14,117 matches
-
asasinat șefi din poliție, procurori, politicieni, judecători și ziariști, de multe ori aproape nepedepsiți. În timp ce amenințările mai serioase veneau dinspre extrema dreaptă - mai bine organizată și mai aproape de inima statului -, teroriștii „roșii” au avut un efect și mai puternic asupra imaginației publice. În parte pentru că manipulau simpatia locală pentru ideile radicale, ca și Facțiunea Armatei Roșii În Germania. Liderii comuniști au sesizat corect că aproprierea moștenirii revoluționare era atuul principal al teroriștilor și un pericol pentru credibilitatea stângii tradiționale. Paradoxal (și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
strica tot farmecul modelului britanic. A treia cale avea un termen de garanție redus. Însuși numele ei implica prezența a două extreme - capitalismul extrem și socialismul de stat - care, de fapt, nu mai existau (primul fusese dintotdeauna o plăsmuire a imaginației doctrinare). Trecuseră vremurile când o revoluție teoretică (sau retorică) era indispensabilă. De exemplu, privatizarea de la Începutul anilor ’80 a fost controversată, provocând discuții aprinse despre sfera și legitimitatea sectorului de stat: au fost puse sub semnul Întrebării realismul obiectivelor social-democrate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cartea sa Istoria Romei de la fondarea orașului până în secolul al IX-lea înainte de Hristos. Bacanalele erau petreceri nocturne unde femeile, vrăjite de entuziasmul și de delirul mistic, se dedau la desfrâu și la dezmățuri sexuale, orgii care, evident, au stârnit imaginația artiștilor (în special a grecilor Euripide în tragedia sa Bacantele și sculptorul Scopas care a imortalizat prin opera sa Menada una dintre aceste femei posedate) și care corespund perfect cu descrierile isteriei, realizate în 1880 de medicul francez Jean Martin
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
diverse meserii, stagii de specializare în IT, sociologie, redactare pe computer etc. După ce urmează cursurile Institutului Francez de Presă al Universității Paris II, colaborează sporadic la Radio France Internationale, inițiază publicații electronice (ca, bunăoară, „Asymetria” „revistă de cultură, critică și imaginație”), însă nimic nu îl mai aduce în atenția scriitorimii din țară. I-a fost decernat Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traduceri (1975). Descendent dintr-o familie cu blazon local (doctorul Colceriu din Târgu Mureș, neam de preoți și cărturari), C. a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286566_a_287895]
-
și el complex (schema 4). Schema 4. Variabile care influențează comportamentul și performanțele<footnote Cruellas, Philippe, op. cit., p. 70. footnote> Ce sunt comportamentele? Putem defini comportamentele ca reprezentând „tot ceea ce o persoană face, cum ar fi: conversația, plimbarea, gândirea sau imaginația zilnică”<footnote Ivancevich, John M., Matteson, Michael T., op. cit., p. 651. footnote>. Comportamentele individuale sunt generate nu numai de factori de ordin personal, ci, într-o măsură uneori determinată, de factorii de natură societală. De aceea, vorbim și de comportamentul
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
scade puterea de cumpărare, cadrul de acțiune al salariaților s-a redus, lucrătorii devin mai puțin docili și capătă noi aspirații. „Este timpul, de acum, de a abandona un management al personalului deservit arhaic și de a face dovadă de imaginație”<footnote Ibidem. footnote>. Apariția managementului resurselor umane (MRU), care îl înlocuiește pe cel al personalului, are la bază o schimbare radicală a concepției despre om și comportamentul său în organizații. Complementar, se diversifică preocupările, responsabilitățile și chiar, misiunea activităților manageriale
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
și fără perspective pentru un protestatar), devine cititoare a romanului, ale cărui eroine sunt două prietene adolescente, care descoperă la rândul lor compromisul moral sau refuzul lui, iubirea născută din iluzii sau refuzul ei. Jocul proiectării eului în trecut, al imaginației care pornește de la real deformându-l, reacțiile cititoarei profesioniste rafinează scriitura, fără a o încărca cu analize insuportabile cititorului postmodern. Câteva reflectări ale situațiilor morale din societatea contemporană sunt remarcabile: adolescenta care descoperă că părinții i-au ascuns, prin omisiune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
mai degrabă decât compilații sau curiozități istorice.*2 Ne îndoim însă că acest principiu merită să fie aplicat ca atare în domeniul științelor, al istoriei sau al oricărei alte discipline acumulative oare progresează continuu. Cât privește domeniul istoriei literaturii de imaginație, limitarea la cărțile mân" face incomprehensibilă continuitatea tradiției literare, dezvoltarea genurilor literare și chiar însăși natura procesului literar, pe lângă că ea lasă în umbră factorii sociali, lingvistici, ideologici și alți factori determinanți. Acest principiu introduce un punct de vedere excesiv de
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
fi preferați marilor creatori de sisteme: Huxley va fi și trebuie să fie preferat lui Darwin, iar Bergson, lui Kant. Credem că folosirea cea mai potrivită a termenului "literatură" este în sensul limitat la arta literaturii, adică la literatura de imaginație. Există unele inconveniente în privința folosirii termenului în această accepțiune ; dar, în engleză, alternativele posibile sunt sau termeni cu înțeles îngust, ca fiction (literatură narativă) sau poetry (poezie), sau termeni stângaci și derutanți, ca imaginative literature (literatura de imaginație) sau belles-lettres
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
literatura de imaginație. Există unele inconveniente în privința folosirii termenului în această accepțiune ; dar, în engleză, alternativele posibile sunt sau termeni cu înțeles îngust, ca fiction (literatură narativă) sau poetry (poezie), sau termeni stângaci și derutanți, ca imaginative literature (literatura de imaginație) sau belles-lettres. Una dintre obiecțiile ce se pot aduce termenului de "literatură" este faptul că sugerează (prin etimologia sa de la latinescul litiera) o limitare la literatura scrisă sau tipărită; or, este clar că orice concepție coerentă 46 despre literatură trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
condus dialogul așa-zis realist, în modul în care personajele intră și ies din scenă. *5 Oricare ar fi deosebirile dintre Furtuna și Nora, ele împărtășesc acest convenționalism dramatic. Dacă admitem că trăsătura distinctivă a literaturii este "ficțiunea", "invenția" sau "imaginația", atunci când vorbim despre literatură ne vom gândi la Homer, Dante, Shakespeare, Balzac, Keats mai degrabă decât la Cicero sau Montaigne, Bossuet sau Emerson. Desigur, vor exista și cazuri-limită. opere ca Republica lui Platan despre care ar fi greu să tăgăduiești
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
aceste domenii se pot pune probleme de analiză estetică, de stilistică și de compoziție, asemănătoare sau identice cu cele ce se pun în literatură, lipsindu-le însă calitatea centrală de "ficțiune". Aceasta concepție va include în literatură toate operele de imaginație, chiar și cel mai prost roman, cea mai proastă poezie, cea mai proastă dramă. Este de dorit ca să se facă o deosebire între clasarea unor lucrări în domeniul artei și evaluarea lor. Se impune să înlăturăm o confuzie care se
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
cea mai proastă poezie, cea mai proastă dramă. Este de dorit ca să se facă o deosebire între clasarea unor lucrări în domeniul artei și evaluarea lor. Se impune să înlăturăm o confuzie care se face în mod obișnuit. Literatura "de imaginație" nu trebuie neapărat să folosească imagini. Limbajul poetic este saturat de imagini artistice, începem cu cele mai simple figuri de stil și culminând cu complexele sisteme mitologice ale unui Blake sau Yeate. Dar imaginile artistice sunt neesențiale pentru literatura epică
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
expresia personală, sesizarea și exploatarea resurselor limbii, lipsa scopului practic și, desigur, caracterul fictiv - nu constituie altceva decât reformularea, într-un cadru de analiză semantică, a unor străvechi termeni estetici, ca "unitate în varietate", "contemplare dezinteresată", "distanțare estetică", "detașare", "invenție", "imaginație", "creație". Fiecare dintre acești termeni surprinde un aspect al operei literare, o trăsătură caracteristică a direcțiilor ei semantice. Nici unul, luat singur, nu este satisfăcător. Se impune, așadar, cel puțin o concluzie: opera de artă literară nu este un obiect simplu
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
cale scurtă și vrăjită pe care să ajungă la acea stare actuală a cunoașterii din științele sociale oare constituie "adevărul" în funcție de care "lumea" lui, realitatea lui fictivă trebuie verificată. Dar în acest caz, crede Eastman, cel ce scrie literatură de imaginație - si mai ales poetul - greșește dacă își închipuie că sarcina lui primordială este de a descoperi și a împărtăși adevărul. Adevărata lui menire este să ne facă să percepem ceea ce vedem și să ne imaginăm' ceea ce știm deja, teoretic sau
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
serios pentru artă, considerarea acesteia ca una dintre, valorile supreme ; pe de altă parte, există o temere, care numai logică nu este, că dacă arta nu e "adevărată" atunci e o "minciună", așa cum brutal a numit-o Platon. Literatura de imaginație reprezintă o "ficțiune", o "imitație artistică, verbală a vieții". Opusul noțiunii de "ficțiune" nu este "adevăr", ci "fapt real" sau "existență în timp și spațiu". Iar "faptul real" e mai spinos decât probabilitatea pe care trebuie s-o trateze literatura
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
istoria poeziei. Argumentarea lui este cu atât mai interesantă cu cât o îmbină cu acceptarea unor norme absolute în domeniul eticii și al religiei. În cel mai bun caz, această concepție despre "istoria literară" cere din partea cercetătorului un efort de imaginație, de "empatie" de profundă comuniune cu o epocă trecută sau cu un gust dispărut. S-au făcut încercări încununate de succes de a se reconstitui concepția generală de viață, atitudinile, principiile, prejudecățile și convingerile oare au stat la baza multor
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
de comandor (1987, Republica Peru). Poet manierist, fascinat de civilizația barocului, C. își conturează, încă din volumul de debut, Poezii (1977), un univers livresc, dominat de figurile lui Don Quijote, Pitagora, Tales și Brâncuși. Într-o lume artificială, stilizată de o imaginație estetă, oamenii înșiși devin, în tradiția lui Arcimboldo, „ceasloave mișcătoare”: „Ceasloave mișcătoare, trec oamenii pe străzi/ iar Azi e-n fiecare îngustul semn de carte”. Tonul poetic dominant stă sub semnul „soarelui negru” al melancoliei saturniene, al nostalgiei și tristeții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
din Freud, dar și o dimensiune coextensivă firii de artist a prozatorului: „Caricaturală în genere, viziunea lui Neagu Rădulescu e structural senzuală [...]. Fenomen natural la un scriitor secondat de un artist al formelor, al volumelor, al culorilor, al liniilor, al imaginației plastice” (Aurel Martin). Narațiunile pe teme sportive - hipismul în Napoleon fugea repede (1947), fotbalul românesc interbelic în Un balon râdea în poartă (1968) - sunt creația unui scriitor agreabil, sprijinit consecvent de talentul graficianului. Pretutindeni în prozele lui R., notarea realistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
Cele două trăsături, mai ales prima, introduc în scenă decadentismul cel puțin tematic. Idealismul în pictură are ca reper o nouă modalitate de reprezentare sensibilă a ideii, păstrând ceva din dimensiunea abstractă, imaterială a ei. Stück este elogiat pentru "o imaginație fantastică à la Edgar Poe"3. Asociația nu este nicidecum accidentală, de la început, literatura și arta plastică vor realiza un mariaj sub semnul simbolismului, mariaj a cărui longevitate precizează afinități structurale. Este un fapt indeniabil că asemeni sensibilității romantice, sensibilitatea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
original. Încetând de a mai socoti simbolismul drept un accident de etapă asimilat artei 1900 și frivolităților ei senzualiste, un moment de rătăcire pasager înainte de regăsirea adevăratei vocații, cred că se impune o viziune care să redea caracterul stimulativ pentru imaginație în arta plastică al simbolismului legat și de un cult al frumosului, care devenea programatic un factor modelator pentru societatea vieneză și care a modelat și societatea românească a timpului. În acest sens, o analiză a simbolismului conduce la sondarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
zece gravuri intitulată Parafrază la găsirea unei mănuși (1881), elementul anecdotic, cu parfumul onestității sentimentale recuperabil din pretextul facil, găsirea unei mănuși pierdute, servește ca rampă de lansare pentru o ficțiune elaborată prin care obiectul-fetiș este redimensionat la scara unei imaginații debordante, pe măsura fabulațiilor hofmanniene. Pe filiera observației lui Max Deri revine că acest clivaj între naturalism/realism și simbolism / decadentism are loc atât printr-o alienare a obiectelor prin bulversarea relațiilor cutumiare pe care ele le stabilesc, cât și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
himerelor și pentru care există un cult care atinge un înalt grad de fervoare", acest Rochegrosse, cu al său Chevalier aux fleurs, mărșăluind către cucerirea Ideii, îndepărtând cu un gest sigur și nobil florile tentante care răsar în drum"41. Imaginația, visul, misteriile apar nu doar ca subiecte, ci devin creatoare de atmosferă în pictura simbolistă, fapt pe care-l ilustrează exemplar Gustave Moreau. Himericul nu reprezintă doar un grad înalt de intensitate al reveriei, ci pornind de la filiația mitologică este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca subiecte, ci devin creatoare de atmosferă în pictura simbolistă, fapt pe care-l ilustrează exemplar Gustave Moreau. Himericul nu reprezintă doar un grad înalt de intensitate al reveriei, ci pornind de la filiația mitologică este și monstru, o exacerbare a imaginației care explorează zonele obscure ale subconștientului. Pictorul nu rupe definitiv cu tradiția picturii academice, ci, dimpotrivă, așa cum demonstrează John Reed, o parte dintre subiectele sale nu sunt deloc noi, ci reformulări ale unor opere celebre. Oedip și Sfinxul, expusă la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
parte a ethosului victorian, pe când Burne-Jones extrage cuplul alcătuit din regele Cophetua și fecioara cerșetoare oricărei contigențe, proiectându-l într-o incertă medievalitate fără un cadru de referință precis, încât chiar și armura pe care o poartă regele este rezultatul imaginației pictorului. "Rezultatul este un lucru extraordinar -, un ciudat, organic, proto-art nouveau [...]92. Tabloul lui Burne-Jones se refuză unei demers pedagogic, unei moralități, pictorul preferând chipurile litificate, aproape inexpresive, sau a căror expresivitate este redusă la minim. Toate aceste chipuri au
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]