14,935 matches
-
partid creat de Jabotinski cerea mișcarii sioniste să recunoască drept obiectiv stabilirea unui Stat evreiesc pe ambele maluri ale Iordanului. Ideologia sa contrasta cu cea a sioniștilor social democrați , concentrându-și politica economică și socială pe idealurile clasei mijlocii europene. Idealul său pentru statul evreiesc viitor il reprezenta un stat-națiune bazat într-o anumită masură pe modelul britanic. Jabotinski și-a creat o baza de suport mai ales in Polonia, reînviată după primul razboi mondial și unde se afla cea mai
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
evreiesc (israelian) pe întreg teritoriul Palestinei istorice, în acest scop promovând ideea alcătuirii unor detașamente evreiești paramilitare. Noua Organizație Sionistă a luat ființă în 1935, prin desprinderea lui Jabotinski din Organizația Sionistă Mondială, nemulțumit de îndepărtarea acesteia din urmă de idealul lui Theodor Herzl. Prin intermediul acestui nou organism, au emigrat spre Palestina foarte mulți evrei din Europa de Est (legal și ilegal). În preajma celui de al doilea război mondial, Jabotinski a căutat să convingă guvernul român să intervină pe lângă Marea Britanie pentru reducerea îngrădirilor
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
anul 1890, la vârsta de 24 de ani, a scris o autobiografie adresată societății bucureștene Transilvania, cu scopul obținerii unei burse de studii. În aceasta, Smigelschi invocă argumentul că „"... am venit la convingerea, că aș potea încerca lupta pentru întruparea idealurilor mele; simțesc a poșede acele condițiuni, care sunt de lipsă pentru o înaintare în artă"”. Paralel cu liceul a urmat cursurile maestrului Carl Dörschlag, pictor din Hohenluckow, Germania, care remarca în însemnările sale că „"...în anii optzeci pare a fi
Octavian Smigelschi () [Corola-website/Science/308714_a_310043]
-
de epoca de aur a "Convorbirilor literare". S-a bucurat de colaborarea celor mai talentați scriitori, dobîndind un prestigiu imens. Principalele trăsături au fost: a) promovarea „culturii naționale”: în primul număr al revistei apare articolul "Către cititori", nesemnat, care prezintă idealul grupării - „munca pe cîmpul culturii naționale”, în ideea că românii trebuie să contribuie la cultura universală prin specificul național și nu prin imitarea modelelor străine; b) emanciparea țărănimii prin cultură: din sentimentul datoriei față de popor se naște ideea ridicării acestuia
Poporanism () [Corola-website/Science/308218_a_309547]
-
precum Charles Dickens sau John Ruskin. Însă în urma Revoluției din 1848 și agitațiilor politice din Regatul Unit, Carlyle a publicat o colecție de eseuri intitulată „"Latter-Day Pamphlets"” („"Pamfletele zilei din urmă"”) (1850), în care a atacat democrația ca fiind un ideal social absurd, dar condamnând de asemenea aristocrația ereditară. Cea din urmă era paralizatoare, cea dintâi un nonsens : de parcă s-ar putea afla adevărul numărând voturi. Ar trebui să guverneze cei mai capabili. Dar cum se pot recunoaște cei mai capabili
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
Frederic al II-lea al Prusiei (1858-1865). În aceasta Carlyle a încercat să arate cum un lider eroic poate funda un stat și ajuta la crearea unei noi culturi morale pentru o națiune. Pentru Carlyle, Frederic era simbolul tranziției de la idealurile liberale ale Iluminismului secolului XVIII, la o cultură modernă a dinamismului spiritual, reprezentată de Germania, prin gânditorii și politicienii săi. Cartea este cunoscută în primul rând pentru redarea animată a bătăliilor lui Frederic, prin care Carlyle a încercat să transmită
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
onoare al Canadei, Ungariei, Australiei și Israelului. Israelul l-a desemnat pe Wallenberg și ca drept între popoare. I s-au dedicat monumente, și străzi au primit numele lui în întreaga lume. Există un înființat în 1981 pentru a „perpetua idealurile umanitare și curajul nonviolent al lui ”. El decernează anual pentru a recunoaște meritele persoanelor care duc aceste scopuri la îndeplinire. La 26 iulie 2012, i s-a acordat american „ca recunoaștere a realizărilor și acțiunilor sale eroice din timpul Holocaustului
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
neamului românesc, Cicârlăul, a ajuns astăzi o comună înfloritoare, cunoscută mai ales prin Nicolae Sabău, cel care s-a simțit în toată structura sa, țăran. Nicolae Sabău a pornit în viață cu o istovitoare scrupulozitate, urmarindu-și atingerea unui înalt ideal în artă Regizorul Televiziunii Romane, Ioan Filip, afirma că, "Nicolae Sabău este unul dintre puținii artiști care i-a dăruit cântecului, fără rezerve, întreaga lui viață, făcând din el sabie și scut, crez și legământ". Tocmai de aceea a răzbit, devenind
Nicolae Sabău (muzician) () [Corola-website/Science/307622_a_308951]
-
atunci când îi cunoaște sufletul. Mefistofele și Faust se reîntorc din marea lor călătorie. Faust a cunoscut iubirea reală, a încercat să atingă iubirea ideală. Dar fericirea perfectă pe care o căuta n-a întâlnit-o. Realul a fost durerea, iar idealul, visul”. Realizează în acel moment că singura iubire statornică, ce nu dezamăgește niciodată, ce dă echilibru vieții, este iubirea de Dumnezeu. Mefistofele încearcă cu disperare să nu piardă sufletul lui Faust, care alege însă triumful rațiunii, al forței benefice și
Mefistofele () [Corola-website/Science/307648_a_308977]
-
socializante și umaniste din estul și centrul Europei în împrejurările însoțite de mari lipsuri materiale ale reașezării agricole a evreilor europeni pe meleagurile Palestinei otomane. Traiul simplu, și ideologia idealistă, dar în majoritatea cazurilor laică, care pune în primul plan idealurile spirituale față de cele materiale, și obligațiile față de colectivitate - de ajutor reciproc -în raport cu aspirațiile individuale, precum și succesele înregistrate de aceste cooperative în întemeierea agriculturii și economiei moderne din Israel, au captivat atenția multora pretutindeni și au dus și la
Kibuț () [Corola-website/Science/307689_a_309018]
-
în urma sa, el a fost în primul rând pictorul țărănimii și al muncilor agricole de la țară. În mod firesc, evenimentele care s-au derulat în anul 1907 și a răscoalelor țărănimii din România s-au suprapus ca o mănușă pe idealurile sale de viață și implicit în pictură. Majoritatea picturilor lui Băncilă înfățișează felurite aspecte ale muncii pe ogoare. A pictat sute de pânze în care apar ciobani cu oile prin luminișurile pădurilor sau pe câmp, țărani secerând și culegând recolta
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
pornind de la numele lui Epicur. Sensul extins al termenului face referire la o căutare exclusivă și excesivă a plăcerii. În sens strict, se referă la o doctrină a lui Epicur și a discipolilor săi (spre exemplu, Lucrețiu), fondată pe baza idealului de înțelepciune potrivit căruia fericirea, adică liniștea sufletului (ataraxia) este scopul moralei; această doctrină ne învață să nu ne fie teamă nici de zei, nici de moarte (conform materialismului) și să căutăm plăcerile simple și naturale ale vieții (conform hedonismului
Epicureism () [Corola-website/Science/307728_a_309057]
-
Grecia, prin Epicur, cât și la Roma, prin Lucrețiu, în circumstanțe marcate de tulburări politice. Evul Mediu creștin îl va oculta și va contribui foarte mult la alterarea sensurilor sale, răspândind povestea epicurianului care aleargă după satisfacții, poveste care nesocotea idealul de înțelepciune propriu epicureismului antic. Acesta din urmă va fi reconsiderat în perioada Renașterii prin Montaigne și parțial în secolul al XVII-lea prin Gassendi și Hobbes. Filosofia lui Epicur este constituită din trei părți: cea canonică, ce expune regulile
Epicureism () [Corola-website/Science/307728_a_309057]
-
tinerimii de azi."<br> Nemulțumit de tonul molcom-moldovenesc al textului, Coșbuc reia ideile directoare ale revistei: "“Noi cu literatura astăzi nu mai stăm în mijlocul istoriei noastre, nu stăm nici în mijlocul tradițiilor noastre, nu stăm mai ales în mijlocul poporului nostru: “Fără idealuri nu e luptă și fără luptă nu e nici literatură”; “Am rupt firul tradițiilor, ne batem joc de credința strămoșilor, luăm în deșert instituțiunile țării și așezămintele ei, râdem în pumni de asperațiunile naționale și importăm în literatură (...) - câte și
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
un om politic, jurist, savant și scriitor român. În tinerețe, pentru participarea la mișcarea revoluționară narodnicistă, este condamnat de autoritățile țariste la închisoare și surghiun în Siberia (1886-1892). Stere a fost un luptător politic devorat nu de ambiții, ci de idealuri (distingerea aceasta e foarte importantă, deoarece e o trăsătură cauzală care diferențiază oamenii în serii tipologice). Așa s-a dezvăluit contemporanilor și tot astfel s-a fixat în memoria (cîtă este) a posterității. Toate căderile sale catastrofale și nefericirile care
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
temelie, urmărit de ostilități tenace. Le-a suportat pe toate, deloc calm și senin, pentru că nu a țintit satisfacția unei cariere, ci realizarea unor convingeri: reformarea structurilor sociale și politice românești și unitatea națională. Și i se părea că înaltul ideal presupune, obligatoriu, orice sacrificiu. A îmbrăcat, aproape de copil, armura luptătorului neînfricat și nu a părăsit-o pînă în clipa din urmă. Era, incontestabil, multă utopie trează în proiectele sale reformatoare. Dar care proiect reformator nu ascunde în cutele sale utopia
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
spre aceasta trebuie să-și îndrepte toată atenția un revoluționar, in general oamenii politici progresiști care își propun să servească poporul. Acest crez a stat la baza ideologiei poporaniste, lansată de Constantin Stere la sfirșitul secolului al XIX-lea, acestui ideal i-a rămas credincios pînă la sfîrșitul vieții. Personalitate deosebit de complexă, cu activitate multilaterală — jurist, profesor, ideolog, gazetar, scriitor și om politic — Constantin Stere s-a situat pe linia unei tradiții vechi și nezdruncinate, a intelectualului angajat. Constantin Stere nu
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
timp de unele mari creații cum sunt „Venere și Madonă”, „Epigonii”, „Mortua est” și „Egipetul”, urmată de „Împărat și proletar”, „Călin-File din poveste” sau „Strigoii”, poezia „Floare albastră” își are punctul de plecare în mitul romantic al aspirației către un ideal înalt, de fericire, încununat de o iubire pură, desăvârșită. Astfel, poezia „Floare albastră” este o meditație pe tema iubirii, o idilă desfășurată într-un cadru feeric, în care visul romantic prefigurează peisajul, putându-se confunda cu natura, dar și o
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
Motivația este un „concept fundamental în psihologie și, în genere în științele despre om, exprimând faptul că la baza conduitei umane se află întotdeauna un ansamblu de mobiluri - trebuințe, tendințe, afecte, interese, intenții, idealuri - care susțin realizarea anumitor acțiuni, fapte, atitudini” . Mobilurile enumerate reprezintă condiții interne, interpuse între stimulii mediului și reacțiile organismului, mediind, cerând, întreținând un comportament sau altul. Motivația se restructurează și se ajustează continuu, în concordanță cu funcția psihică pe care
Motivație () [Corola-website/Science/306566_a_307895]
-
berii”) coordonat militar de fostul căpitan Ernst Röhm. În 1928 s-a însurat cu Margarete Siegroth, care era cu șapte ani mai în vârstă decât Himmler, divorțată și de confesiune lutherană. Din punct de vedere fizic ea reprezenta pentru Himmler idealul rasial nordic (blondă, ochi albaștri etc.). Au avut o fiică, Gudrun (n. 8 august 1929). Himmler își adora fiica, alintând-o "Püppi" (păpușică). Mai târziu Margarete a adoptat un fiu, neglijat de Himmler. Soții s-au separat în 1940 fără
Heinrich Himmler () [Corola-website/Science/306580_a_307909]
-
au oamenii, unele foarte ambițioase, de aur, s-ar anula prin uniformizare, prin platitudine, de aceea poetul îndeamnă ironic: Puneți la capul patului un echer/ Pentru visele voastre de aur. Oamenii ar ajunge astfel ca niște roboți, fără personalitate, fără idealuri, cu o viață ternă, fără străluciri spirituale.
Echerul () [Corola-website/Science/306746_a_308075]
-
bibliofilie rară și costisitoare.” „Dacă ar fi să-i căutăm locul în șirul acestor talente, artistul transilvănean, ajuns la maturitatea vocației sale ar fi plasat, în geografia spirituală a României de azi, între cei mai de seamă slujitori ai unor idealuri de frumusețe, endemice pe aceste meleaguri, locuite de un popor născut artist, si tradiționale. și totuși artă lui e un exemplu de modernitate bine înțeleasă, cu rădăcini adânci în limbajul accesibil unor colectivități largi, de aceeasi baza culturală” Vasile Pintea
Vasile Pintea () [Corola-website/Science/306784_a_308113]
-
atomistă și instrumentalistă a gânditorilor liberali, care consideră că identitatea omului poate fi detașată de valorile la care aderă acesta. In "Etica autenticității", Taylor consideră că relativismul moral și toleranța, promovate de liberalism, sunt ele însele o parte a unui ideal moral, idealul autenticității. Acesta a apărut, conform lui Taylor, între hotarele civilizației occidentale, datorită unor factori precum urbanizarea și migrația forței de muncă. Concepția cu privire la relativism a lui Taylor diferă de cea a altor critici ai societății occidentale, precum Allan
Charles Taylor () [Corola-website/Science/306881_a_308210]
-
instrumentalistă a gânditorilor liberali, care consideră că identitatea omului poate fi detașată de valorile la care aderă acesta. In "Etica autenticității", Taylor consideră că relativismul moral și toleranța, promovate de liberalism, sunt ele însele o parte a unui ideal moral, idealul autenticității. Acesta a apărut, conform lui Taylor, între hotarele civilizației occidentale, datorită unor factori precum urbanizarea și migrația forței de muncă. Concepția cu privire la relativism a lui Taylor diferă de cea a altor critici ai societății occidentale, precum Allan Bloom . În timp ce
Charles Taylor () [Corola-website/Science/306881_a_308210]
-
relativism a lui Taylor diferă de cea a altor critici ai societății occidentale, precum Allan Bloom . În timp ce aceștia consideră că relativismul este doar un paravan care maschează îngăduința față de sine, Taylor este de părere că relativismul constituie o fațetă a idealului autenticității.
Charles Taylor () [Corola-website/Science/306881_a_308210]