15,922 matches
-
primește fiecare sens În funcție de raportul cu puterea. Dar, cu toate astea, nu se poate ca Todorov, foarte tînăr, e drept, la 24 de ani, să nu se fi Întrebat de ce În Franța idealului omului nou era Încă viu, la un intelectual atît de rafinat ca Barthes, de pildă. Încă ceva: Barthes și Genette, scrie Todorov, au fost oamenii care i-au Îndrumat cariera științifică franceză, Într-un moment În care, ajuns la Sorbona și trimis finnd cu o scrisoare de recomandare
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
promoveze autori conaționali sau măcar foarte apropiați cultural. Barthes n-a studiat poezia americană a anilor 1960, Todorov i-a tradus În 1965 pe formaliștii ruși, etc. Concluzia mea e alta: studiul formalist al iteraturii prezenta În epocă, pentru un intelectual venit dintr-o țară comunistă, două avantaje mari: Îi permitea continuarea carierei atît În Franța cît și În propria țară - sub acoperișul unui marxism mai larg - ca și o ascensiune rapidă a prestigiului În Franța, pe atunci Încă țara științei
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care voi vorbi Îndată. Este literatura care se manifestă ca voință de ascundere, care se supune ochiului ca ilizibil, ca Întuneric - noaptea se vede mai bine decît ziua, numai că preferăm să activăm ziua și să dormim noaptea. Spre deosebire de mulți intelectuali care scriu cu amărăciune despre sfîrșitul artei - „arta este pentru noi un lucru trecut” a spus Hegel - spre deosebire de optimiștii pentru care literatura de astăzi e valoroasă În măsura În care s-a eliberat de prejudecăți elitiste, e demistificată și demistificantă și deci autentică
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Europa centrală” „a fost un eveniment istoric marcant al postmodernismului”, tot așa cum născînzii Derrida, Deleuze, Serres sau Foucault sînt, pentru același profesor american, „postmodernii” opozanți „marxiștilor” Althusser, Goldmann, Sartre la modă În acei ani. Rose vorbește de antiamericanismul violent al intelectualilor francezi de atunci, ca și de nemăsuratul orgoliu al fiecăruia În parte (exemplu: opinia lui Kojève despre Lacan a fost următoarea: „CÎștigă mulți bani”). Este fermecat de Kojève, impunător și partizan, nemăsurat de orgolios și distant. Dar știe să-și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
-se despre așa ceva. Problema care se pune În operarea cu diverse instrumente conceptuale este cea a comunicării interculturale. Revin așadar la ea. În Statele Unite, ca și În Franța, la sfîrșitul anilor 1950 apare o nouă generație de scriitori și de intelectuali. Ambele sînt marcate de războiul recent Încheiat și de un anume sentiment al sfîrșitului istoriei pe care atrocitățile războiului l-au produs. Numai că, În fiecare caz, noua generație are proiecte diferite despre lumea nouă unde un asemenea război nu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
influența cultura americană, prea puternică pentru a nu-i asimila: astfel Încît avem, după cum se știe, un “Foucault” american, un “Deleuze” american, un “Derrida” american, etc. O conștiință mult mai presantă a aurei limbajului o au francezii și toți marii intelectuali de altă limbă pe care cultura franceză i-a Îmbrățișat (Husserl și Heidegger, dintre numele citate anterior). Pentru intelectualul francez, lumea este traversată de nenumărate ierarhii. El nu poate decît să constate cu tristețe cum ele cad rînd pe rînd
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un “Deleuze” american, un “Derrida” american, etc. O conștiință mult mai presantă a aurei limbajului o au francezii și toți marii intelectuali de altă limbă pe care cultura franceză i-a Îmbrățișat (Husserl și Heidegger, dintre numele citate anterior). Pentru intelectualul francez, lumea este traversată de nenumărate ierarhii. El nu poate decît să constate cu tristețe cum ele cad rînd pe rînd ca Într-un joc de domino. Cultura franceză, grea de povara unor mari glorii, este, În ciuda avangardismului ei estetic
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
simțeau apocalipsul În fiecare dintre operele lor. Pentru cultura franceză, istoria ultimelor decenii, cele de după Victoria aliaților În războiul mondial, este istoria unui eșec. Așa-numitul antiumanism al generației post-structuraliste a reprezentat o Încercare disperată de a amîna impactul dintre intelectual/scriitor și o societate (fie ea culturală) democratică, fatal primului. Așa se poate explica deconstrucția subiectului practicată de scriitori și teoreticieni deopotrivă, despre care se spune că au aruncat apa din covată cu tot cu copil. Adică, odată cu subiectul transcendental, au aruncat
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un text de-al lui Rorty despre Foucault: “Foucault a Încercat să slujească libertatea umană, Însă, În interesul autonomiei sale personale, el a Încercat de asemenea să fie pentru umanitate și istorie un străin fără chip, fără rădăcini, fără casă.” Intelectualii francezi n-au acceptat că “Într-o societate liberală, afacerile noastre publice cu concetățenii noștri nu trebuie să fie romantice sau inventive; ele trebuie să aibă legitimitatea obișnuită a pieței sau a tribunalului.”, nici că “autenticitatea nu poate, nu trebuie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Întîi postmodernitatea - ca un transcendental -, după care se Încearcă arondarea discursului literar la concept. Eseul lui Badir este una dintre puținele tematizări ale postmodernului care Încearcă stabilirea unui raport Între Franța și Statele Unite, concluzia importantă rămînÎnd logica modernă În care intelectualii francezi concep postmodernitatea. O alta Îi aparține lui Lionel Ruffel și apare În 2005 la editura Verdier, Într-o colecție coordonată de autor - Chaoid - alături de David Ruffel și Franșois Théron, după numele revistei pe care tot cei trei o conduc
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Ruffel dacă asumăm și niște mize politice. Oricum, dacă mai interesează pe cineva postmodernismul ar fi bine să Înțeleagă un lucru simplu: numai după ce un divorț a trecut poți Începe să găsești Întrebări și răspunsuri care să-i lămurească motivele. Intelectualul român nu-și face Însă probleme: ajunge să fi auzit de certitudinile carteziene, nu Își mai dă el osteneala să refacă el Însuși drumul pînă la ele. În sfîrșit, poate cea mai original franceză cale de a Înțelege postmodernitatea Îi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În momentul În care ne Întrebăm cu năduf, În România, „de ce nu moare socialismul”, uităm de existența maidanului ideologic În care stînga și dreapta au tot atît sens cît codul rutier pentru Tarzan (și Încă...) Ce altceva mai comod, pentru intelectualul român de succes, decît Întreținerea unor vechi confuzii, ca de pildă cea dintre socialism și comunism, ca și cînd primul termen n-ar fi cunoscut de lumea Întreagă decît În sintagma de tristă amintire Republica Socialistă România; condusă de Partidul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
clișee ideologice apodictice: dacă modernitatea e și reacțiune - și e - poate ar fi bine să ne gîndim că nici stînga nu e doar progresism năuc, corectitudine politică tîmpă și mult cabotinism; poate nu toți cei „din stînga” sînt, moral și intelectuali niște siniștri... Atunci cînd, În România, cineva atacă un reprezentant al stîngii, se vede obligat să reia epuizata temă a colaboraționismului (care, mai nou, nu prea mai ține: a colaborat cine vrei și cine nu, de la PRM-iști la liberali
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În 2003 și care, ca și În cazul cursurilor lui Foucault ținute tot aici aproape simultan , aduc În față un alt autor decît cel canonizat. Includerea lui Barthes printre antimoderni nu poate decît să reconfirme: anti-modernii sînt, de fapt, toți intelectualii (francezi), În măsura În care nu s-au dezis de statutul pe care societatea franceză a putut să li-l confere, incomod dar glorios, estetic și nu politic: acela de oracol pe care-l ascultă toată lumea, fără ca niciodată Însă cei vizați să răspundă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Începe adevărata discuție despre discursurile de stînga și de dreapta În România postcomunistă și despre iluziile pe care le Întrețin unii sau alții În legătură cu eficacitatea propriului discurs. Păltinișenii Încearcă să Împuște doi iepuri dintr-o lovitură: să ocupe și locul intelectualului antimodern și tradițional conservator, Întrebuințînd cu dexteritate estetica sublimului Într-un discurs despre care tot de Maistre vorbește cel mai bine, referindu-se la filozofii romantici: „Acești filozofi germani au inventat cuvîntul metapolitică, echivalentul metafizicii pentru fizică. Se pare că
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
imediat după Particule, volumul de Interventions colecționează luările sale de poziție În calitate de „intelectual” francez, devenind o referință euristică a romanelor sale de succes și o cale de acces către o personalitate histrionică. Orgoliul scriitorului nostru este acela al recent dispărutului intelectual francez. Iar iconoclasmul aserțiunilor, cinismul abordărilor, tonul flegmatic și oazele parcimonioase de tandrețe l-au impus ca atare pe un front unde n-a mai rămas decît el. Dar asta cred mulți, cei pentru care Rațiunea occidentală intră mereu În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
moment dat: “Jandarmeria este este un umanism”. Discursul occidentalilor a ajuns la stadiul de verbiaj lipsit de noimă. De aceea Houellebecq citează, pentru a le dovedi inanitatea, fragmente de discurs sociologic conformist și sterp. Nu e departe aici de critica intelectualului recent făcută de Patapievici, numai că limbajul houellebecqian are alt rang și altă țintă. Altminteri, e interesant cum cei doi se revendică de la extremități opuse ale eșichierului gîndirii politice. Depozitară a celor mai scabroase imagini, mintea (dar am spune mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sincer. Scriind așa, Anne Garréta nu face altceva decăt să-și exprime Îndoiala față de Literatură. A doua, În planul tematicii. Am tot vorbit despre eul reflectat, despre Descartes și Leibniz. Ei bine, există un cuvînt care sintetizează interesul major al intelectualului francez, Împărtășit de Garréta. Într-un interviu, scriitoarea mărturisește că o interesează condiția subiectului contemporan. Cititorului român i se va putea părea straniu cuvîntul subiect: de ce nu individ? Fără să-l trimit Înapoi la 1789, la umanismul universalist al lui
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un interviu, scriitoarea mărturisește că o interesează condiția subiectului contemporan. Cititorului român i se va putea părea straniu cuvîntul subiect: de ce nu individ? Fără să-l trimit Înapoi la 1789, la umanismul universalist al lui Voltaire, voi spune doar că intelectualul francez este puțin interesat de un individ contemporan, pe care-l poate cu greu numi, pentru că nu există decît indivizi, diferiți, personaje care-și trăiesc viața În propria lume, În intersecție cu celalte, dar nu laolaltă. Apoi, individul poate să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a pronunțat În aceeași mișcare a coardelor vocale și a fost confirmată În conștiința de subiect a fiecăruia. Istoria numără subiecți cu o puternică dorință de libertate, neîmplinită Însă. Indivizii sînt liberi fără s-o știe, de aceea neinteresanți pentru intelectualul francez. Eul romanului personal este necesarmente un subiect. Ca subiect, el se confruntă cu sistemul și cu propriul sine. Cu atît mai mult cu cît subiectul are printre mărcile sale, la Anne Garréta, și homosexualitatea. El se vede mereu În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și are prea multe referințe bibliografice pentru a se scutura de statutul unui articol, la rîndu-i, de specialitaste; romanaciera Însăși a scăzut mult după fulminantul debut). SÎnt marcate de proiectul scriiturii exorcizante, dar au uneori decența sau inhibarea reflexivă a intelectualului. Toate aceste tare nu constituie Însă apanajul literaturii feminine. Există, pe de altă parte, plusuri de fantezie (Amélie Nothomb, desigur), de cinism (afișat și subminat astfel, la Lydie Salvayre, dar prezent ca ingredient al discursivizării forței la multe alte surate
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și pedeapsă: care este limita umană a libertății? Dostoievski răspunsese Dumnezeu și problema era rezolvată. Dar Camus redescoperă umaniatea În aspirația ei spre totalitate, În propensiunea ei criminală, În gregaritatea ei - jumătatea ei vitregă, blestemată, nesățioasă, nelimitată, programatic fascinantă pentru intelectualul francez al secolului XX, iar Lorette Nobécourt reface traseul descoperirii camusiene cu un bagaj Îmbogățit: experiențele liminare ale sexualității des-frînate, maternitatea - o altă posibilă tragedie a cărnii (Irène Își provoacă un avort În tinerețe, redat cutremurător pe parcursul mai multor pagini
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
convalescență a literaturii, a omului care se predă, dar nu moare, ceea ce m-am hotărît să numesc literatura de apartament, a unei antropologii comode, moi, debile. În cursul deceniului opt, ideologiile se prăbușesc: disidența comunistă Începe să fie susținută de intelectualii francezi de stînga, Sartre și Foucault primind imigranți politici chinezi la Paris; creșterea economică se oprește după 1973, criza se adîncește În jurul lui 1980; structuralismul devine steril, la fel și muzica serială abstractă, laolaltă cu muzica ușoară franceză, la chanson
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
simili-teoretic să-i cuprindă pe Hegel și pe Lévinas. Mai mult, să cuprindă retorica rigor mortis a spiritelor care se lăsau fascinate de dreapta ca recurs la ultimul mijloc de constrîngere a spiritului la principiu și euforia de stînga a intelectualilor Înaripați, obligați să descopere astăzi În oceanele și culmile Înzăpezite de sub ei simple butaforii pe care ei le cristalizaseră odinioară În neabătute ședințe de delir. Pornind de la Epistola către romani a lui Pavel, unde ni se vorbește despre lege și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
1968, nesiguranță care l-a făcut să debuteze destul de tîrziu, la 34 de ani, după ce se apucase de scris cartea de debut la 24 (Thomas l’obscur). Mi se pare semnificativă ruptura dintre opera lui Blanchot și activitatea lui de intelectual: aici influența lui Mallarmé a fost imediat primită ca o justificare. Blanchot practică o scriitură a agoniei iar acțiunea politică cere o energie impetuoasă a eului și o mare siguranță a sinelui. Dar În această scriitură a sa, de unde Lazăr
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]