15,199 matches
-
cel din Joc secund nefiind decât un ermetism de " dificultate filologică ", ținând de o sintaxă poetică dificila. Poeziile amintite se învârtesc, metaforic vorbind, pe ideea " nunții " înțeleasă ca pătrundere în miracolul creației universale. "Oul dogmatic" este chiar un simbol al misterului " nunții ", un soi de cosmoid, pentru că în structura lui duală se reprezintă lumea dinaintea nuntirii, creația de dinaintea Genezei. Banalul ou demonstrează că "mărunte lumi păstrează dogma", că macrocosmosul se repetă în microcosmos. De aceea el este făcut să devină obiect
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]
-
Barbu s-a folosit pentru ermetizarea primelor redactări de procesul matematic al substituirii. Se știe că în algebră, cifra cantitativă e înlocuită cu un simbol calitativ. Cuvântul obscur la Ion Barbu este necunoascuta algebrică, prin care se substituie sensul clar, misterul.” În "Istoria literaturii române de la origini până în prezent", G. Călinescu spunea: „Din aceste experiențe care irită curiozitatea ca niște ghicitori, făcând mai acut procesul rațional, se desprinde însă o suavă poezie, remarcabilă pentru tristețea evenimentelor ce vor să se exprime
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]
-
vitezei. Jane Harrison accentuase (Prolegomena to the Study of Greek Religion) că însăși Medusa era o zeița, ascunzandu-si chipul în spatele unei măști profilactice de Gorgona: un chip îngrozitor menit să înlăture orice profan care dorea să aibă acces la Misterele ei. Perseu o decapitează: asta însemnând că elenii copleșesc altarele sfinte ale zeiței, le privează pe preotese de măștile lor de Gorgone și le capturează caii sacri - reprezentare timpurie a unui cap de Gorgona și corpul unui armăsar a fost
Medusa () [Corola-website/Science/300151_a_301480]
-
mai impresionante relicve arheologice predatează insă această perioadă, și sunt lăsate de către o populație preceltică, și consistă într-o civilizație a megaliților, datând din perioada neoliticului, acum aproximativ 5000 de ani. Se știu puține lucruri despre această civilizație, învăluită în mister. Revenind la epoca romană, din relatările lui Cezar aflăm că teritoriul actualei Bretanii, aparținea împreună cu toată coasta nord-vestică a Galiei, Confederației Armoricane, nume ce își are originile în cuvântul celtic pentru "regiune de coastă". Confederația era formată din mai multe
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
inspirat, Orfeu este una din cele mai semnificative figuri ale mitologiei clasice din cultura occidentală, fiind portretizat în mai multe forme de artă precum poezie, film, operă, muzică și pictură. Pentru greci, Orfeu a fost fondatorul și profetul așa numitelor mistere orfice. El este considerat autorul „Imnurilor Orfice”, o colecție care a supraviețuit până în zilele noastre. Unele surse datând din vremea grecilor antici susțin originile tracice ale sale. Fiul regelui trac, originar din regiunea munților Rodopi, a fost asemenea lui Tamiras
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
sacerdotul cultului său, identificat cu regele trac Rhesus, cu Orfeu și cu Zamolxis, acesta din urmă fiind numit și „Orfeul nordic”. Mitul este interpretat ca dovadă a existenței a unei religii arhaice în Grecia, poate de origine tracă, caracterizată de mistere și de credința în nemurirea sufletului. K. Meuli (1935) a descoperit în coborârea în Tartar chiar influența părăsirii trupului de către suflet în ritualurile șamanice de sorginte scitică. Cercetătorii datează răspândirea unei mișcări orfice în secolul al V-lea î.Hr. Deși
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
în ritualurile șamanice de sorginte scitică. Cercetătorii datează răspândirea unei mișcări orfice în secolul al V-lea î.Hr. Deși Orfeu este văzut în mitologia elenă clasică, datorită originii sale apolinice, în opoziție cu adepții lui Dionysos, mitul său a influențat misterele dionisiace, în care zeul este dezmembrat, pentru a învia ulterior. Sectanții orfici l-au văzut de fapt pe Orfeu ca preot și inițiator al cultului lui Dionysos Zagreus și nu în postura de cântăreț. Orfismul a dat naștere multor opere
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
filolog care l-a influențat în mod hotărâtor pe tânărul Nietzsche. În opera sa "Dyonisus sive Commentationes academicae de verum bacchiarum orphiarumque originibus et causis" din 1802, Orfeu nu este văzut doar ca poetul apolinic, civilizator, ci și ca inițiatorul misterelor dionisiace. Friedrich Nietzsche ia în considerare atât această dublă ipostază cât și aprecierea dată muzicii de către Arthur Schopenhauer ca expresie nemijlocită a „voinței” în al său opus magnum „Lumea ca voință și reprezentare” din 1819) atunci când definește caracterul „dionisiac” al
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
Voi fi ucis. Nu mai sunt printre cei vii. Roagă-te, roaga-te, fii puternic, gândește-te la familia ta binecuvântată. -Grigori" De ce a scris această scrisoare profetică, (dacă nu cumva a fost un fals fabricat de Simonovici), este un mister. S-a speculat că Rasputin a avut o viziune spirituală a evenimentului care avea să vină. Se crede și că Rasputin știa că era ponegrit de ruși și că cineva dorea să-l omoare în momentul în care a scris
Grigori Rasputin () [Corola-website/Science/300212_a_301541]
-
urmă declarați eretici, nu pentru că ar fi combătut idei privite drept corecte, ci pentru că poziției lor îi lipseau precizia și rafinamentul teologic cerut de împăcarea unor teze contradictorii acceptate simultan de teologi. Conform lui Bart Ehrman, Sfânta Treime este un mister teologic și nu a fost menită să fie înțeleasă rațional: „Dacă îți închipui că ai înțeles-o, de fapt ai înțeles-o greșit”. Un articol al BBC confirmă ideea că nu poate fi înțeleasă rational. Cu alte cuvinte, Sfânta Treime
Sfânta Treime () [Corola-website/Science/300218_a_301547]
-
George Clooney în rolul lui Kris Kelvin și pe Natascha McElhone. A fost recompensat cu Premiul Special al Juriului al . Acțiunea, plasată într-un viitor nedefinit, urmărește itinerariul astronautului Kris Kelvin, trimis în misiune pe planeta Solaris pentru a elucida misterele observate de predecesorul său, pilotul Berton. Ca și ceilalți solaristicieni, Kris îl bănuiește pe Berton de lipsă de probitate științifică, tratând cu ironie avertismentele acestuia de a se purta „moral" cu planeta investigată. Kris sosește la stația solariană, locuită de
Solaris (film din 1972) () [Corola-website/Science/301511_a_302840]
-
Farsa este, la origine, un scurt interludiu comic, introdus în misterele medievale, sau în sens larg în piese cu subiecte grave. Ele și-au conservat acest nume, (împrumutat de la verbul din limba franceză veche "farcir", a umple, a îndopa un curcan) chiar în momentul când au început să fie reprezentate separat
Farsă () [Corola-website/Science/301558_a_302887]
-
Aluzia era suficient de evidentă pentru a atrage supărarea lui Stalin și ordinul de a retrage volumul din circulație. Motivul pentru care Stalin a cruțat-o pe Anna Ahmatova și nu a ordonat arestarea sau chiar executarea ei rămâne un mister. Anul 1940, anul întoarcerii ei în literatură, a fost excepțional de fructuos pentru Ahmatova: a început lucrarea epică " Поэма без героя" ("Poemul fără erou"), a continuat să lucreze la poemul despre Țarskoe Selo "Русский Трианон" ("Trianonul rusesc") și a scris
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
bine primit și în Uniunea Sovietică. A existat un zvon în timpul războiului rece, conform căruia Sorge nu ar fi fost executat, ci ar fi fost returnat de japonezi sovieticilor. Sorge ar fi continuat să lucreze pentru KGB. Deși multe dintre misterele războiului rece au fost rezolvate după căderea comunismului în URSS, nu apărut nici o dovadă credibilă care să confirme această teorie.
Richard Sorge () [Corola-website/Science/300526_a_301855]
-
domniilor Țării Românești" în "Cronicari munteni", vol.I, București, 1961, p.281). Totuși această ipoteză nu poate fi demonstrată, nici urmele arheologice de suprafață, nici documentele, nici măcar tradiția locală nu atestă deloc așa ceva, numele de "Vintilă Vodă" rămânând încă un mister. Ctitorul acestei biserici este marele vistiernic Hrizea Caridi, zis "din Popești", unicul fiul al lui Gheorghe Caridi (Karydis), marele vistiernic al voievodului Matei Basarab timp de 17 ani. După mamă, Hrizea vistiernicul din Popești, este descendent al unei mari familii
Biserica Vintilă Vodă din Popești-Leordeni () [Corola-website/Science/300765_a_302094]
-
însumând câteva milioane de exemplare. Totalul cărților publicate depășește cifra de "4 milioane" de exemplare până în 2006, conform spuselor autorului. Subiectele atinse de autor în aceste cărți sunt diverse. Ficțiunea speculativă, istoria, metodele de autoeducare, psihologia aplicată, versurile, cultul strămoșilor, misterele lumii în care trăim, serviciile secrete sunt doar câteva din cuvintele cheie în jurul cărora gravitează întreaga operă a scriitorului. Întreaga operă a scriitorului este împărțită în următoarele serii: "Octogonul" - romane construite din elemente de fantastic și science-fiction, în prima parte
Pavel Coruț () [Corola-website/Science/300783_a_302112]
-
sau o intenție. ele (în limba franceză "noms de guerre") au fost adoptate de luptătorii din rezistență, teroriști și partizani din diferite motive: pentru a face cercetările poliției mai anevoioase, pentru a căuta și pentru a crea o aură de mister, pentru a proteja familiile de represaliile autorităților, etc. "Noms de guerre" au fost adoptate deseori de recruții din Legiunea Străină Franceză ca un mijloc de a rupe legăturile cu trecutul. Pseudonimele folosite de membrii Rezistenței franceze au fost integrate în numele
Pseudonim () [Corola-website/Science/298577_a_299906]
-
fost avansată de foarte mulți cercetători, dar nu există dovezi credibile... nu încă... Nici un drum special amenajat nu ducea către Machu Picchu. Această enclavă (probabil a preoților, putând adăposti doar 500 de persoane) există parcă în afara timpului și spațiului, ascunzând mistere încă de nepătruns. În inima unui lanț de munți acoperiți de un dens covor vegetal, Machu Picchu domină de mai bine de cinci veacuri îngusta și adânca vale a râului Urubamba.Acest cadru natural excepțional a făcut din cetatea incașă
Machu Picchu () [Corola-website/Science/298689_a_300018]
-
pentru gen. Fantezia se explică prin apel la astfel de mituri și credințe, lăsând mereu loc pentru ca o nouă poveste să fie spusă. O dată ce te-a prins, mereu vei vrea să afli mai mult. Poveștile fanteziei sunt înconjurate de un mister ce se pierde întotdeauna în negura primelor clipe. Fantezia cuprinde numeroase subgenuri caracterizate prin anumite teme sau elemente distincte sau prin suprapunerea cu alte genuri literare sau forme de ficțiune speculativă. Acestea includ: Un gen înrudit cu fantezia clasică și
Fantezie (gen artistic) () [Corola-website/Science/298713_a_300042]
-
o precizare esențială în înțelegerea cultului zalmoxian, anume că "áthanatizein" "nu înseamnă „a se crede nemuritor”, ci „a se face nemuritor”". Această „"imortalizare"”, după termenul folosit de Eliade, „"se dobândea prin intermediul unei inițieri, ceea ce apropie cultul instaurat de Zalmoxis de Misterele grecești și eleniste"”. Deși ceremoniile propriu-zise nu au fost transcrise de către istorici, informațiile transmise de Herodot indică, potrivit interpretării lui Eliade, un scenariu mitico-ritual al "morții" (ocultare) și "reîntoarcerii pe pământ" (epifanie). Iar, cât privește semnificația magică a singurului ritual
Zalmoxis () [Corola-website/Science/298725_a_300054]
-
personaje mitice sau puternic mitologizate, a căror trăsătură principală era fie o tehnică șamanică, fie mantica, fie coborârile în Infern. Mircea Eliade, însă, vede în relatările lui Herodot despre cultul lui Zalmoxis elemente ce îl apropie pe zeul dac de Mistere.
Zalmoxis () [Corola-website/Science/298725_a_300054]
-
și fulgeră, ei trag cu săgețile spre cer pentru a-și amenința zeul. Despre zeii daci se știu destul de puține lucruri, datorită faptului că înaintea cuceririi romane, pentru grecii antici și latinii, cultura și chiar existența poporului dac constituiau un mister. Vitejia ieșită din comun a daco-geților, i-a făcut pe unii greci să elaboreze ipoteza că zeul elen al războiului, Ares s-ar fi născut în Dacia.
Mitologia traco-dacă () [Corola-website/Science/299548_a_300877]
-
acolo. De aceea iarna este anotimpul deznădejdii Demetrei, cel în care vegetația moare. Cultul Persefonei e strâns legat de simbolica anotimpurilor denotată de legendă. Locurile prinicpale de cult se află în Beoția, pe Peloponez și, la romani, în Sicilia. În misterele din Eleusis, legenda e interpretată în sensul unei doctrine despre nemurirea sufletului. Locul îi este dator Demetrei cu o venerație deosebită, deoarece ea aici le-a arătat oamenilor cum să-și cultive ogoarele, din recunoștință pentru ospitalitatea eleusinilor. Pe lăngă
Persefona () [Corola-website/Science/299603_a_300932]
-
povestiri din manuscrisurile poemului epic Lalitawistara, Jataka-Avadana și Gandavyuha.120 de panouri, reliefuri din Lalitavistara, povestesc viața lui Budha Gautama Siddhartha. Încep cu nașterea lui Prințului Budha din raiul "Tushita", care a fost izolat de lumea de afară află de misterul bolii, al morții și a vieții de ascet, a căutat libertatea în meditație. După o lungă și grea căutare, în final a atins cel mai înalt nivel de meditație, revelația lui Budha. Povestirile din manuscrisurile Jataka arata nașterile repetate ale
Borobudur () [Corola-website/Science/299628_a_300957]
-
rațiune și credință. Pentru Anselm, "argumentum" nu înseamnă „argument logic” ci mai degrabă dovedirea cu ajutorul unei experiențe. În acest fel Anselm încearcă să experimenteze totul, inclusiv existența Trinității. Toate acestea, fără a considera că nu mai trebuie să rămână nici un mister sau taină în credință. El demonstrează că Dumnezeu este treimic dar nu explică modul în care se raportează Persoanele divine una la alta. Pe de altă parte, Anselm nu confundă demonstrarea (oferirea de „rațiuni necesare”) cu ideea de cauzalitate. Este
Anselm de Canterbury () [Corola-website/Science/299662_a_300991]