14,917 matches
-
cunoaște și alte nopți ca aceasta și că femeia de cele mai multe ori naște plăcerea într-un fel sau altul. Ea, la rândul ei, îi mângâie umerii și-i spuse cu siguranță în glas: „Te iubesc mult!” În următoarea clipă se sărutară pe gură, apoi pe ochii și în cele din urmă pe tot corpul. Vocea lui devenise inegală în timp ce buzele fierbinți și umede nu vroiau să mai lase nici un petec din corpul ei neatins. Mâinile lui ajungând între curba sânilor ei
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de mare gândinduse la rugăciunea pe care o rostise înainte de a intra în acest adăpost. Era mulțumită. Bărbatul își pusese în minte să o „captureze” definitiv și exact asta făcea. - Lasă-mă să te mai țin în brațe, să te sărut, să nu mă satur de tine niciodată. Gura lui căuta din nou cu disperare gura ei și nu se mai gândi la nimic altceva. Ea se împotrivi și opuse o oarecare rezistență. I-ar fi plăcut foarte tare să-l
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
la el cu acea privire care spune totul. Zări în ochii lui o strălucire ce străpungea orice întuneric. - Trebuie să recunoști că uneori ești prea posesiv. Nu am aer să mai respir. - De ce spui asta? Și în momentul acela o sărută ca și cum ar fi simțit că moare dacă nu o face, iar ea răspunse la fel. Apoi băură tot vinul din pahare. Dragostea nu are o măsură ca toate celelalte. Ea își creează singură moneda ei, iar noi ne schimbăm fie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
aparte. Îmbrăcat în paltonașul de urson alb și costumaș alb părea un omuleț de zăpadă din cei mai frumoși câți sau văzut. Când văzu că apare din urmă și mama soacră simți o bucurie în plus. Se agreau reciproc. Se sărutară pe obraji, strângându-se puțin la piept cercetând fără voia lor, una chipul celeilalte. Trecând pragul casei simți că Nicky emana un miros neplăcut. În câteva minute Carlina reușise să îl spele dându-i alte hăinuțe, aducându-l la o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mămica! Hai vino, îl striga aproape în șoaptă Carlina, încercând să învețe rolul de mămică tânără. - Mimimică, mimimică, îngână Nicky, întinzânduși mânuțele sale nevinovate pentru a-l lua în brațe. - Hai vino la mămica! Îl luă în brațe și îl sărută, strângându-l la piept cu puterea aceea permisă, nu mai mult decât ar fi vrut să o facă. Carlina își dăduse drumul lacrimilor care țâșniseră prea repede, fără voia ei, unindu-se jos aproape de bărbie. Nicky își croise sigur drumul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
care se deschise, făcându-și apariția Valentin cu un aer de dominator. Văzându-și fiul, maică-sa exclamă: O Doamne Dumnezeule, ce dor mi-a fost de tine, de voi toți. - Mamă, arăți bine ca întotdeauna! Ești tot atât de frumoasă!, zise sărutând-o. - Ehei! Ce n-ar da omul să rămână mereu tânăr. Am îmbătrânit și eu, mamă! Timpul nu iartă pe nimeni, pașii lui te grăbesc. Nu îl poate opri nimeni, fie omul bogat sau sărac. - Așa e mamă. Când îl
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
grăbesc. Nu îl poate opri nimeni, fie omul bogat sau sărac. - Așa e mamă. Când îl revăzu pe Niky, Valentin pierdu ceva din autoritatea dominatoare pe care o avea când intrase în casă. Îl luă cu grabă în brațe, îl sărută și îl strânse peste măsură și iarăși îl sărută de nenumărate ori întrebându-l: - Ce faci tu tutuțule...tutuțu lui tăticu’. Vino la tăticu’! Mi-a fost dor de tine tare...tare, și iarăși îl sărută. Îi scoase cămășuța din
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
sau sărac. - Așa e mamă. Când îl revăzu pe Niky, Valentin pierdu ceva din autoritatea dominatoare pe care o avea când intrase în casă. Îl luă cu grabă în brațe, îl sărută și îl strânse peste măsură și iarăși îl sărută de nenumărate ori întrebându-l: - Ce faci tu tutuțule...tutuțu lui tăticu’. Vino la tăticu’! Mi-a fost dor de tine tare...tare, și iarăși îl sărută. Îi scoase cămășuța din pantaloni uitându-se peste trupușorul lui fraged de parcă ar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
grabă în brațe, îl sărută și îl strânse peste măsură și iarăși îl sărută de nenumărate ori întrebându-l: - Ce faci tu tutuțule...tutuțu lui tăticu’. Vino la tăticu’! Mi-a fost dor de tine tare...tare, și iarăși îl sărută. Îi scoase cămășuța din pantaloni uitându-se peste trupușorul lui fraged de parcă ar fi vrut să vadă dacă totul era în regulă. Părul moale și mătăsos al lui Nicky era precum culoarea unui nisip fierbinte în razele soarelui, iar ochișorii
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
spital într-o secție de specialitate, la cardiologie, în capitală. Șase luni de zile rămăsese alături de Doruțu zi și noapte. Din cauza oboselii, a supărării și a igienei superficiale, lăuzia o întoarse încă patruzeci de zile. Se ruga seară de seară, sărutând pământul de la picioarele ei, implorând toți sfinții să facă o minune, iar lacrimile își dădeau drumul fără voia ei, ajungându-i în picături mari ca boabele de cristal până la bărbie, simțindu-le gustul sărat. Nu îi venea a crede că
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și tot așa până reușea să mănânce tot din farfurie. Așa îl ademenea Nicky. Când se întâmpla să plângă, Alin îi reproșa:Plâng ochii mei, plâng ochii mei! Carlina se amuza în primă fază, apoi îl lua în brațe, îi săruta ochișorii înlăcrimați până îi ștergea toate lacrimile cu buzele ei de mamă, moi și calde - Vezi, iubirea mea, nu mai plâng ochișorii tăi! Hai du-te la Lala și te joacă. Lala era bona lor. Era o adolescentă de vreo
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
vizită. Cupărase un serviciu de cafea iar lângă el adăugă un buchet de flori. Valentin îi cupărase și ei un buchet de flori. Când i-l oferise, îl privi în ochi și era trist. Îi aprecie gestul și chiar îl sărutase. Parcă visa. Sărutul la ei se practica la aniversări, onomastice sau când se impunea după o sosire din vreo lungă delegație. Uneori, adevărul se amesteca cu minciuna preschimbând totul într-o indiferență. Nu știa să fi fost iubirea ...păcatul ei
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
moarte. Privirea ei fixă reflecta imaginea lui în profunzime, dorea ca Alin să fi fost acolo lângă ea, să poată ști exact ce gândește și ce face. Buzele ei trandafirii erau uscate și ușor umflate. Ar fi vrut să-și sărute copilul așa cum o mai făcuse de atâtea ori în anii precedenți. Se simțea destul de pedepsită că nu era lângă el. Își amintea de vremea când era încă o mânuță de om, un bebel adorabil și cu câtă dragoste îl crescuse
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
lui, dar am dedus la timp că avea alte intenții cu mine. - Doamne ferește! - Dacă mă viola, mamă? Ce făceai atunci? - Nu știu, nu știu, zise Carlina plângând. În următoarea clipă îl cuprinse cu ambele mâini și-l strânse la piept, sărutându-l părintește așa cum numai o mamă încercată de durere știe s-o facă. În următoarele secunde era atât de fericită și simțea că se topește de plăcere avându-l alături. Era atât de fericită că își găsise puterea de a
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de munți, văi acoperite cu verdeață care îi deschideau urechile să audă vocea voioasă prin care natura îi vorbea, simțind că îl cheamă necontenit. La rândul ei, Carlina se aplecă cu brațele întinse spre el și cu buzele țuguiate îi sărută toată fața închipuindu-se fiica soarelui care urma să apună. Apoi stătură câteva minute lipiți unul de altul, neștiind care dintre ei iubea mai mult. Ea finaliză despărțirea de tatăl său cu capul lăsat jos într-o supunere totală adăugând
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în ochi fără a schița vreun alt gest. I se păru că era un om ciudat, cu o ciudățenie aparte în priviri, un om foarte trist, încercat de viață. Când primi pașaportul fără de care nu putea trece frontiera, Carlina îl sărută involuntar. Apreciindu-i gestul, Carlina zise: - Îți mulțumesc din suflet pentru ce ai făcut! - Doar atât poți spune? Zise blondul ca un reproș. - Ce altceva aș mai putea spune? - Dacă accepți, am putea merge să servim ceva, un suc sau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Carlina stătea pe un colț de canapea, gânditoare, strângând la piept o pernuță. Lăsase șampania nebăută, iar simțurile încetară să-i mai funcționeze la parametri normali. Leon o luase prin surprindere, o strânse ușor la piept, având intenția să o sărute când un fulger însoțit urmat de un tunet, zgudui toate geamurile hotelului. Acum nu se putea vedea decât o singură siluetă în loc de două, desenată în lumina fulgerului. Inimile lor băteau cu puterea unor lovituri de ciocan. Cei doi se priviră
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
îngrozită de senzația pe care i-o trezea acest bărbat cu atingerea lui. Ridicând privirea spre el, descoperi că fața lui era prea aproape de a ei și-o trecu un fior rece gândindu-se că are de gând s-o sărute, dar Leon nu făcuse decât să-i sufle ușor în părul ei mătăsos, lăsând răsuflarea să stăruie între ei. Ca prin minune, afară începuse să se lumineze. Nici nu ai fi zis că trecuse furtuna pe acolo. Leon veni cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ai nevoie de nici un fel de machiaj, iar părul ăsta strălucește ca cel al unei păpuși de Olanda. Brațul lui puternic o cuprinse ca într-un leagăn. Aproape că nu-i venea să creadă. Trăgând-o mai aproape de el o sărută pe lobul urechii șii zise: - Ai fost perfectă și fizic vorbind. Nam avut deloc senzația că ai mai ieșit cu vreun alt bărbat. Carlina își înfundă capul în adăpostul mâinilor de stânjenită ce era și rămase câteva clipe fără să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de oricine are ochi de văzut. Pentru mine ești nemaipomenit de frumoasă și distinsă. Alin îi cuprinse o mână cu sfială așezând-o în a lui ca într-un căuș după care o ridică grațios până la gura sa și o sărută cu delicatețe, aruncându-i în același timp o privire senzuală. Apoi, cu glasul lui armonios și cald îi șopti cuvinte de dragoste care nu puteau fi auzite de altcineva, cuvinte pe care cei doi nu aveau să le uite vreodată
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
câteva minute se auzi învârtindu-se o cheie în broasca unei uși care scârțâi ușor din balamale. Ea nu opuse nici o rezistență verbală sau vreun refuz la invitația lui. Înainte de a trece pragul ușii o apucă de după gât și o sărută cum nimeni nu o mai sărutase până atunci, mai mult și mai frumos ca el. Se auzi vocea lui șoptită: - Hai intră, prințeso! Apoi, închizând ușa în urma lor adăugă: - Nimeni nu mai are voie să intre aici atât timp cât suntem noi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o cheie în broasca unei uși care scârțâi ușor din balamale. Ea nu opuse nici o rezistență verbală sau vreun refuz la invitația lui. Înainte de a trece pragul ușii o apucă de după gât și o sărută cum nimeni nu o mai sărutase până atunci, mai mult și mai frumos ca el. Se auzi vocea lui șoptită: - Hai intră, prințeso! Apoi, închizând ușa în urma lor adăugă: - Nimeni nu mai are voie să intre aici atât timp cât suntem noi doi. Își găsiseră locul ca două
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o simțea era ca o călătorie plăcută, plină de neprevăzut, de speranțe și de promisiuni. Dragostea are multe spații și laturi de străbătut până să ajungă la apogeul frumuseții ei. Îi luă cu multă delicatețe o mână pe care o sărută, iar răsuflarea i se accelera vizibil. Nicole simțise sărutarea ca pe o dezmierdare în trupul ei necopt și nepregătit pentru ce avea să urmeze. Nu mai avea putere nici pentru 244 de a-l privi în ochi, iar dragostea lui
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ca o păpușă din pluș în mâna unui copil, lăsându-se manipulată în întregime. Atitudinea ei răspundea afirmativ sentimentelor. - Mă iubești? Hai, spune iubito că mă iubești, că mă dorești, că însemn ceva pentru tine, spuse Alin continuând s-o sărute și s-o mângâie dulce, ca un copil care nu vrea decât să-și păstreze jucăria. Lipindu-se cu mâinile peste mijlocul lui, tremurând ușor și fremătând de plăcere, zise într-un târziu cu un glas stins: - Mi-e frică
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ca două stele. Sufletul îi săltă de bucurie și plăcere, se simțea bine în pielea ei alături de el. Vedea lumea într-o altă formă cu alți ochi. Își aminti cum îi zâmbise prima oară, cum o privise lung, cum o sărutase. Își dorea să fie numai cu el oră după oră, zi după zi într-o imagine nealterată și unsă cu mir ceresc. Își dorea să fie numai și numai al ei, ca un curcubeu s-o cuprindă și peste timpul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]