15,136 matches
-
copil, mai ales pentru că oricărui copil îi vine greu să creadă că un adult a fost și el cândva copil. Dacă nu te potolești o dată, o să... " și "De câte ori să-ți spun să nu mai faci așa ceva?" sunt probabil cele mai dure două moduri de a "scoate din funcțiune" un puști. Metalimbajul adulților este însă mai ușor de înțeles decât cel al copiilor. Iată un exemplu tipic. SOȚIA: Cum a fost adunarea generală de la Fiji, dragule? (Deschidere rituală. ) SOȚUL: Colosală. (M-am
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
înfurie de regulă tot mai mult, în timp ce se străduiește să contracareze fiecare din scuzele noastre. Adesea, această tehnică defensivă face ca neînțelegeri mărunte să ia amploarea unor adevărate certuri. Un al patrulea mod de a ne apăra este să replicăm dur, tot prin observații critice, după principiul "cea mai bună apărare este atacul". Iată câteva exemple: GAY: Carol, azi hainele tale nu arată prea grozav. CAROL: Tocmai tu vorbești, după ce ai purtat salopeta aia la petrecerea de săptămâna trecută! Erai ridicolă
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
ridicolă! * TOM: Janice, ar fi trebuit să fii gata mai devreme. O să întârziem Ia spectacol. JANICE: Ia te uită la dl Perfecțiune! Bănuiesc că nici nu-ți mai amintești de toate situațiile când eu te așteptam pe tine! A replica dur este ceva foarte tentant. La urma urmelor, cel care ne critică nu e nici el perfect, iar pe noi ne-a atacat, oferindu-ne totodată un motiv de a îndrepta împotriva sa tensiunea acumulată în noi. Deși pe moment poate
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
urma urmelor, cel care ne critică nu e nici el perfect, iar pe noi ne-a atacat, oferindu-ne totodată un motiv de a îndrepta împotriva sa tensiunea acumulată în noi. Deși pe moment poate fi aducătoare de satisfacții, replica dură aduce mari daune unor relații. Rareori conduce la o evaluare corectă a problemelor reale sau Ia posibile compromisuri. Mai mult. generează certuri aprinse și-i face pe oameni să-și piardă respectul mutual ('încerc să-l conving cu argumente, dar
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
Ia concepția lui Platon despre natura realității. Tot ceea ce a spus a fost bine primit, așa încât a fost surprins când, mai târziu, o prietenă i-a spus: "De ce-ți mai pierzi vremea cu Platon?" A fost tentat să răspundă dur și să-și întrebe prietena, o profesoară de educație fizică, mare amatoare de badminton, cum de avea tupeul să-l critice pentru că-l interesează filozofia lui Platon. în loc de aceasta, însă, a întrebat: "De ce crezi că a-l studia pe Platon
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
și eu sunt OK, și tu ești OK". Prin contrast, dacă ar fi evitat discuția și s-ar fi scuzat pentru purtarea lor, ar fi ajuns în poziția "eu nu sunt OK, tu ești OK", iar dacă ar fi răspuns dur, adoptau poziția "eu sunt OK, tu nu ești OK". Dacă vom exersa acest tip de răspuns, în curând ne vom simți mult mai confortabil în acele situații în care, înainte, ori noi, ori criticii noștri ne-am enervat E simplu
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
copilului două atitudini greșite: prima este aceea a „îngăduinței prea mari" pentru că nu vor să fie autoritari, înțelegând că educația înseamnă „a nu impune, a nu condiționa, a nu limita"; a doua atitudine este cea a „reprimării", manifestată prin: raporturi dure între părinți și copii, pedepse aplicate la încălcarea legii (regulii), aplicarea acelui „NU intransigent și sistematic". Pentru depășirea acestor atitudini, e necesară aplicarea unui sistem preventiv ce constă în educarea prin bunătate. Copilul este ajutat cu blândețe să observe aceeași
Arta de a fi părinte by Otilia Todică () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1407]
-
din afara mediului în care au crescut. Când vor trebui să facă față dificultăților inerente vieții în afara familiei, vor constata că nu vor reuși să se adapteze pentru că nu au fost lăsați să se confrunte cu realitatea care nu rareori este dură. Aceștia vor fi deprimați, vor plânge, se vor simți respinși și nu vor putea înfrunta situația neplăcută, ceea ce denotă faptul că au un respect de sine scăzut. Acesta reprezintă un factor fundamental pentru îmbolnăvirea mintală, alcoolism, sinucidere, dependență de droguri
Arta de a fi părinte by Otilia Todică () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1407]
-
eludează și nu deformează faptele, ci doar le prezintă așa cum le înțelege, fără modificări din rațiuni partizane. Este detașat de rude, de prieteni și chiar de neamul moldovenilor - boieri și prostime -, care nu scapă nici el de critici și remarci dure. Dacă apără totuși ceva, apără două categorii abstracte - țara și marea boierime (clasa, nu indivizii) -, erijându-se într-un judecător imparțial (nu și rece), neiertător cu toți. O conștiință singulară, izolată, care privea lumea cam de sus, surprinzând prin acuitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
complexitatea fenomenelor sociale capătă amploare globală. Secolul XXI este un secol al confruntărilor economice, în care resursele economice semnifică elementele de securitate sau insecuritate în arealul economic internațional, cei care le controlează jucând un rol primordial. „De obicei, formele mai dure și mai evidente de concurența între economii, sectoare sau companii sunt asimilate războiului economic, deoarece războaiele economice distincte Ăîn stare pură) aproape că nu există." „În ciuda fațetelor multidimensionale ale globalizării, există o tendință printre analiști în a accentua dimensiunea economică
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
Emory E. Huyck, superintendentul școlii, într-o a treia explozie, cea a mașinii lui Kehoe, în fața școlii în ruine, la o jumătate de oră de la dezastrul propriu-zis. În 1970, în Kent State Campus, o manifestație împotriva războiului din Vietnam este dur reprimată, iar Garda Națională trage cu gloanțe adevărate și ucide patru studenți, dintre care trei nu luau parte la manifestație. Acesta nu e un masacru școlar? S-a soldat totuși cu patru morți într-o zonă de învățământ. În fine
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
și, cum, în plus, nu există cantină, timpul "util" pentru violența în mediul școlar este mai restrâns. Pe de altă parte și într-o perspectivă mai puțin mecanică, legătura comunitate-școală este foarte puternică și explică, inclusiv în locurile cele mai dure, de ce școala este mai degrabă protejată (un student al meu a lucrat în profunzime în favela La Rocinha din Rio, de exemplu 9). E posibil ca înțelegerile dintre școli și traficanții de droguri pentru o liniște relativă să fie o
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
face obiectul acestui capitol, întru gloria independenței științifice! Sensibilitatea opiniei publice față de violența tinerilor este exacerbată de tragicele fapte diverse care pun în senă "relatări" (Brownstein, 2000) despre o violență spectaculoasă și sângeroasă. Totuși numărul delincvenților juvenili autori de violențe dure este relativ redus (Farrington, 1986) și, fără a le subestima, importanța cantitativă a crimelor și delictelor din mediul școlar rămâne restrânsă (Gill și Hearnshaw, 1997; Lindström, 2001; Gottfredson, 2001). După o remarcabilă reconsiderare a problemei în Statele Unite, Denise Gottfredson, fără
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
fiind foarte rare. Încă din 1985, Denise și Gary Gottfredson afirmau că anchetele lor din SUA le permiteau să arate că adevărata problemă ține mai mult de frecvența mare a minor victimization și a necuviințelor (indignities) decât de o delincvență dură. Ne aflăm mai adesea în marginea delictelor (ceea ce Cusson [2000] numește "peridelicte") decât în delincvența deschisă. Acestea fiind spuse, din cauza unor fapte excepționale a devenit violența din mediul școlar o preocupare majoră pe plan mondial (Debarbieux, 2003; Cornell, 2003). Să
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
această noțiune este că ea ne perminte să înțelegem retragerea treptată în sine a victimelor repetate: victimele abandonează un corp social de care se simt abandonate, părăsesc spațiile colective 23, care, nemaifiind decât locurile nimănui, sunt locuri lăsate violențelor mai dure. Nu "o" incivilitate este gravă, ci repetarea lor, abandonul temător pe care-l provoacă victimelor și sentimentul de impunitate care se dezvoltă la agresori. Nu există aici o ruptură între "incivilități" și delictele mai grave, ele le însoțesc, le pregătesc
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
înșiși la definirea violenței. Pentru Prairat, "regăsim aici faimosul Esse est percipi al bătrânului 25 Berkeley, a fi înseamnă a fi perceput [...]. De acum nu mai există limite: violență obiectivă, violență resimțită, violență temută... lumea virtualității intră deja în aprecierea durei realități". Prairat propune, în consecință, să ne mărginim la o definiție limitată a violenței, ca "proces destul de bine reperat de categoriile Codului penal". Respingerea este completată de mai multe argumente interesante: teama de un subiectivism care ar înscrie o definiție
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
a înțelege violența. Argumentele par solide și nu pot fi înlăturate cu ușurință: trebuie să le răspundem pe același teren, cel al unei epistemologii a științelor sociale. Elogiul diversității Definiția restrânsă aici restrânsă la penal și la violența cea mai dură ridică dificultăți epistemologice la fel de redutabile. Prima dificultate este că ea eternizează un text juridic marcat de temporalitate și el însuși relativ, Codul penal. A doua dificultate este că nu cunoaște modul în care se construiesc cuvintele științelor umane, acel "lexic
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
nu mai putea aborda decât penal problema violenței școlare. E totuși contradictoriu că refuzul unei definiții largi a violenței se face uneori în numele fricii de stigmatizare, adică într-o perspectivă deschisă de psihologia labelling-ului27... susținând în final etichetarea cea mai dură, a dreptului penal. Dar, pentru noi, înseamnă mai ales refuzul de a asculta ce spun victimele. Istoria violenței în școală (Debarbieux, 1998) ca a multor violențe este istoria unei lente descoperiri a victimelor, acei "uitați ai istoriei", după expresia inspirată
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
frecvența nici chiar prevalența victimizărilor, ci trebuie măsurate în același timp asocierea (multivictimizare) și intensitatea lor. Putem avea de-a face foarte bine cu mai puține victime, dar cu mai multă violență, fiindcă victimele sunt victimizate într-un mod mai dur. Acestor indicatori le vom adăuga alții, specifici violențelor exercitate de adulți, la nivelul pedepsei corporale și al violențelor "morale" (sentiment de respect, violențe verbale etc.); ▪ indicatorii "climatului școlar": relațiile dintre elevi, dintre elevi și adulți, relațiile dintre adulți, claritatea, frecvența
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
se bazează în primul rând pe numărul de victime pentru a afirma creșterea, scăderea sau stabilitatea violenței, ceea ce reprezintă un raționament fragil. Contabilizarea aceluiași procentaj de victime nu înseamnă că există o stabilitate a violenței: victimele pot fi victimizate mai dur și mai frecvent. În ciuda stabilității, chiar a scăderii procentajului de victime, putem avea o creștere a violenței. De exemplu, între 1995 și 1999, am avut posibilitatea să repetăm de trei ori aceeași anchetă într-un eșantion de școli secundare din
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
orășel rural (Randa) sau al unei școli de la periferie, situată într-un cartier foarte sărac (Balbala 3 bis), dar unde politica hotărâtă a directorului și a echipei sale de a aplica textele regulamentare permite, într-unul dintre mediile cele mai dure ale țării, evitarea în mare parte a recurgerii la practici prohibite, cărora cercetările le-au demonstrat ineficacitatea (Royer, 2001, de exemplu). Nu altfel stau lucrurile aici: indiferent de mediu (rural, semirural, periferic sau urban central), școlile care au cele mai
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
școlile care pedepsesc mai puțin au și o rată a "pedepselor multiple" mai scăzută, iar în școlile "care pedepsesc foarte mult" numărul elevilor pedepsiți de șapte sau mai multe ori este cel mai important, contribuind astfel la crearea unui "nucleu dur" de copii cu dificultăți. Acest nucleu dur oscilează de la peste 25% dintre elevi în școlile cele mai represive la ... 0% în școlile cel mai puțin represive. La fel, rata elevilor pedepsiți puțin sau deloc poate ajunge de la 9,8% din
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
o rată a "pedepselor multiple" mai scăzută, iar în școlile "care pedepsesc foarte mult" numărul elevilor pedepsiți de șapte sau mai multe ori este cel mai important, contribuind astfel la crearea unui "nucleu dur" de copii cu dificultăți. Acest nucleu dur oscilează de la peste 25% dintre elevi în școlile cele mai represive la ... 0% în școlile cel mai puțin represive. La fel, rata elevilor pedepsiți puțin sau deloc poate ajunge de la 9,8% din efectivul de elevi la 78,1%. Rezultatele
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
de acțiune posibilă. Putem deci să răspundem fără ambiguitate: pedeapsa corporală nu explică liniștea din școlile djiboutiene, dimpotrivă. În școlile în care această pedeapsă este cel mai des practicată se dezvoltă cel mai mult violența elevilor și se creează "nuclee dure". Pedeapsa corporală nu este o simplă tradiție, ci și o alegere educativă. Și e alegerea proastă. Refuz însă s-o culpabilizez. Trebuie în primul rând s-o facem să evolueze și să propunem alternative. Acestea există. Înainte de a le expune
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
le expune, revenim asupra unui punct care mi se pare esențial: caracterul nociv al pedepsirii excesive nu stă doar în consecințele psihologice individuale, ci și într-una dintre consecințele ei sociale, inegalitatea în fața pedepsei, care contribuie la "crearea unui nucleu dur", adică a unor grupuri de elevi revoltați, aflați pe calea spre o delincvență mai gravă. Pedeapsă, excluziune și formarea "nucleelor dure" Potrivit surselor oficiale americane (US Department of Education, Office for Civil Rights, 2000 Elementary and Secondary School Civil Rights
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]