15,245 matches
-
doctorul, sau popa, (depinde de care se simte mai acută nevoia), ci un fel de boală cvasicolectivă, care se învecinează de aproape cu amnezia, știți dumneavoastră, boala ceea în care uiți unde-ți sunt ochelarii pe care-i ai pe nas, dar îți amintești al naibii de bine că pe când erai fecior de militărie, ai mâncat coacăze roșii cu pâine goală. La timpurile noastre, amnezia aceasta ciudată, a ajuns la modă și poate de aceea auzi pe toată lumea, cum pe toate tonurile, urlă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și Puterii românești (Power vine, pentru cei care încă nu știu, de la Putere, cu „P" mare) se completează de minune. Cel mai curajos și cel mai acerb critic al deciziei Schengen a Uniunii Europene, de a ne trânti ușa în nas, după ce ne-a luat sub aripa sa protectoare în 2007, ca pe-un pui de curcă chior, Teodor Baconschi, declară cu strălucirea-n ochi și cu cei trei trandafiri rituali ai PDL în mână: „Eu, preafrumoasă Elena, sunt extrem bucuros
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
iveală, să se vadă acilea în fața instanței. învinuitul: Minte. Are martori că i-a dat soacrămea salba? Să se face dreptate. Era o amărâtă, de unde mânca, de unde nu mânca. în acest timp, un tren marfar trece hodorogind și scrâșnind pe sub nasul ferestrei Tribunalului. învinuitul: După aia, ce a făcut? I-a dat Dumnezeu noroc și a murit. (râsete în hohote în sală). Cum cine? Soacră-mea. Judecătorul: Deci, a existat o salbă? Și ai vândut-o pe bani pentru înmormântare? învinuitul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Da. Daaaa? Atunci, ia, afară, haide-te, s-o terminat totu', acuma la revedere, mă ia țiganca de-o aripă, și nici n-apuc să zic ceva, că mă aruncă haiducește afară și trosc, îmi și trântește ușa drept în nas. Cine dracu e asta? întreb eu, încă lejer năucit. Cum, domnule, matale nu știți? Vai de mini, e chiar soața lu' marili rege Cioabă. îmi explică o țigancă, în timp ce- și face repede o cruce, naiba știe de ce." Simpatice
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
peste chestia aia cu homo ludens, fiindcă se pare că nu numai atunci, ci și în zilele noastre, sunt destui din categoria homo ludens, care se joacă nestingheriți cu sorta oamenilor, sau chiar a popoarelor. Altceva m-a agățat de nas, în toată halimaua asta, și anume, voiam să știu momentul precis, când viitorul Gheorghe sau Vasile, s-au rupt definitiv de neamurile lor prea iubitoare de banane și au pornit pe două picioare, spre o lume bântuită de FMI și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
bun pentru a nu le mai tăia din salariul și așa de mizerie pe care-l au. Când vezi turmele acestea de oameni bătând mătănii cu fundurile în sus, îndreptate spre bunul Dumnezeu, care în mod sigur atunci cârnește din nas, nu poți să nu-i dai dreptate lui Lenin care a spus: „Credința este opiu pentru popor" . Și bine a spus la timpul său Lenin ceea ce a spus, fiindcă doar niște drogați cu opiu sau cu derivatele opiumului cum ar
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
a minciunilor economice și a promisiunilor, veșnic neținute. Și în timp ce prostimea stă pe margine, și-și dă cu presupusul, dacă asta n-are, ceea n-are, care are, jucătorul nostru își lustruiește chelia și hăhăie pe la Cireșica cu șprițul în nas, explicându-le chelnerilor și țigăncilor din formația de dans, cât de simplu și ușor sunt de fraierit, consumatorii de apă chioară prezidențială, de la București și din întreaga țară. Și acum, vă rog atenție la mine, asta are, asta n-are
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
că fusese ferm amenințat, că i se va da micul fără muștar, iar berea caldă, mai era amenințat, la modul doar voalat, persuasiv, cu tancurile sovietice, cu davai ceas, davai palton, cu mărirea prețului la gazele populației, smulgerea părului din nas și regionalizarea României. Dar regele, neam de neamț încăpățânat, tot nu și nu, chiar dacă-i fluturau pistoalele pe la tâmplă. La care comuniștii cei răi, i-au șoptit o grozăvie regelui, că dețin vreo 1000 de viitori membri PDL, împreună cu viitorul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
șoferii moldovieni șî-i aduci aur mai ieftin. Zice că-i cam prost la gură dar, altfel, un băiat cu suflet de aur. Și orice s-ar zice, de frumos îi frumos. Sabina intervine: - Hai, băi mamă, că-i dai nas și matale. Da’ ci-i drept, îi bărbat bini. Da, băi Leo, o sucit mințile la toate fetili din târg. Acuma îi cu fata primarului Oacă - parcă-i de la PSD, mamă, nu-i așa? Să vezi ce viloc are chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
două camere uriașe gemea de tablouri, mese cu picioare de bronz, șifoniere din lemn de trandafir cât un camion și vreo cinci cămăruțe risipite prin casă după un plan arhitectural misterios. Erau strămătuși din partea lui taică-meu, adică grecoaice cu nasul acvilin și capul strâns la menghină până li se țuguiase ca o minge de rugby. Tanti Clemanza fusese măritată cu un poet sătesc, nea Miluță, și funcționase ca învățătoare în satul Chichirești. Acolo avuseseră o casă de lut cu boltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
șolduri lăbărțate. În casa de pe strada Ipsilanti nr.5 tot ce nu era de metal sau din piatră fusese ciuruit de molii. Chiar și tanti Clemanza avea patru găuri în urechea stângă, deși ea zicea că-s de la cercei. Din nasul lui tanti Mizi a mai rămas un sfârc care îi atârna peste buze. Până și pechinezul lor, Chilot, care văzuse la TV venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu, avea în loc de blană un soi de mochetă pătată și arsă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pechinezul lor, Chilot, care văzuse la TV venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu, avea în loc de blană un soi de mochetă pătată și arsă cu țigara. Îmi vizitez rudele seara - dacă nu mă duc, zic că sunt nepotul ăla cu nasul pe sus, de la București. Dacă mă duc, zic că am venit după căpătuială. De fiecare dată când trec pe la ele plec gârbovit de pături, lenjerii de pat, bluze, ceasuri moarte de douăzeci de ani, borcane cu gem de coacăze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Mizi intră cu o tavă de argint pe care sunt cafele și dulcețuri; pare că se va prăbuși din clipă-n clipă. Acum observ și mai bine că seamănă extraordinar cu un cap de cal de care stă lipit un nas de vultur. Mă întreb cum a reușit să spargă dulceața din borcan. Sorb din cafeaua grecească cu grijă, să nu mă tai la buze în ceașca ciobită. Începem să bârfim familia. - Asta nu-mi plăcea la Claudia - cheltuia totul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe capota unui Nissan argintiu. Norul de molii se ține după mine ca după un felinar. Până să ajung în parc mi-au halit toate hainele. Mă întind pe bancă, mi-e frig. Înainte de a adormi vreau să-mi șterg nasul cu o frunză de pătlagină. Inutil. Mi-au mâncat și nasul. C IV Citind printre rânduri visele lui Leo, ar putea reieși că bietul om își proiecta frustrările tehnice și militare în tot felul de escapade combative, el fiind, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mine ca după un felinar. Până să ajung în parc mi-au halit toate hainele. Mă întind pe bancă, mi-e frig. Înainte de a adormi vreau să-mi șterg nasul cu o frunză de pătlagină. Inutil. Mi-au mâncat și nasul. C IV Citind printre rânduri visele lui Leo, ar putea reieși că bietul om își proiecta frustrările tehnice și militare în tot felul de escapade combative, el fiind, în realitate, o ființă cu două mâini stângi și cam ezitantă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sâni plini, urcați până lângă clavicule. Deși cumplit de obosit după noaptea petrecută în mesteacănul de lângă Clubul Diplomaților, simt cum mă trece un fior de-a lungul șirei spinării. Ca să câștig timp, aprind un Winchester. Îi surprind chipul: bărbie rotundă, nas rotund, ochi rotunzi, privire rotundă - nimic energic. Nu, nu e Adelina! Arunc țigara cu gust de cartof crud și intru în cancelarie. Directoarea mă prezintă: un băiat de viitor, a scos două volume de poezii. păcat că ne părăsește. Chimistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu limba, îi mușcă până la sânge buzele. Victima țipă scurt, se zbătu să scape, și-și înfipse unghiile în spatele bărbatului. Zgârâieturile îi provocară o durere atât de mare, încât Siegfried se înțepeni în măruntaiele Pepitei și-l buși sperma pe nas. Imediat după asta războinicul căzu în genunchi și-și dete duhul. Trupul gelatinos se scurse dintre buzele Pepitei ca o anacondă decapitată. La rândul ei, Pepita îl privi triumfătoare și-i întoarse spatele, după ce-i bolborosise în față: treaba ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
doar logica predicatelor! Când s-a terminat totul, m-am îndreptat spre toaletă. Pe același coridor se afla și decanatul, în fața căruia l-am zărit pe Ponta. Crezându-se singur, încerca să se relaxeze: cu o mână se scobea în nas, cu alta se scărpina la coaie. Piciorul drept îi era puțin ridicat în aer. M-am întrebat ce ar fi putut face cu o a treia mână, dacă ar fi avut-o. Nici Sabinei nu-i venea să creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Corbane, ești tu cam dolofan, da’ cu nițică busuioacă aluneci pe gât în jos de nu te mai prinde nimeni, nenică! mmm, bun, bun! Ne-am întors în noapte, frânți. Dibuisem drumul de întoarcere cu ajutorul lunii. La Cobilița luna avea nasul mare și moacă tristă. Cică învățătorul satului o botezase Cleopatra. Generația tânără îi zicea însă Barbra Streisand. În camera de oaspeți búni Corban avea televizor alb-negru cu lămpi. Ne-am prăbușit în pat și i-am dat drumul. Parcă plecasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ei nu se vede! Aoleu da’ ce mă doare unde m-ai lovit! Aoleu, aleo! Scuze, cucoană, scuze!, se precipită posibilul gardian public, speriat de revolta populară care se înfiripă împotriva lui. Și nici ochelarii nu-mi mai stau pe nas cum trebuie. De unde mai găsesc eu acuma rame din astea speciale, pentru lentile groase? Zi, domle, de unde? Da’ hai, cucoană, că doar te-am atins puțin cu cotul Puțin? Așa crezi tu, că e puțin? Uite ce coate groase ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
știriști. Am înțeles că după Revoluție s-a adus de afară un set de voci pentru fiecare gen de emisiune. Câte un set de fiecare post. Abia mai târziu au fost importate seturi de haine, de mărgele, de frizuri, de nasuri și de bărbii. Ultima noutate în domeniu era noul set de glume achiziționat de la BBC. Freză-linsă citește știrile cu entuziasm, ironie și siguranță de sine: în fața Guvernului s-au strâns două sute de camionagii nemulțumiți de scumpirea benzinei. Pe DN-1 a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai e nimic de făcut! gustă tanti Jenica din mămăligă cu degetul mare. - Nu, băi, e drumurile tâmpite, nu vezi că fură ăștia și asfaltu’ acuma? Băga-i-aș în pizda măsii! consideră nea Fane în timp ce-și trage nasul și lansează o flegmă peste masă, prin fereastra deschisă. Flegma se întinde în chip de stalagmită pe gardul din tablă verde. - Parcă nepotu-tău de la ecologiști nu fură și el! se răzbună tanti Cucu. - Cineee? Mitrică? Fugi, bă, d-aici! Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
împuținați, inamicii ripostau tot mai slab. Zorilele îi surprinseseră în bătaia târzie a lunii. Deschise foc automat și se târî nevătămat 20 de metri spre vest-sud-vest. Îl mai despărțea un hectar de redută, însă gazele lacrimogene îi inflamaseră ochii și nasul. Spărturile din zidul de fum îi arătau cât de aproape era de destrămarea unui coșmar de opt ani. Așa e, ar fi o prostie să-și piardă sufletul acum. Între timp negurile se cam risipiseră și dușmanul se codea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Oricât s-ar fi îndârjit ocupantul, tot n-ar fi putut să secere cu mitralierele toată câmpia aceea cețoasă și zburlită ca o țeastă de nebun. De-acuma speranța i se transformase într-o bucurie mocnită. Aproape că râdea cu nasul înfipt printre bulgări. Îl ucidea însă setea. Gâtul i se uscase până în stomac. Fumul înțepător al luptei secase orice picătură de rouă. Încă puțin și avea să crape ca un pește la o palmă de baltă. Aerul cenușiu devenise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
am deschis ușa apartamentului și am coborât scările cu demnitate. Nu foarte repede însă. Știam că în zonă nu e nici un parc cu mesteceni confortabili, apoi, dacă Sabina venea după mine, ar fi putut cădea pradă drogaților care trag pe nas sau se înțeapă în venă pe lângă non-stop-uri. Într-adevăr, am văzut-o cu coada ochiului cum ieșea din scară ciufulită și cu un pardesiu luat peste cămașa de noapte. De unde o fi scos pardesiul pe căldurile alea? Mi-am aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]