15,139 matches
-
au semnat în speranța evitării unui conflict major. Propaganda Germaniei naziste a reușit să prindă în propria lor plasă puterile care au triumfat în primul război mondial: guvernul german a pretins că acționează în numele dreptului la autodeterminare al sudeților germani. Idealurile unei ordini pașnice deveniseră o parte a mașinii de război naziste. Strategia democrațiilor de a preveni un nou război cu Germania, etichetată de către criticii de mai tîrziu drept conciliere, a constat într-o serie de concesii ce urmăreau să cumpere
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ca resursă", nici "puterea ca forță" (resursele efectiv mobilizate), nici măcar "puterea drept capacitate coercitivă" nu poate cuprinde sau sintetiza toate scopurile politicii externe. Aron dezvoltă în schimb (1962: 28-9) o triadă a scopurilor politicii externe: puterea (puissance), securitatea și gloria/ idealurile. El accentuează faptul că nu se poate reduce comportamentul politic extern la doar una din componentele triadei. În afară de aceasta, nu există nici un motiv rațional pentru a presupune că tendința spre putere sau securitate ar fi un comportament prezent la toți
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
aibă loc pe frontul intern. Victoria în războiul rece nu depindea de ceea ce puteau să realizeze în spațiu cele două sisteme cu armele lor sofisticate, ci de capacitatea lor de a-și rezolva problemele interne și de a-și realiza idealurile. Întrebat în ce fel ar trebui Statele Unite să se opună pericolului rusesc, Kennan a răspuns că ar trebui să înceapă cu acele probleme pe care încă nu le-au rezolvat și de care le este rușine, cum ar fi, de
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
al politicii interne asupra celei externe. În cele din urmă, cercetarea sa a fost concepută în așa fel încît să admită necesitatea construirii de modele pentru interpretarea istoriei diplomatice, dar și să își limiteze orizontul la un fel de tip ideal sau cadru de analiză weberian, nemaitinzîndu-se la teorii care să explice comportamente. Dacă realismul se referea la explicarea comportamentului statului, cartea lui Allison sugerează că deciziile care stau la baza politicii externe au nevoie de un aparat conceptual și de
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Allison sînt echivalente cu două dintre modelele sale. Combinînd lucrările celor doi autori, rezultă patru modele generale de analiză decizională. Paradigma analitică (primul model: actorul rațional) susține viziunea realistă tradițională asupra lumii, în care politica externă este analizată pe baza idealului maximei raționalități, înțeleasă ca interes național. Acest model presupune că factorii interni care influențează luarea deciziilor sînt constanți și de aceea neglijează analiza lor. Paradigma cibernetică (modelul al doilea: procesul organizațional) vede deciziile ca fiind nu consecința raționalității instrumentale, ci
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
care două sau mai multe dintre valorile lor sînt incompatibile, fiind puși astfel în fața unei dileme. Într-un anume sens, actuala discuție despre lărgirea NATO este un astfel de caz. Pe de o parte, lărgirea va submina în mod necesar idealul de a menține Federația Rusă în sistemul comun european de securitate și pot fi așteptate efecte adverse în unele țări învecinate cu Rusia. Pe de altă parte, scopul stabilizării societăților central-europene face ca țările membre NATO să fie sensibile la
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
tăinuită a preferințelor legate de valori [...] Dificultatea majoră [...] este că premisele valorice ale paradigmelor sînt adesea incompatibile" (Holsti 1985: 132). El a pus de asemenea sub semnul întrebării dezirabilitatea "unei sinteze între viziunile asupra lumii care au pretenții normative și idealuri diametral opuse" (Holsti 1985: 77). Incompatibilitatea valorilor nu pare a fi tocmai un exemplu de diferențe rațional analizabile, cu care el își începuse demersul. Cu siguranță, aceasta are prea puțin de-a face cu perspectiva lui Kuhn. Dar referirea la
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
46). Acesta este în mare măsură un argument tradițional în favoarea balanței puterii. Keohane rămîne la o viziune realistă, adică instrumentală, asupra rolului normelor, atunci cînd scrie că "nor-mele și regulile regimurilor pot avea efect asupra comportamentului, chiar dacă ele nu întruchipează idealuri comune, dar sînt folosite de state și corporații animate de propriile interese, angajate într-un proces de adaptare reciprocă" (Keohane 1984: 64). De asemenea, viziunea sa asupra cooperării este instrumentală: "Analiza alegerii raționale este folosită în această carte nu pentru
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
alegerea noii paradigme. Exact această afirmație a fost cea care a atras asupra lui Kuhn învinuirea că descrie știința ca pe o psihologie a maselor. În al treilea rînd, în ce privește științele sociale, Kuhn nu a propus cîtuși de puțin un ideal de știință normală. El credea că în acest caz dezbaterea asupra asumpțiilor filosofice și pluralitatea școlilor de gîndire concurente sînt condițiile necesare pentru progresul științific; această viziune era împărtășită și de Sir Karl Popper (1970), precum și de Paul Feyerabend (1970
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
dezbatere pot fi extrapolate două tipuri ideale: o epistemologie naturalistă și una inter-pretivistă. Naturalismul are patru caracteristici de bază (von Wright 1971: 4). El presupune monismul metodologic, adică ideea unității metodelor științifice, în ciuda diversității temelor investigației științifice. Naturalismul tinde către idealul matematic de perfecțiune. Matematica și fizica impun standardul dezvoltării științelor, inclusiv a celor umane. Aceasta face din căutarea legilor generale deși nu neapărat și universale programul de cercetare legitim din punct de vedere științific. În al treilea rînd, naturalismul susține
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
este partea empirismului moral (și a pozitivismului juridic). În privința lui Kissinger, este mai puțin clar dacă el presupune existența constantă a unei astfel de societăți a statelor, însă cu siguranță el crede că ea ar trebui să existe: este singurul ideal accesibil - dat fiind scepticismul îndreptățit. Destinul l-a păcălit pe Waltz, atunci cînd succesul său a lansat un program de cercetare care a subminat în cele din urmă scepticismul, nu pentru că a oferit argumente idealiștilor, ci pentru că a neglijat cu
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
raționaliști, care pot integra cu folos idei din tabăra reflectivistă, dar care nu trebuie să încline prea tare în această direcție. Știința este de o parte, simplele idei bune de cealaltă. Dihotomia aceasta ilustrează o poveste a progresului și a idealului său. Ea spune de asemenea comunității academice cine sînt persoanele potrivite pentru a fi ascultate. De aceea, dihotomia larg răspîndită a lui Keohane a mobilizat de fapt o tendință de îngrădire, deși - și aceasta trebuie subliniat - ea a fost concepută
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
International Politics pretinde că teoriile nu provin din corelații empirice, ci cunoașterea empirică derivă din teorii. Altfel spus, teoriile nu sînt rezultatul cunoașterii, ci condiția ei. Pe de altă parte, Waltz insistă asupra verifica-bilității empirice a cunoașterii, a falsificaționismului ca ideal metodologic, deși îndepărtat, pentru relațiile internaționale. Într-un loc cunoașterea este construită, iar într-altul ea provine din teste neutre din punct de vedere valoric. Pentru a surmonta această contradicție, potrivit lui Jones, falsificarea trebuie să cadă și, împreună cu ea, "evidenta
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
lucru este inevitabil în viziunea romantică a realiștilor, care se văd pe ei înșiși ca angajați într-o luptă pe două fronturi. Ei sînt apărătorii națiunii împotriva violenței inerente relațiilor internaționale, precum și vocea care avertizează împotriva încercărilor de a exporta idealuri interne, fie ele și democratice, într-o sferă unde aplicarea lor ar putea duce la un război nenecesar. Asumpțiile realismului legitimează o comunitate instituită la granița dintre politica internă și cea internațională și la marginea discursului liberal occidental. Această comunitate
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
adresează românilor de peste granițe, pe care îi îndeamnă să păstreze vie legătura cu limba și cultura din țara natală. Articolul-program (Cuvânt de început) afirmă că în paginile L. sunt așteptați toți scriitorii români de peste hotare, „oricât de diverse ar fi idealurile lor estetice și de antagoniste perspectivele lor spirituale”, pentru a oferi o imagine „a bogăției și varietății curentelor culturale românești”. Totodată este respinsă în termeni virulenți concepția „retrogradă, obscurantistă și reacționară” impusă în țară de „normativele ocupantului și susținută prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287874_a_289203]
-
Reluând ideile dintr-o conferință susținută în 1948 la Asociația „Mihai Eminescu”, Mircea Eliade afirmă în Două tradiții spirituale românești că „momentul istoric actual [...] care pregătește atâtea noi forme de universalism, începând cu organizarea federativă a continentelor și sfârșind cu idealurile ecumenicităților spirituale [...] încurajează și, ceva mai mult, solicită chiar o experiență și o înțelegere globală a lumii și a existenței [...], mai spornic înfăptuită în cadrul diasporei”. Autorul crede că în virtutea „polarității antinomice și complementare” a culturii, „spiritualității românești care se manifestă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287874_a_289203]
-
sine o caricatură a societății umane. Fanfaronada, poltroneria, milogeala, spiritul de hărmălaie și orbească înfuriere sunt aspecte tribale obișnuite, și poetul n-a avut decât să le condenseze într-un limbaj de-o țigănie maximă, în care e formulat chiar "idealul" de nație liberă: Noi țiganii să avem țărișoară, - Unde să him numai noi dă noi!... Să avem sate, căși, grădini ș-ogoare, Și de toate, ca ș-alții mai apoi. Zău, privind la lucruri așa rare, Ca și când treaz fiind, aș
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
se poate explica prin trădarea unei femei ori a unor unelte de înălțare, știut fiind că un principe găsește oricând alte femei și alți acoliți care să-l înconjure. Despot cade prin chiar însușirile lui, incompatibile cu starea țării, prin idealurile lui utopice. Universitate la Cotnar, cruciadă împotriva Semilunei, astea nu încălzesc pe boierii conștienți de imposibilitatea lucrurilor. Scena finală, cu discursul emfatic, foarte academic ("Mi-arunc din cap coroana!... din mână sceptru-mi scot... Nu mai sunt domn!... acuma ucideți
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
rămâne mereu inimitabilă, cu toată sărăcia de detalii, prin aerul de măreție surprins prin câteva pete definitiv patinate. N. FILIMON Caracterele romanului popular sunt de la primele pagini evidente în Ciocoii vechi și noi de N. Filimon (1819-1865). Scriitorul are un ideal social și etic, vrea să reformeze societatea, s-o moralizeze. Virtutea este răsplătită și nelegiuirea sancționată și cititorul are satisfacția de a asista la restabilirea dreptății. Dinu Păturică e o slugă rea. Gheorghe e o slugă bună, și după o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de propria sa existență fiziologică, socială, arta nefiind decât o formă mai intensă de viață. Concluzia? Artistul trebuie să fie înrîurit numai de problemele momentului său istoric. A te izola de prezent înseamnă a absenta de la orice interes artistic. Azi idealul este înlăturarea ordinii burgheze și înlocuirea ei prin societatea de tip marxist, întemeiată pe comunitatea proprietății, pe abolirea inegalităților de rasă și de sex etc. Un artist trebuie să îmbrățișeze acest ideal, altfel e contra științei care cere ca arta
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
înseamnă a absenta de la orice interes artistic. Azi idealul este înlăturarea ordinii burgheze și înlocuirea ei prin societatea de tip marxist, întemeiată pe comunitatea proprietății, pe abolirea inegalităților de rasă și de sex etc. Un artist trebuie să îmbrățișeze acest ideal, altfel e contra științei care cere ca arta să fie determinată de mentalitatea vremii. De aci urmează la Gherea un sectarism teribil. O operă în contrazicere cu aceste idealuri nu e bună și criticul se cuvine s-o respingă. O
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
rasă și de sex etc. Un artist trebuie să îmbrățișeze acest ideal, altfel e contra științei care cere ca arta să fie determinată de mentalitatea vremii. De aci urmează la Gherea un sectarism teribil. O operă în contrazicere cu aceste idealuri nu e bună și criticul se cuvine s-o respingă. O poezie ce glorifică societatea feudală ori burgheză e condamnabilă: "...o revistă redactată de un om religios nu va tipări, și nu trebuie să tipărească vreo poezie în care se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
s-o respingă. O poezie ce glorifică societatea feudală ori burgheză e condamnabilă: "...o revistă redactată de un om religios nu va tipări, și nu trebuie să tipărească vreo poezie în care se înjură religia, deci îndreptată împotriva ideilor, și idealului, care sunt scumpe redacției... Astfel eu n-aș putea publica niciodată partea în care unul din cei mai însemnați fii ce-a avut vreodată România e numit broască veninoasă, pocitură, și alte epitete de acest soi." Sub motiv că arta
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un prezent laș, și e știut că războiul e un lucru grozav. Caragiale e aprobat că biciuiește burghezia capitalistă de la 1848, dar cenzurat că ironizează pe Mița "republicana" și pe Didina "nifilista", când e lucru evident că revoluționarele sunt întruparea idealului feminin. În schimb Vlahuță e ridicat în slava cerului, declarat genial, deoarece înfierează pe capitaliști. Părerile strict literare ale lui Gherea sunt nule, prozatorul are însă un incontestabil umor al volubilității și o simpatică efervescență intelectuală. RONETTI ROMAN Numai Manasse
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
valoroasă prin adunarea laolaltă, monografică, a tuturor aspectelor durerii umane, căzute asupra unui biet infirm. Andrei Rizescu din În lumea dreptății e un caz patologic. Magistratura, avocatura sunt profesiuni care cer un suflet tare, capabil de tranzacțiune, fiindcă dealtfel nici un ideal moral nu se înfăptuiește în viață numaidecât și fară compromis. Rizescu nu trebuia să și le aleagă. Absolutismul lui etic este demențial. Autorul, care strecoară în eroi moralitățile sale, ar voi să sugereze că marile aspirații de bine și frumos
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]