14,325 matches
-
are cap de taur Și Mihnea tremură; Și gheare de strigoi, Iar naiba, ce fântâna Și coada de balaur, O soarbe într-o clipă Și geme cu turbare Și tot de sete țipă, Când baba tristă pare; La dreapta lui zbură. Iar coada-i stă vulvoi. Iar nagodele-urîte Ca un mistreț la cap, Cu lungi și strâmbe rîte, De flăcări infernale, Călări toți pe cavale Cu perii vulvoiați; Cu care de pe stâncă Și mii de mii de spaimeRîm marea cea adâncă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu destulă policromie, la vederea cocorilor, marile regiuni toride: Ele vin din fundul lumii, de prin clime înfocate, De la India brahmină, unde fiarele-ncruntate, Pardoși, tigri, șerpi gigantici stau în junglă tupilați, Pândind noaptea elefanții cu lungi trompe înarmați. Fericite călătoare! zburând iute pe sub ceruri, Au văzut în răpegiune ale Africei misteruri: Lacul Ciad și munții Lunii cu Pustiu-ngrozitor, Nilul alb cărui se-nchină un cumplit negru popor. Călătoare scumpe mie!... Au lăsat în a lor cale Asia cu-a sale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de fior. El caută "poezia ce muge ca furtuna", biciuind pe tirani, iar neliniștea blazată a lui Childe Harold se preface la el într-o ardoare valahă de explorație pe munte, bălți, bărăganuri: Dar sufletul meu vecinic spre negre țărmuri zboară, El vrea mișcări, sensații de-acele ce doboară Și-n lupte ne târăște cu-a soartei vijelii, Întocmai ca vulturul ce nu vrea câmpul verde, Câmpia înflorită... o lasă, și se pierde Prin nori, prin munți de gheață, prin bălți
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Pe o cruce negricioasă Buha jalnic se văita, Și-n pădurea fremătoasă Echo trist îi răspundea. "Mînă iute cu-nfocare, Mergi ca vântul, și mai tare", Surugiului strigam. Căci pe-ăst timp de îngrozire, Ca fantasmă, nălucire Spre iubita mea zburam. În compunerile epice se salvează versurile cu priveliști carpatine și intemperii (munți sălbatici, cuiburi de vultur, castele în cețuri, vijelii groaznice, trosnituri de arbori, clătinări de stînci). De memorat lupta zmeiască între Conrad și Oscar, la lumina torțelor și a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
va căsători cu un altul, leșină. Pentru această erotică, scriitorul creează un decor antideluvian, teribil, localizat la Dîmbo-vicioara. Nu lipsesc gesturile zgomotoase. Fulger se înfățișează în fața iubitei trădătoare și cu o zâmbire "infernală" răcnește: "Femeie, fii blestemată. Geniu răzbunător, care zbori pe aripa vijeliilor noptoase, auzi-mă". Apoi piere în noapte și se duce să moară pentru Grecia. Misterele românilor, roman neterminat de formulă arheologică, relua preocupările mitologice ale lui Asachi și se străduia să dovedească continuitatea poporului român prin metempsihoză
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mai poată Să apese-amărăciunea din prezent sau din trecut - Clar azur și soare de-aur este inima mea toată. Apropierea morții îi dă extaze, cu sentimentul confuziei între viață și neființă: Sub a soarelui lumină Șoapte umblă prin grădină, Fluturi zboară sub cais, Bătrânețea e un vis. Ca Horațiu, Macedonski își face testamentul, atribuind poeziilor lui trăinicia nestematelor: Sfidând a dușmăniei pornire omenească, Și stând într-o lumină mereu mai strălucită, Să piară n-au vreodată și nici să-mbătrînească. Poetul începea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un simplu și firesc accesoriu. Sufletul îi e în marea contemplație, în ceea ce criticii numesc "speculație": Când suflă-n mine vântul cel curat Venit din Alpii cugetării pure, Sunt în adâncul meu ca o pădure Din care păsările guralive au zburat. Poetul fuge după năluca Gloriei, văzută romantic, ca o putere demonică: O simt mereu în mine cum se zbate Și gheara ei sub fruntea mea străbate Și-mi răzvrătește gândurile toate... Mă scurmă gheara-i otrăvită și adâncă; Și sufletul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
frumusețea ei, mărind totodată orgoliul domnitorului. Pentru năzuința lor de a zidi altă mănăstire „Mult mai luminoasă/ Și mult mai frumoasă”, meșterul și discipolii săi sunt condamnați la pieire. Asemenea legendarului Dedal, Manole plăsmuiește aripi de șindrilă și încearcă să zboare. El se prăbușește însă la poalele mănăstirii, preschimbându-se într-un izvor „Cu apă curată,/ Trecută prin piatră,/ Cu lacrimi sărate,/ De Caplea vărsate”. Versiunea românească a Meșterului Manole se caracterizează printr-o arhitectonică perfectă. Echilibrul compozițional se explică prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
lor, și aleargă în grabă (cf. In 4,28). Umblă dinaintea feței Domnului, fără a se uite vreodată înapoi (cf. Ez 1,12.17). Uitând cele din urmă, se avântă mereu înainte (cf. Fil 3,13) cu pași repezi și zboară asemenea norilor sau precum porumbeii spre cuiburile lor (cf. Is 60,8), asigurându-se cu toată grija și prudența ca nu cumva să se furișeze moartea înăuntru. 6. Domnul papă a confirmat Regula lor și le-a dat autoritatea de
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
bine atât de mare, încât demonstra prin fapte și cuvinte că frații trebuie să asculte cu simplitate în orice circumstanță. 50. În anul Domnului 1226, în ziua de 4 octombrie, primul întemeietor al Ordinului Fraților Minori, fericitul părinte Francisc, a zburat la Domnul, în locuința de la Sfânta Maria a Porțiunculei. Și chiar dacă iubitul părinte, fericitul Francisc, își dorise să fie înmormântat în acea biserică, lumea din zonă și cetățenii din Assisi - temându-se că peruginii ar putea veni să-l ia
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
să părăsească Ordinul, însă, în cele din urmă, fratele Petru l-a convins să-l însoțească la ministru. De-a lungul călătoriei a început să-i vorbească despre virtutea sfintei ascultări și, iată, o pasăre din pădure a început să zboare înaintea lor, însoțindu-i pe drum. Atunci, novicele, pe nume Ștefan, a spus: „Dacă este așa cum zici, părinte, poruncește în numele sfintei ascultări acestei păsări să se oprească în așa fel ca eu s-o pot prinde”. Odată ce porunca a fost
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
îmi erau foarte dragi, au venit să mă ia de la Modena, cu permisiunea superiorilor, și m-au dus la Sassuolo, iar ulterior la Reggio și Parma. Când am ajuns la Parma, acea devoțiune era deja vie. Într-adevăr, această pietate zbura ca un vultur ce se repede asupra prăzii și se manifesta pentru câteva zile în fiecare oraș. Și nu era nimeni, oricât de rezervat sau înaintat în vârstă ar fi fost, care să nu se flageleze cu bucurie. Însă, dacă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
sa, a redactat regula pentru modul de viață al fraților minori, cărora le-a fost călăuză și conducător timp de douăzeci de ani, ca un părinte milostiv. În anul 1226, ajuns la capătul drumului său, bogat în roade îmbelșugate, a zburat la cer, iar lui i-a urmat Ioan Parenti.... 4. Fratele Pellegrino de Bologna PEREGRINI DE BONONIA, Chronicon abbreviatum de successione ministrorum generalium: acesta este titlul dat scrisorii pe care fratele Pellegrino din Bologna, cu mâinile tremurând din cauza vârstei înaintate
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de funcționar la o firmă de brokeraj din Kansas În poziția de președinte și director general. Deși acum a ieșit la pensie, el Încă studiază piața și, chiar dacă are 87 de ani, lucrează cu jumătate de normă drept consultant. În vreme ce zburam cu avionul peste Pittsburgh, i-am pus o Întrebare pe care Îmi place să le-o adresez celor care au avut parte de succes și faimă În cariera lor. „Care este lucrul pe care Îl știți acum”, am Întrebat, „și
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
De fapt, problema părea atât de imposibil de rezolvat, Încât oamenii nici nu aduceau vorba despre ea, de teamă să nu-și piardă slujbele În cazul În care angajatorii lor ar fi aflat despre astfel de nebunii! Primii care au zburat Deseori m-am Întrebat de ce tocmai frații Wright au avut succes acolo unde toți ceilalți au eșuat. Cum de au reușit doi tineri meșteri de biciclete din Dayton, Ohio să facă ce n-au putut cei mai finanțați ingineri și
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
pasiune este esențială pentru a susține progresul În ciuda obstacolelor. Fervoarea celor doi frați a ieșit la iveală Într-o scrisoare pe care Wilbur i-a scris-o marelui pasionat de aviație Octave Chanute În mai 1900. „Gândul că omul poate zbura mă Îmbolnăvește”, scria Wright. „Boala mea (dorința de a zbura) s-a agravat și simt că, În curând, mă va costa foarte mulți bani, dacă nu chiar viața.” O astfel de credință, o astfel de putere a voinței au sporit
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
celor doi frați a ieșit la iveală Într-o scrisoare pe care Wilbur i-a scris-o marelui pasionat de aviație Octave Chanute În mai 1900. „Gândul că omul poate zbura mă Îmbolnăvește”, scria Wright. „Boala mea (dorința de a zbura) s-a agravat și simt că, În curând, mă va costa foarte mulți bani, dacă nu chiar viața.” O astfel de credință, o astfel de putere a voinței au sporit forțele fraților Wright În momentele cruciale. Iar acestea s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
se poate de rigidă, ei manifestau flexibilitate În modalitățile de a-l atinge. Principiu: Încăpățânare. Frații Wright și-au transportat de nenumărate ori planoarele pe vârful dealului Kill Devil (Outer Banks, Carolina de Nord). Orville și Wilbur pilotau cu rândul, zburând neputincioși peste marginea uriașei dune de nisip. Multe zboruri se Încheiau cu o gură plină de nisip sau chiar mai rău. După aceea, planorul de aproximativ 50 de kilograme avea să fie dus Înapoi pe culmea dealului, iar procesul se
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
prăbușiri, În timp ce le arăta avionul unor reprezentanți ai Armatei. Locotenentul Thomas Selfridge, pasager al avionului, a devenit În ziua aceea prima victimă a unui accident aviatic. Wright nu și-a mai revenit după rănile de atunci, dar a continuat să zboare Ă În ciuda durerii Ă ani de zile după aceea. Frații Wright, absolut conștienți de eventualele consecințe, au fost dispuși să plătească pentru a-și atinge țelul. Nu și-au asumat neapărat riscuri, ci au profitat mai degrabă de oportunități. Principiu
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
fi acceptat să lucrez pe gratis. După puțin timp, președintele s-a săturat de aluziile mele și, În cele din urmă, m-a lăsat să stau lângă pilot. Am Început imediat să Îi pun acestuia tot felul de Întrebări. În timp ce zburam, la o altitudine de aproximativ 300 de metri, l-am Întrebat dacă trebuia să Întocmească un plan de zbor de fiecare dată când făcea o cursă. El m-a informat că nu era cazul, atât timp cât nu se ridica mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
planuri de zbor sunt niște obiective. Pentru a fi valide, ele trebuie Întocmite În scris Înaintea fiecărei călătorii. Îmi place să mă refer la cele nescrise cu numele de „obiective de elicopter”. Sunt acceptabile doar dacă nu-ți propui să zbori prea sus. Mulți manageri sunt, În principiu, de acord cu conceptul de obiective, dar puțini respectă etapele stabilirii lor. Conform unor sondaje recente, mai puțin de 3% dintre manageri au obiective clar stabilite În scris. Și totuși, fără ele, ei
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
în zilele fericite, anii trec, chiar dacă pe nesimțite, și diversele întâmplări ale vieții modifică atitudinile lor de dinainte. Se pare că Ovidiu vroia să învețe această lecție a vieții și să se adapteze într-un fel sau altul, dar timpul zburase aproape cu totul. Inițierea poetică a lui Ovidiu a avut loc, după cum se știe, la cenaclul lui Messalla Corvinus: "Primul care mi-a insuflat curajul de a încredința versurile publicului, și care a fost îndrumătorul talentului meu...; consilierul, cauza și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
că întreaga epistolă ar fi fost scrisă de-abia după moartea lui Augustus însuși. Prin urmare, după ce Faima i-a adus celui din Pont un zvon îmbucurător (mai mult, un asemenea zvon îmbucurător: ... laeto Pontum rumore replevit: v. 20), a zburat spre alte națiuni (pentru a răspândi peste tot aceeași veste fericită). Această stare de euforie a poetului reușește să-i spulbere angoasele legate de nedreapta asprime a locului de exil (v. 21-22). Astfel imediat ce Ianus bifrons va deschide acest an
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
bine-nchipuit. CÎnd cîntă el, s-aude, veacurile răsună; CÎnd se Închină, cerul el Îl coboară jos; Dragostea lui e flăcări și ura lui detună, Blîndețea-i e seninul acel mai luminos. Ferice de acela pe care el slăvește! La nemurire zboară, ce el i-o pregătește: În buza lui e slava ce duhu-i și-a croit; În mînă-i e cununa ce-n veci stă Înverzită, În pieptu-i e altarul pe care e slăvită Aleasa frumusețe ce el a-nvrednicit.” Mitul orfic, vizibil
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
meu suflet te vede În orice meteor. Pe orice spăimîntează, ș-amerință viața, În orice loc de groază, acolo te zăresc; Ca tunetul ți-e glasul, ca fulgerul ți-e fața! Fulger În mine trece cînd ochii-mi te-ntîlnesc! Viforul bubuie, zboară, Crivățul vîjÎie, trece, Tremurul saltă, doboară, Trăsnetul arde, petrece Cu cugetul cînd vii, Grindina bate, rănește, Stingerea pasu-i urmează; Seceta seacă, sterpează, Foametea rumpe, răcnește, Boalele zbiară, turbează, Moartea doboară, cosește Osînda tu cînd ții”... Avem aici concentrate aproape toate
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]