14,689 matches
-
1924 și care a umplut de o adâncă durere întreaga țară. Regele Carol I a murit de bătaie de inimă"607. Pe tot parcursul războiului au fost editate materiale care informau credincioșii și care îi încurajau spre a demonstra o trăire creștină în astfel de momente. A fost relatată o întâmplare petrecută în Paris, unde un soldat rănit aflat în sala de asteptare a gării a cerut să fie spovedit; un alt soldat rănit foarte grav care era preot militar a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
martiri ai acesteia, de aceea erau deseori evocați. Un rol important în paginile revistei l-a ocupat Maica Domnului, Născătoarea de Dumnezeu, care oferea un exemplu pentru toate femeile și pentru toți credincioșii. Ceilalți sfinți erau prezentați ca modele de trăire creștină, de eroism și jertfă supremă 677. Sfântul care a ocupat un loc aparte în publicațiile catolice (mai cu seamă cele franciscane, fiind întemeietorul acestui Ordin) a fost Sfântul Francisc, căruia îi era dedicat un spațiu generos, mai ales în
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a trei perioade: 1918-1920, 1921-1927, 1938-1944. Înainte de anul 1900 a fost introdus în România Ordinul al III-lea Franciscan, denumit și Terțiarii Franciscani, un ordin de călugări și laici din Occident, congregație a Societății Catolicilor Pocăiți. Scopul acestui ordin era "trăirea în sânul familiei a unei veți cât mai aproape de sfințenie". Pentru îndrumarea membrilor săi, a fost înființată o publicație menită să îl promoveze și să-i informeze pe aceștia în legătură cu activitățile desfășurate. Această îndrumare concretizată sub forma unei reviste a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
înțelepciunea omenească, ci cea dumnezeiască, învățată de Domnul Nostru Iisus Hristos"712. Textul explica datoria părintelui de a-și învăța și educa copiii în spiritul vieții creștine, dar și necesitatea determinării acestora din urmă să respecte legile lui Dumnezeu, a trăirii conform acestor legi. Această înțelepciune spunea autorul putea fi găsită în Evanghelia predicată de Sfânta Biserică: "Părinților, creșteți-vă copiii în credința și în învățătura Domnului". Argumentele prezentate constituiau pasaje din Biblie, explicate apoi de către autor: "Căutați mai întâi de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
având un rol major în formarea culturii moderne. Mass-media nu doar transmite informația, ci creează imagini prin care noi percepem lumea, lucru ce a făcut ca Biserica să fie interesată de acest fenomen, deoarece voia să ofere "cheia" înțelegerii și trăirii vieții. 100 Isidor Mărtincă, "Biserica...", partea I, p. 265. 101 "Medias, democraties, Eglise", în Communio, 1995, p. 115. 102 Amintim doar câteva dintre aceste documente conciliare și postconciliare: Inter mirifica, Communio et progresio, Ecclesia in Europa, Etica în comunicațiile sociale
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
pașii. La sfârșitul zilei, timpul se oprește, picioarele odihnite se oferă sărbătorii, tensiunea este suspendată și această oprire a timpului și a mișcării face să se ivească gândul unui sfârșit - desigur provizoriu, efemer, momentan -, dar al unui sfârșit surprins în trăirea clipei. De aceea imaginea acestei odihne face să apară și aceea arhetipală a unui cuplu, a unui cuplu de bătrâni. Amintire a unei protecții părintești, imagine a unei bătrâneți deținătoare de înțelepciune în imobilitatea vârstei și în păstrarea celor mai
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mai ușoară de plăcere, care abia dacă ne alterează trăsăturile chipului, care nu atinge decât extremitatea buzelor și răspândește pe ele finețea unui zâmbet și care nu adaugă decât o nuanță imperceptibilă de strălucire în ochii noștri, până la zbuciumul și trăirea intensă provocate de groază care ne ține cu gura întredeschisă, cu fruntea palidă, cu chipul încremenit, cu privirea pierdută, cu părul vâlvoi, cu toate membrele care tremură și se zbat este poate o creștere progresivă a unei singure acțiuni în
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
asupra noastră?”, „Unde-l duce pe fratele meu, acolo vreau să mă duc și eu”, „Intrarea evreilor și a câinilor e interzisă”, „Nu m-am dezis de mișcarea legionară și nici nu mă voi dezice”. înlănțuite, înregistrările recompun momentele și trăirile vieții de-a lungul evenimentelor istorice majore: perioada interbelică, al Doilea Război Mondial, regimul și represiunea comuniste. Sunt descrise Brașovul interbelic (viața cotidiană, arhitectura urbană, conviețuirea etniilor brașovene, dar și conflictele dintre ele generate de naționalism), desfășurarea războiului cu urmările
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
când Galaxia Gutenberg declină sau intră în coliziune cu Galaxia Marconi. Ca tip de receptare, lectura se adresează unui obiect textual lipsit de profunzime sau de transcendență, și care nu poate reclama și nu se cuvine să primească empatie sau "trăire". Pe axele activ - pasiv și intectual - emoțional, ale grilei receptării, lectura semiologică structuralistă se înscrie ca o formă hiperactivă și hiperintelectuală. Hiperactivă, pentru că promotorii acestui tip de lectură fac din ea o "rescriere" a textului. Lectorul semiolog repetă în plan
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
rescriere" a textului. Lectorul semiolog repetă în plan paralel operațiile autorului - desigur, incomparabil mai conștient, mai lucid decât acesta - până când ajunge "adevăratul" producător al textului. Desigur, aceste operații de producere a textului sunt pur intelectuale, reci, nu implică participare sau "trăire", empatie sau emotionalitate. 52 53 Ca procedeu al receptării, lectura semiologică apare ca un cod al decodării. Ea este o operațiune pur semiologică cu semnele. Paradoxul apare de îndată ce constatăm că acest mod ultraspecializat și sofisticat al receptării, rezervat semiologului, devine
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
și al interpretării. Hermeneutica devine o hermeneutică psihologico-istorică pentru că se centrează pe subiect și pe orizontul istoric al conștiinței acestuia. Sarcina ei este de a descoperi în spatele textului intenția conștiinței într-un context istoric concret. Dimensiunile hermeneutice ale interpretării sunt trăirea sufletească și orizontul istoric concret. Critica, libertatea și conștiința, creatorul de geniu și creația sa sunt cuvintele cheie ale situației hermeneutice. De aceea hermeneutica mai poate fi numită și romantică: ea se acordă în stil cu epoca respectivă, supralicitând subiectivitatea
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
între "explicație" și "comprehensiune". Comprehensiunea devine astfel tema centrală a metodologiei și teoriei științelor spiritului. Pentru Schleiermacher, hermeneutica este instrumentul universal al spiritului; la Dilthey ea devine "mediul universal al conștiinței istorice". Ca obiect, științele spiritului se ocupă cu studierea trăirilor unor stări sufletești, care s-au exprimat în manifestări de viață și pot fi astfel înțelese. Formula hermeneuticii istorice are la baza tripleta: trăire, expresie, înțelegere. Viața e o experiență imediată, anterioară reflecției și gîndirii: "accesul la lume este dat
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Dilthey ea devine "mediul universal al conștiinței istorice". Ca obiect, științele spiritului se ocupă cu studierea trăirilor unor stări sufletești, care s-au exprimat în manifestări de viață și pot fi astfel înțelese. Formula hermeneuticii istorice are la baza tripleta: trăire, expresie, înțelegere. Viața e o experiență imediată, anterioară reflecției și gîndirii: "accesul la lume este dat numai pornind de la viață"; "nu ajungem la nici un sens în viață pornind de la lume". Dar viața este istorie, iar istoria e vie: "sensul și
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
rămâne în temeiul heideggerian al Ființei. în hermeneutica postromantică a lui Dilthey, a înțelege însemna a cunoaște interioritatea cuiva, dincolo de semnele senzoriale și prin intermediul lor. El credea că, dincolo de orice deosebiri de epocă, cultură, clasă, rasă, este posibil să reconstituim trăirile altora: exegetul nu are decât să-și transpună experiența proprie de viață într-un mediu social-istoric reconstruit. Gadamer, inițial, îi urmează pe Schleiermacher și Dilthey, după care sarcina hermeneutului este de a înțelege autorul mai bine decât s-a înțeles
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
ne întâlnim cu aprecierea că în esență nu am avea de consemnat știința comunicării, ci arta deținută de recunoscutul vorbitor, fiindcă arta este aceea care îl ajută să creeze celuilalt, publicului, starea necesară impunerii dorinței proprii de a comunica gândul, trăirea, îndemnul la acțiune, în așa fel încât partenerul să-și motiveze răspunsurile adecvate și săși asume răspunderea de a urma vorbitorul. Unei asemenea enumerări a elementelor ce pot intra într-o definiție i se vor opune opțiunile favorabile înțelegerii ca
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
aceasta numărul celor impresionați și, în egală măsură, amploarea la care experiența a fost reprodusă. În momentul comunicării se transmite și măreția sentimentului trăit de emițător în timpul enunțării. Emițătorul va da dovadă că ceea ce spune îi aparține în măsura în care aparține tuturor, trăirea sa fiind eliberată de povara individualului, trecând granița particularului, îndreptându-se curajos spre ceilalți. 2.7 Puterea cuvântului Cuvântul devine astfel nu numai unitate de bază a comunicării lingvistice, fiindcă lui îi revine puterea de a trezi imaginația și a
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
respect pentru Dumnezeu, cultivat în intimitatea sufletului prin evlavie, virtuți morale, contemplație etc., se numeste cult intern. Cultul este însă complet atunci când cultul intern se concretizează în forme văzute, în acte rituale (cult extern), adică atunci când în actul și în trăirea relației cu Dumnezeu este angajată ființa umană întreagă, trup și suflet. Religiozitatea pastreză echilibrul dintre cultul intern și cel extern. Pierderea acestui echilibru în favoarea cultului intern poate duce la stări de religiozitate false, patologice (bigotism, superstiție, misticism maladiv). Când cultul
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
s-a născut, vibrațiile sunt mai puternice. De aceea, participarea la slujbe religioase este însoțită de energii subtile benefice mai intense atunci cînd persoana se află aproape de locul de naștere sau biserica în care s-a botezat. "Îndepărtarea formalismului în trăirea numelui de botez și folosirea sa conștientă are o importanță deosebită în relația dintre ființa umană și Dumnezeu. Prin aceasta, aportul benefic primit din sfere informațional energetice superioare, cerești are ca rezultat un mare ajutor în tămăduirea sufletului și trupului
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
comunicării mitice: etapa (proto)arhaică în care comunicarea mitului era trăită nemijlocit, prin conduită ritualică și transmitere pe cale strict orală, respectiv etapa (proto)modernă a culturii scrise, în care mitul începe să fie transmis pe cale grafică, pierzându-și astfel calitatea trăirii ritualice, transformânde-se treptat, dintr-un discurs „viu”, într-un text mai mult sau mai puțin „inert”. Corespunzător celor două perioade menționate, rolul actorilor antrenați în situația de comunicare mitică se modifică adecvat. Pe autorul prim al miturilor cosmogonice în oricare
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
în mod activ, după ce o percep în manieră abstractă. O întrebare fundamentală a acestui tip de învățare este cum? Ei sunt oamenii care fac și sunt interesați de proceduri. Demonstrază o puternică preferință pentru „a încerca de dragul încercării” care Experiențe trăire Conceptualizare (abstractizare) Stilul acomodativ Stilul divergent Stilul convergent Stilul asimilator Experimentare activă (aplicare la situații noi) Observarea pasivă (reflectarea) îi conduce la înțelegerea conceptelor. Au nevoie de învățare concretă, de experimente - învață cel mai bine prin manipulare, activități manuale sau
Convingerile cadrelor didactice în legătură cu adaptarea la stilurile de învăţare ale elevilor la orele de ştiinţe by Mirela Suhan () [Corola-publishinghouse/Science/683_a_969]
-
capacitatea de a înțelege intențiile, motivația și dorințele altora; permite o muncă eficientă cu oamenii. Educatorii, cei care lucrează în comerț, liderii politici sau religioși au nevoie de o inteligență interpersonală ridicată. Inteligența intrapersonală înseamnă capacitatea de acces la propriile trăiri și abilitatea de a discrimina și a le utiliza în exprimare. Conștientizarea propriilor cunoștințe, abilități și dorințe precum și abilitatea de a utiliza aceste informații în organizarea și reglarea propriei vieți. În 1991, Gardner a adăugat sistemului său un alt tip
Convingerile cadrelor didactice în legătură cu adaptarea la stilurile de învăţare ale elevilor la orele de ştiinţe by Mirela Suhan () [Corola-publishinghouse/Science/683_a_969]
-
care trebuie să o aibă interpretul în momentul respectiv. Există și darul ăsta... N.H. Se întâmplă un fenomen, în meseria noastră. După o carieră lungă, dobândești măiestria artistică. Astfel, poți să dai, totuși, impresia că ai și momente de mare trăire sufletească. Măiestria artistică, cine o capătă, e foarte bine. Consumul este foarte mare, nu poți să trăiești rolul în fiecare seară. Nu ai cum! Nu ai cum. Trebuie să ai această măiestrie ca să înlocuiești partea mare, zbuciumul. A.V. Apropo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
N.H. Mulți factori contribuie la reușita unui spectacol. De la dirijor, regizor, și partener. Este extraordinar să cânți lângă un tenor ca Mario del Monaco, în "Othelo". Este extraordinar! Pentru că în momentul acela se produce fuziunea, atunci se crează momentul de trăire artistică. Iar del Monaco avea un temperament extraordinar.12 Tot așa, Franco Corelli, când am debutat cu el la Metropolitan în "Don Carlos", spectacol transmis și la radio. Emoțiile se creează între parteneri. Emoțiile! Raina Kabaivanska în "Tosca". Superbă. Sublimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
și un fel de provocare: îmi propuneam lucruri foarte dificile, de anvergură, ca să mă oblig să studiez, și ca să pot supraviețui într-o perioadă în care viața era foarte dificilă, lipsită de bucurii, de satisfacții. Atunci era un fel de trăire în paralel cu realitatea. Proiecte de asemenea anvergură mă făceau să mă concentrez pe o realitate mult mai frumoasă decât cea în care trăiam. A.V. Sigur că un muzician, indiferent dacă este profesor sau interpret, trebuie să cunoască cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Era halucinant, era uluitor! Cu câteva zile înainte ascultasem un tânăr pianist rus, laureat al concursului "Ceaikovski", cântând același concert cu o acuratețe, cu o perfecțiune tehnică superioară lui Gilels. Dar nici nu se apropie ca profunzime, ca intensitate a trăirii, ca... smerenie în apropierea de această partitură! Tânărul rus făcea pur și simplu un show: sclipitor, impresionant ca perfecțiune sonoră. Însă ceea ce se auzea, ceea ce descopereai în interpretarea lui Gilels era pur și simplu alt concert! De o frumusețe, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]