14,853 matches
-
în special violența psihologică a părinților în relație cu copiii are un impact major asupra funcționării adultului (Miller-Perrin, Perrin, Kocur, 2009). Violența umană afectează celelalte specii până la a pune în pericol supraviețuirea unora dintre acestor specii. Balenele sunt pe cale de dispariție ca urmare a vânării lor nesăbuite. Omul își extinde habitatul său îngrădind și limitându-l pe cel al animalelor. Extinderea fermelor a diminuat teritoriile elefanților în unele zone ale pământului. în astfel de situații, omul dotat cu mijloace de ucidere
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
un înțeles general al legăturilor cu ceilalți, structurate în modelul lui internalizat de funcționare a lumii. Chiar și în această situație nefericită, care vulnerabilizează copilul, legătura emoțională creată de copil față de cel care-l îngrijește va determină un doliu la dispariția acestei persoane din viața copilului. Aceasta ruptură, pierderea, ca și doliul emoțional consecutiv, sunt elemente pe care trebuie să se centreze intervenția care se realizează ulterior, pentru „salvarea”copilului. Abandonul copilului are o componentă culturală puternică. Când este văzut de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
părinți, fiind cotată ca un stres extrem (aferent nivelului 6 de pe scara de evaluare a evenimentelor stresante), conform celor postulate de varianta revizuită a DSM-IV. Ca urmare, inevitabilul doliu este un proces istovitor și mai îndelungat decât cel indus de dispariția unui adult drag, deoarece, fiind vorba de un copil, evenimentul sfidează ordinea firească a lucrurilor, conform căreia părinții ar trebui să moară primii (apud Huntley, 2001). Doliul perinatal apare și în cazul unui avort terapeutic, când produsul de concepție nu
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
printr-o reprezentare corectă a ceea ce semnifică ea, în textura sa profundă. „Moartea nu este dușmanul. Dușmanul este ignoranța și absența iubirii”, clamează Levine (2009, p. 209). Vorbind despre moarte ca traumă, nu putem ignora șocul pe care îl provoacă dispariția unei persoane asupra familiei sale. Chiar dacă supraviețuitorul știe că esența celui dispărut există într-o altă dimensiune, marea lui absență din această lume, care începe prin moarte, generează o suferință acerbă, devastatoare, potențată din păcate și de toate cicatricile pierderilor
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cinci factori de risc al căror efect de vulnerabilizare a copilului este linear și direct. Aceștia sunt: maltratarea copilului; a fi martor la scene de violență domestică; evenimente disruptive în viața familiei (schimbări în cuplu, schimbări ale locuințelor, apariția sau dispariția unor membri ai familiei etc.); stresul ridicat al vieții familiei; statutul socioeconomic scăzut (sărăcia). în cazurile în care unii dintre acești factori se compuneau între ei în copilăria mică, ei conduceau inevitabil la probleme de comportament la vârsta adolescenței, chiar dacă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
în mediul de viață al persoanei generează o criză existențială, căci creierul nostru nu suportă pierderile, nu este programat pentru pierderi. Acest lucru se întâmplă chiar și în situația în care pierderea era previzibilă (de exemplu, persoana era bolnavă, incurabilă”). Dispariția unui punct de reper în universul persoanei induce o stare de criză care se manifestă, ca stresul, dar cu o intensitate mai mare. Pierderea este întotdeauna nu doar la nivel real, ci și la nivel simbolic. Uneori, pierderea este mai
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
se pierde sensul vieții. Persoana în cauză, intra într-o stare de protest și disperare. „De ce mi s-a întâmplat tocmai mie”, disperare agresivă (împotriva lui însuși sau a celorlalți), anumite stări de iluzie, vise și halucinații legate de obiectul dispariției. Pot apărea simptome psihosomatice, anxietate, panică, tulburări de somn, palpitații, uscăciunea gurii, neglijare personală și a celor din jur, a celorlalți membri ai familiei. Persoana este cuprinsă de sentimentul că înnebunește, de revelația vinovată a supraviețuirii față de obiectul pierderii (de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
limitele profesionale, limitele unor distanțe sociale sănătoase sunt mereu depășite, stresul social poate spori și genera conflicte. Pe de altă parte, interacțiunile cu persoanele semnificative din viața noastră (partener de viață, copil, părinte, șef) conțin întotdeauna și un stres social. Dispariția sau amenințarea unui pericol planând asupra uneia dintre persoanele semnificative induce stres socioemoțional. Stres fizic. Este cauzat de imposibilitatea sau dificultățile de satisfacere a nevoilor de bază ale individului, precum și a acelor nevoi artificiale, care țin de mediul creat de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
umane au existat de foarte mult timp, iar existența unei comunități depinde esențial de modul În care este organizată. Dacă privim istoria umanității ca istorie a conflictelor dintre diferite comunități, vom observa cu ușurință că o organizare necorespunzătoare echivala cu dispariția respectivei comunități. Realizarea unei astfel de organizări, de care depindea supraviețuirea fiecărui membru, poate fi ușor Înțeleasă ca prima problemă de politică publică pe care oamenii, În lunga lor evoluție, au fost nevoiți să o soluționeze. Un mod de Înțelegere
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
Împreună cu ele și primele probleme de politică publică. În forma lor incipientă, problemele de politică publică trebuiau rezolvate În lipsa unor mecanisme instituționale, chiar și a unor norme sociale existente În prealabil. Mai degrabă, necesitatea rezolvării acestor probleme (eșecul echivalând cu dispariția comunității respective) a dus la apariția normelor sociale și a structurilor instituționale. Procesul ce a condus la apariția normelor sociale poate fi Împărțit În trei etape (Lachapelle et al., 2006). Etapa 1: Problemele de evoluție ce au declanșat apariția normelor
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
mare În raport cu ceilalți membri. Însă această competiție pune În pericol posibilitatea cooperării (de exemplu, indivizii dominați vor fi din ce În ce mai puțin dispuși să participe la acțiunile colective necesare pentru supraviețuirea grupului). În acest context, În care lipsa cooperării a dus la dispariția grupului, au supraviețuit doar grupurile care au reușit să rezolve cele două probleme. Etapa 2: Procesul de construire a unei nișe culturale Rezolvarea acestor probleme evoluționare a fost posibilă doar prin construirea unei nișe culturale. O nișă culturală apare În urma
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
activitatea de realizare de politici publice s-ar putea rezuma cu succes la construirea de aranjamente instituționale ca răspuns la preferințele cetățenilor. Odată ce un astfel de aranjament ar fi construit cu succes, procesul ar continua de la sine, finalizându-se cu dispariția spontană a aranjamentului respectiv, În momentul În care ar Înceta să mai satisfacă În mod eficient preferințele cetățenilor. Din păcate, lucrurile nu stau așa. Pentru a ilustra acest lucru, vom folosi un experiment mental 1. Să presupunem că un grup
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
Înceta să funcționeze sau și-ar modifica modul de funcționare pentru a soluționa problemele apărute În noul context. Însă această caracteristică a unei instituții presupune existența unui mecanism de autoreglare. În cazul exemplului anterior, acest mecanism ar asigura faptul că dispariția pentru maimuțe a pericolului de a fi udate ar fi identificată și, prin urmare, instituția menită să anihileze acel pericol nu ar mai fi perpetuată. În lipsa unui astfel de mecanism de autoreglare, o instituție se va transforma (odată cu dispariția condițiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
că dispariția pentru maimuțe a pericolului de a fi udate ar fi identificată și, prin urmare, instituția menită să anihileze acel pericol nu ar mai fi perpetuată. În lipsa unui astfel de mecanism de autoreglare, o instituție se va transforma (odată cu dispariția condițiilor inițiale relevante) dintr-un bun public Într-un rău public; În loc să mai aducă beneficii cetățenilor, ea le va impune acestora costuri inutile. În concluzie, În măsura În care instituțiile apar ca soluții ale unor probleme de politică publică, atunci un proces eficient
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
hobbesiană asupra naturii și apariției statului nu oferă explicații corecte. Prima obiecție are la bază perspectiva evoluționară În științele sociale inaugurată de către Axelrod (1984). Pe scurt, singura evoluție posibilă dintr-o stare inițială de război al tuturor Împotriva tuturor este dispariția acelei populații. Cu alte cuvinte, chiar dacă putem Înțelege statul drept entitatea apărută În urma unui contract social de tip hobessian, starea inițială a indivizilor și motivațiile acestora trebuie să fi fost altele. O variantă alternativă mult mai plauzibilă ar modela statul
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
dintre furnizorii de bunuri publice este Însă mai laxă decât cea din campionate, motiv pentru care nivelul de aliniere al intereselor este unul redus. Alinierea intereselor este observabilă doar În cazuri-limită. De exemplu, dacă se pune problema supraviețuirii sau a dispariției tuturor membrilor societății, nivelul de aliniere al intereselor este maxim. Dacă se pune problema rezistenței unei societăți față de o ocupație militară a alteia, nivelul de aliniere al intereselor este ridicat, dar nu Într-o măsură egală cu a cazului anterior
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
Astfel, a nu forma și a nu folosi instrumente de tip mainstreaming În acest domeniu al politicilor presupune În mod clar pierderea unor oportunități semnificative de finanțare. Pe de altă parte, atenția acordată abordării integrate nu trebuie să conducă la dispariția politicilor sau a mecanismelor ce au ca scop specific implementarea egalității de gen, ci urmărește să genereze o creștere a interesului pentru cauzele determinante În procesul de formulare a politicilor (analiza alternativelor) și de luare a deciziei (identificarea strategiei ce
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
a fost afirmarea unui drept al coexistenței pașnice, al respectului reciproc pentru orânduirea social-politică și organizarea internă a statelor. În prezent, suntem martorii unei noi etape în evoluția relațiilor internaționale cu implicații și în planul dreptului internațional public , caracterizată de dispariția confruntării ideologice Est-Vest. În perioada postbelică, dreptul internațional și-a lărgit în permanență obiectul reglementărilor pentru a reflecta evoluția relațiilor internaționale și emergența unor noi valori și domenii, care au căpătat și dimensiuni internaționale: energia nucleară, cosmosul, mările și oceanele
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Uniunea Sovietică și Germania. Omenirea, deși bănuia, avea să afle mult mai târziu că Pactul conținea o anexă secretă prin care URSS și Germania și-au stabilit "sferele de interese" de la Marea Baltică la Marea Neagră, hotărându-se în acest mod fie dispariția unor state, fie amputarea lor. Astfel, Polonia urma să dispară, fiind din nou împărțită, de data aceasta între Germania și URSS, țările baltice să fie încorporate prin forță în cadrul Uniunii Sovietice, iar Finlanda amputată de regiunea Carelia. Anexarea de către Uniunea
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
cu atât mai mare este teama statelor membre în fața pericolului de a-și diminua sau chiar pierde identitatea; în favoarea formării și întăririi identității Uniunii Europene. În fond, ce înseamnă și în ce constă identitatea națională, diminuarea sau remodelarea ori chiar dispariția acesteia? Cum s-ar putea pierde sau diminua identitatea națională, sau cât de profundă ar trebui să fie transformarea? Cum ar putea ea să fie înlocuită de o identitate europeană? Acestea sunt numai câteva probleme complexe care frământă astăzi conștiințele
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
și rolul preocupărilor referitoare la securitatea pe continentul european în politica și diplomația vremii. Istoricește vorbind, procesul CSCE s-a împletit până la identificare cu cel al destinderii în relațiile Est-Vest. Primele semne ale destinderii încordării în aceste relații apăreau după dispariția lui I.V. Stalin (martie 1953). Între ele se înscriau încheierea armistițiului în Peninsula coreeană, reuniunea la nivel înalt a celor patru puteri din 1955 (Geneva), încetarea activității Biroului informativ al partidelor comuniste (17 aprilie 1956), hotărârea statelor membre ale NATO
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
cu prilejul unui zbor oficial de la Lahore la Rawalpindi. Președintele intenționa să continue războiul din Afganistan chiar și după retragera trupelor sovietice, deși Reagan și Gorbaciov căzusera de acord asupra încetării Războiului Rece. IV. Evoluția situației interne din Pakistan după dispariția generalului Zia Ul Haq După acest eveniment, în Pakistan au fost organizate alegeri democratice, care au dat câștig de cauză P.P.P., condus de Benazir Bhutto, fiica fostului președinte a P.P.P., Z.A. Bhutto -, ea devenind prima femeie prim-ministru într-
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
se modific] în schimb de la semințe la stadiul de vl]star și apoi de plant] matur] pentru că apoi s] moar]. Aceste schimb]ri sunt naturale deoarece se datoreaz] acțiunii principiilor interioare care îi guverneaz] dezvoltarea și, în cele din urm], dispariția. Ele se disting de alte schimb]ri care sunt rezultatul acțiunii unor factori externi, fie ei benefici sau d]un]tori - de exemplu, efectele posibile ale intervenției umane. În contrast clar cu viziunea lui Platon, Aristotel nu susține c] naturalul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
din zona de nord a Australiei se reg]sesc ținuturi împ]durițe accidentate, mlaștini și zone acvatice care ad]postesc o larg] varietate de forme de viat]; aici viețuiesc specii nemaiîntâlnite în alte zone, chiar și cele aflate pe cale de dispariție, precum papagalul cu cap negru (Psephotus dissimilis) și țestoasă din specia Carettochelys insculpta. Kakadu ofer] pl]ceri estetic și oportunit]ți recreaționale și de cercetare. Este considerat de mulți un loc de o frumusețe inegalabil] și de o important] ecologic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de asmenea bog]ții în aur, platin], paladiu și uraniu, care, dup] p]rerea unora, ar trebui exploatate. Ecologiștii susțin c] acest lucru ar duce la diminuarea facilit]țiilor estetice, recreaționale și de cercetare, la micșorarea frumuseții parcului Kakadu, la dispariția anumitor specii, la reducerea bog]ției ecologice, la compromiterea st]rii naturale și la deprecierea valorilor spirituale ale aborigenilor Jawoyn. Sunt întreprinse deja exploat]ri miniere în zona Kakadu și se fac presiuni în vederea intensific]rii acestora. Ar trebui permis
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]