fecioara în alb, Când vioarele tăcură, Cântecul toamnei, Serenade demonice", (Biblioteca
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
pînă azi", (Cap. „Simboliștii. Ștefan Petică”), Editura Univers, București, 1981. PIRU 1994: Alexandru Piru," Istoria literaturii române", în Grai și suflet - Cultura Națională, 1994, pp. 168-169. POP 2007: Ion Pop, G. Antonescu, L. Baconsky, I. Bot, Șt. Borbély, C. Braga, "Dicționar analitic de opere literare românești", Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007. POP 2012: Ion Pop, "Poetul, de la geniu, la „clovnul farsor"”, în „Caietele de la Putna”, 5, V - 2012, Fundația „Credință și Creație Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga - Maica Benedicta”, Editura Nicodim Caligraful
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
8 august 1934, p. 1. ROTARU 2006: Ion Rotaru, "O istorie a literaturii de la origini până în prezent, "Editura Dacoromână, București, 2006. SADOVEANU 1944: Mihail Sadoveanu, "Anii de ucenicie", Editura Cartea Românească, București, decembrie 1944, p. 185. SASU 2006: Aurel Sasu, "Dicționarul Biografic al Literaturii Române," vol. II, Editura Paralela 45, București, 2006, pp. 335-336. SCARLAT 1984: M. Scarlat, "Istoria poeziei românești", II, Editura Minerva, 1984. SCĂRLĂTESCU 1970: Doru Scărlătescu, "Ștefan Petică", Scrieri, vol. I, în „Cronica”, V, nr. 35 (238), 29
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
cumpenei, observare nu de dincolo de existență, ci în numele ei. Cu "Ucenicul neascultător" (1977), se încearcă ridicarea personajelor în zona mitului sau măcar a legendei, prin frecvente referiri la literatura, tradiții, basme, prin parafraze și citate incorporate, livresc, uneori ostentativ (din "Dicționarul Scriitorilor Români", coord. Mircea Zaciu). Premiul Uniunii Scriitorilor (1975); Premiul "Ion Creangă" al Academiei Române (1977). Opinii critice: ”Ai senzația uneori că Bălăiță, alergic la orice simptom de statornicie și fixare, agasat de prezență implacabila a factorului timp și de regulile
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
descriind în culori vii un subiect oarecare, și cealaltă, care, printr-un vers neașteptat, dă soluția acestui fel de problemă, sau, cum o definea Girel Barbu, "Epigrama este o floare cu trei petale și un spin". În volumul "Definiții epigramatice - dicționar culegere", publicat în 2000 de Ion Bratu, autorul ilustrează acest principiu, definind astfel epigrama: Pe de altă parte, Al. O. Teodoreanu (Păstorel) le atrăgea atenția confraților săi epigramiști că epigrama nu este un gen la îndemâna oricui:
Epigramă () [Corola-website/Science/296599_a_297928]
-
Cursurilor de vară de la Vălenii de Munte (15 iunie - 15 august) ține prelegerea "Contribuția latină în filosofie", iar în noiembrie deschide cursul de Istorie a logicii (până în februarie 1925). În anul universitar 1924-1925 propune ca temă de seminar crearea unui dicționar filosofic românesc (încercare de precizare a câtorva noțiuni filosofice fundamentale, precum și a unei terminologii filosofice românești). În noiembrie - în "Gândirea" se publică "Individualismul englez" - cuvânt introductiv la o traducere din Herbert Spencer "Individul împotriva statului" (Cultura Națională; trad. I. Olimpiu
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]
-
centrală și de sud a Germaniei, dialectele vorbite în Austria, Liechtenstein, Elveția, Luxemburg, Tirolul de sud (Italia), Alsacia și Lorena (Franța), Belgia, Polonia, SUA, Rusia, România, Danemarca, precum și mai multe țări din America de sud și din sudul Africii. Primul dicționar al Fraților Grimm, ale cărui 16 părți au fost publicate între 1852 și 1960, a fost și încă este cel mai complet census al cuvintelor din limba germană. În 1880, regulile gramaticale și ortografice de la acea vreme au apărut în
Limba germană () [Corola-website/Science/296610_a_297939]
-
în iunie 2006) adoptarea oficială a ortografiei noi revizuite. Ortografia veche va fi însă tolerată în școli, ca ortografie paralelă, timp de un an în Germania, doi ani în Austria și trei ani în Elveția. La 22 iulie 2006 redacția dicționarelor normative Duden pentru limba germană (vezi www.duden.de) a publicat o nouă ediție, nr. 24, a îndreptarului ortografic, cu ultimele modificări. Noua ortografie, în varianta inițială, nerevizuită, fusese inclusă în ediția nr. 21, din 1996, a îndreptarului. Ca noutate
Limba germană () [Corola-website/Science/296610_a_297939]
-
Notícias) este de asemenea din acest oraș și clădirea în care este relizat (care are același nume cu periodicul), este una dintre cele mai înalte ale orașului. Cea mai importantă editură portugheză, Porto Editora, este de asemenea din acest oraș. Dicționarele sale sunt considerate cele mai bune. Bursa orașului (Bolsa do Porto) a fuzionat cu cea din Lisabona, original Bolsa de Valores de Lisboa, care a fuzionat mai târziu cu Euronext, împreună cu Amsterdam, Bruxelles, LIFFE și Paris. De curând (1996), centrul
Porto () [Corola-website/Science/296631_a_297960]
-
de cărți și cititul iau avânt. Mai mulți poeți, precum Jan Kochanowski (1530-1584), scriu mai degrabă în limba lor maternă decât în latină. În Evul Mediu se produc multe schimbări în vocabular și gramatică, mai ales în flexiune. Apar primele dicționare și lucrări lingvistice. Pe lângă activitatea sa de poet, Jan Kochanowski este cel care propune prima reglementare a ortografiei poloneze. Alfabetul propus de el conține 48 de litere și digrame: a, á, à, ą, b, b', c, ć, cz, d, dz
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
Dz", "Dż", "Dź", E, Ę, F, G, H, I, J, K, L, Ł, M, N, Ń, O, Ó, P, R, "Rz", S, "Sz", Ś, T, U, W, Y, Z, Ź, Ż. Digramele nu sunt considerate litere aparte. De exemplu în dicționare, cuvintele care încep cu "ch" urmează după cele care încep cu "ce" și sunt urmate de cele care încep cu "ci", ca în dicționarele românești. Sunt folosite și literele Q, V și X, dar numai în cuvinte străine. În cuvintele
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
T, U, W, Y, Z, Ź, Ż. Digramele nu sunt considerate litere aparte. De exemplu în dicționare, cuvintele care încep cu "ch" urmează după cele care încep cu "ce" și sunt urmate de cele care încep cu "ci", ca în dicționarele românești. Sunt folosite și literele Q, V și X, dar numai în cuvinte străine. În cuvintele deja asimilate, acestea se schimbă în "kw" (germ. "Quartz" > pol. kwarc), "w" (lat. "visio" > pol. "wizja"), respectiv "ks" (fr. "expertise" > pol. "ekspertyza") sau "gz
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
Printre organizațiile care alcătuiesc Consiliul Limbii Suedeze, Academia Suedeză, stabilită în 1786, este fără îndoială cea mai influentă. Principalele lucrări ale academiei sunt glosarul "Svenska Akademiens ordlista" ("SAOL", în prezent a ajuns la cea de-a 13-a ediție) și dicționarul "Svenska Akademiens Ordbok", pe lângă numeroasele cărți referitoare la gramatică, scriere și manuale de stil. Departamentul de suedeză al Institutului de Cercetare a Limbilor din Finlanda are statut de organ de reglementare asupra suedezei vorbite în Finlanda. Printre principalele priorități ale
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
de televiziune (una în sectorul privat). Romanul "O viață împreună", scris de Constantin Stănoiu, este primul roman scris în grai neaoș gorjenesc, cu regionalismele specifice. Pentru o mai bună înțelegere a acestor regionalisme, autorul atașează la sfârșitul romanului, un mic dicționar de gorjenisme (oltenisme), în care sunt cuprinse chiar și unele cuvinte, ce azi, în zona respectivă, au devenit rar întrebuințate. Portul popular din Gorj este alcătuit din catrințe (cea din față numită fâstâc, iar cea din spate cătrințoi), apoi vâlnic
Județul Gorj () [Corola-website/Science/296660_a_297989]
-
Sundblom i-a conturat o burtă durdulie, un aer jovial, un costum roșu și o atitudine tolerantă. Compania folosește aceeași imagine a lui Moș Crăciun în campaniile publicitare realizate cu ocazia sărbătorilor de iarnă din acel moment până în prezent. În „Dicționar onomastic românesc”, „Crăciun” este un substantiv, personificat în folclor ca Moș Crăciun. Romulus Vulcănescu prezintă legenda personajului: „Mitul arhaic al unui cioban-zeu-moș este transfigurat în mitul unui cioban demonic care refuză s-o primească pe Fecioara Maria să nască în
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]