144,219 matches
-
escorta poliției la București, înaintea Sfântului Sinod, cu rugămintea de a fi primiți în sânul Ortodoxiei. În prealabil fuseseră caterisiți de Iuliu Hossu, superiorul lor ierarhic. În ziua de 21 octombrie 1948, a avut loc la Alba Iulia o mare adunare populară organizată de Ministerul de Interne, la care au luat parte peste 20.000 de clerici și credincioși greco-catolici din întreaga Transilvanie, prilej cu care a avut loc reprimirea solemnă a credincioșilor și preoților greco-catolici (care semnaseră declarația) în cadrul Bisericii
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
a se ajunge la un repertoriu național de teatru nu prea au fost încununate de succes. Satirizarea aristocrației nobiliare și a valorilor sale inspiră câteva comedii că "O Falso Heroísmo" (Falsul eroism), de Cruz e Silva, și "Assembleia ou Partida" (Adunarea sau plecarea), de Correia Garçăo, din care face parte și "Cantada de Dido". Cu toate că n-au lăsat nici măcar o singură lucrare, cu excepția celei întitulate "O Hissope", care să merite să fie citită astăzi, arcadienii au jucat un rol foarte important
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
militare japoneze, conduse de generalul Tomoyuki Yamashita, au decis să „elimine” elementele anitinipone. Orașul Singapore a fost împărțit în mai multe sectoare, fiecare pus sub comanda unui ofițer japonez. În fiecare sector au fost organizate „centre de selecție”. Scopul era adunarea și selectarea tuturor bărbaților între 18 și 50 de ani și eliminarea celor declarați „antijaponezi”. Cei care treceau cu succes testul de fidelitate primeau o hârtie cu textul „examinat”, sau erau ștampilați cu un semn rectgular pe mână sau pe
Imperiul Japonez () [Corola-website/Science/308754_a_310083]
-
izbucnirea mai multor răscoale românești în 1847 și începutul anului 1848, mai multe « comitete naționale » se formează adhoc în diferite locuri unde ideile revoluționare naționale prind între români. Pe 3/15 mai 1848 a avut loc la Blaj o mare adunare națională, prezidată de episcopii Ioan Lemeni și Andrei Șaguna. Adunarea a ales un Comitet Național, din care făceau parte Avram Iancu (venit la adunare cu 10.000 de moți), Andrei Mureșanu (1816-1863, autorul poeziei "Un răsunet / Deșteaptă-te române", devenită
Comitetul Național Român (1848) () [Corola-website/Science/308797_a_310126]
-
1848, mai multe « comitete naționale » se formează adhoc în diferite locuri unde ideile revoluționare naționale prind între români. Pe 3/15 mai 1848 a avut loc la Blaj o mare adunare națională, prezidată de episcopii Ioan Lemeni și Andrei Șaguna. Adunarea a ales un Comitet Național, din care făceau parte Avram Iancu (venit la adunare cu 10.000 de moți), Andrei Mureșanu (1816-1863, autorul poeziei "Un răsunet / Deșteaptă-te române", devenită după 1989 imnul de stat al României), Simion Bărnuțiu, Alexandru
Comitetul Național Român (1848) () [Corola-website/Science/308797_a_310126]
-
naționale prind între români. Pe 3/15 mai 1848 a avut loc la Blaj o mare adunare națională, prezidată de episcopii Ioan Lemeni și Andrei Șaguna. Adunarea a ales un Comitet Național, din care făceau parte Avram Iancu (venit la adunare cu 10.000 de moți), Andrei Mureșanu (1816-1863, autorul poeziei "Un răsunet / Deșteaptă-te române", devenită după 1989 imnul de stat al României), Simion Bărnuțiu, Alexandru Papiu Ilarian, August Treboniu Laurian, Timotei Cipariu etc. Comitetul avea trei mari preocupări: În
Comitetul Național Român (1848) () [Corola-website/Science/308797_a_310126]
-
avea trei mari preocupări: În iunie 1848 guvernatorul Teleky declară desființat Comitetul Național Român, care de acum functionează în ilegalitate la Sibiu. Membrii săi sunt arestați; eliberați de mulțimea răsculată, se refugiează la Orlat, unde are loc o nouă mare adunare românească la sfârșitul lui septembrie. Adunarea hotărăște crearea unei Gărzi Naționale Românești înarmată și se respinge categoric unirea cu Ungaria. Guvernul de la Pesta nu mai este recunoscut, cerându-se directa dependență față de împăratul de la Viena, aderarea la constituția austriacă de la
Comitetul Național Român (1848) () [Corola-website/Science/308797_a_310126]
-
1848 guvernatorul Teleky declară desființat Comitetul Național Român, care de acum functionează în ilegalitate la Sibiu. Membrii săi sunt arestați; eliberați de mulțimea răsculată, se refugiează la Orlat, unde are loc o nouă mare adunare românească la sfârșitul lui septembrie. Adunarea hotărăște crearea unei Gărzi Naționale Românești înarmată și se respinge categoric unirea cu Ungaria. Guvernul de la Pesta nu mai este recunoscut, cerându-se directa dependență față de împăratul de la Viena, aderarea la constituția austriacă de la 25 aprilie 1848, Dieta Transilvaniei să
Comitetul Național Român (1848) () [Corola-website/Science/308797_a_310126]
-
au rugat românii pentru înfăptuirea unirii celei mari și pentru toți cei chemați pe front, în marea bătaie. Lăcașul de lemn este un prețios martor etnografic și social al unor tradiții pierdute în timp. Aici era locul de judecată al adunărilor obștești, conduse fie de voievodul zonei fie de cneazul sau judele satului, până în amurgul secolului 19. Tot până în acele vremuri, în bătătura bisericii s-a ținut și danțul satului. Până înainte de mutarea în muzeu, în ea și în jurul ei s-
Biserica de lemn din Cizer () [Corola-website/Science/308792_a_310121]
-
noi de fapt: Fii și apostoli adevărați ai Bisericii!» El a urmat această cale a martiriului. Cu el s-a început prigoana împotriva Bisericii Române Unite. La 15 mai 1948 în organizarea guvernului a fost sărbătorit cu mare fast centenarul Adunării de la 3/15 mai 1848 de la Blaj, în prezența lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și a lui Petru Groza. Câmpia Libertății a fost decorată cu portrete ale lui Karl Marx, Friedrich Engels și Lenin, respectiv cu panouri purtând inscripția „Trăiască RPR!” În cadrul
Ioan Suciu (episcop) () [Corola-website/Science/308832_a_310161]
-
soarta viitoare a Transilvaniei și României. În calitate de secretar al Comitetului Central Săsesc a susținut aderarea sașilor la unirea Transilvaniei cu România și a făcut parte din delegația săsească care a predat Guvernului român și regelui Ferdinand I al României hotărârea adunării reprezentanților sași de la Mediaș care, la 8 ianuarie 1919, proclamaseră unirea "poporului sas din Transilvania" cu Regatul României. A fost deputat între anii 1919-1938, iar din anul 1932 a condus, în calitate de lider, Grupul parlamentar al deputaților minorității germane, așa-zisul
Hans Otto Roth () [Corola-website/Science/308857_a_310186]
-
delfin și literele PRIN, prescurtarea de la PRIĒNEŌN (ΠΡΙΗ - ΠΡΙΗΝΕΩΝ, care aparține locuitorilor orașului Priene). Aceste simboluri erau ilustrarea democrației, puterii maritime, asemănătoare Atenei, dar plasată în Asia. Mecanismul conducerii democratice era similar cu cel din Atena, dar mai puțin complicat. Adunarea cetățenilor se întâlnea periodic ca să dezbată problemele principale ale orașului și să ia decizii. Conducerea activității zilnice legislative și executive de un consiliul orășănesc, care se întânea în „bouleuterion”, un mic amfiteatru cu acoperiș din lemn. Șeful comunității era „prytane
Priene () [Corola-website/Science/308898_a_310227]
-
a elimina o serie de participanți la discuții, în special pe Citta Davila, V. V. Tilea, George Răuț și Nicolae Caranfil. În momentul sosirii sale la Paris la 26 ianuarie 1948, Generalul Rădescu a avut intenția să convoace la Paris o adunare generală a exilaților Români. Atât țărăniștii în frunte cu Augustin Popa cât și grupul de diplomați format de Grigore Niculescu-Buzești, Constantin Vișoianu și Alexandru Cretzianu s-au opus acestei idei, în special pentru că atmosfera din capitala Franței le era net
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
în special pentru că atmosfera din capitala Franței le era net defavorabilă. Totuși, părerile referitoare la antrenarea românilor din emigrație au fost ridicate de mai multe ori în discuțiile de pregătire a comitetului. Astfel, în cadrul discuțiilor, Gabriel Bădărău susținea ideea unei adunări generale a românilor din exil: ""Personalitățile proeminente ale comunității românești din străinătate, în general persoanele care au jucat un rol în viața publică (politică, intelectuală și administrativă), nu pot fi ținute în marginea unei discuții care apare ca fiind de
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
care au jucat un rol în viața publică (politică, intelectuală și administrativă), nu pot fi ținute în marginea unei discuții care apare ca fiind de o importanță capitală pentru lupta noastră de eliberare... Instituirea unui larg organ de expresie - o adunare sau un consiliu național - al comunității exilaților politici, este indispensabilă atât pentru ținuta democratică a mișcării, cât și pentru rolul de arbitru pe ce l-ar putea juca..."<br> "Ceea ce urmărim noi aici, în străinătate este succesul procesului pe care
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
și Principiilor de Liberare a Popoarelor din Europa Centrală și de Est" semnată la 11 februarie 1951 la Independence Hall din Philadelphia, SUA. Semnarea acestui document a fost probabil una din cele mai importante etape din procesul de formare a Adunării Națiunilor Captive Europene. Comitetul Național a decis să deschidă în diferite țări reprezentanțe, care să îndeplinească rolul care revenea în mod normal legațiilor României. Atribuțiile reprezentaților au fost fixate printr-un document normativ aprobat de Comitet în septembrie 1950 . Împuterniciții
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
Sovietică repatriase doar 190.000 prizonieri. La 6 ani după semnarea armistițiului cu Uniunea Sovietică mai erau în prizonierat 230.000 militari români. Ca urmare a acestei intervenții și a altora similare înaintate de alte națiuni, la 14 decembrie 1950, Adunarea Generală a ONU a votat rezoluția "Măsuri pentru rezolvarea pașnică a problemei prizonierilor de război" În aceeași perioadă au mai fost elaborate alte trei memorii despre violarea tratatelor și dreptului internațional de către Uniunea Sovietică și despre instituirea unui regim de
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
aflau sub influența URSS. Declarația de principiu a unei asemenea colaborări, ""Declaration of Aims and Principles of Liberation of the Central and Eastern European Peoples,"" a fost semnată la 11 februarie 1951 la Independence Hall, Philadelphia, Pennsylvania. După îndelungate tratative, Adunarea Națiunilor Captive din Europa a fost înfiițată la 20 septembrie 1954, având scopul de a ""asigura eliberarea de sub dictatura comunistă prin mijloace pașnice, să educe opinia publică despre situația reală din spatele Cortinei de Fier și să asigure cooperarea și asistența
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
Fier și să asigure cooperarea și asistența instituțiilor guvernamentale și non-guvernamentale în realizarea acestor obiective"" Începând din 1955 activitatea Comitetului s-a dus în principal în concordanță cu celelalte comitete, și diferiți reprezentanți ai Comitetului Național Român au activat în cadrul Adunării Națiunilor Captive. Dintre aceștia trebuie menționat Brutus Coste, secretar general al Adunării (1955 - 1965) și Alexandru Bunescu, președinte al Comisiei Economice a Adunării (1955 - 1959). În România existase până la preluarea puterii de către comuniști Fundația Universitară Carol I, inaugurată la 14
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
realizarea acestor obiective"" Începând din 1955 activitatea Comitetului s-a dus în principal în concordanță cu celelalte comitete, și diferiți reprezentanți ai Comitetului Național Român au activat în cadrul Adunării Națiunilor Captive. Dintre aceștia trebuie menționat Brutus Coste, secretar general al Adunării (1955 - 1965) și Alexandru Bunescu, președinte al Comisiei Economice a Adunării (1955 - 1959). În România existase până la preluarea puterii de către comuniști Fundația Universitară Carol I, inaugurată la 14 martie 1895 având rolul de a contribui la formarea elitei intelectuale îndeosebi
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
în principal în concordanță cu celelalte comitete, și diferiți reprezentanți ai Comitetului Național Român au activat în cadrul Adunării Națiunilor Captive. Dintre aceștia trebuie menționat Brutus Coste, secretar general al Adunării (1955 - 1965) și Alexandru Bunescu, președinte al Comisiei Economice a Adunării (1955 - 1959). În România existase până la preluarea puterii de către comuniști Fundația Universitară Carol I, inaugurată la 14 martie 1895 având rolul de a contribui la formarea elitei intelectuale îndeosebi prin subvenții, premii, burse și tipărirea de lucrări valoroase. Clădirea fundației
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
anilor 1970 numărul membrilor Comitetului se redusese la patru. Singurul care s-a arătat neobosit și care, în cele din urmă a dus aproape singur activitatea Comitetului a fost Constantin Vișoianu. Începând din anii 1960 guvernul american a redus finanțarea Adunării Națiunilor Captive, ceea ce a afectat negativ posibilitățile de acționare a acestor organizații În 1975 administrația Statelor Unite a decis să înceteze finanțarea comitetelor națiunilor captive. După ce își abandonase aliații din Vietnamul de Sud, președintele Gerald Ford decidea că și comitetele națiunilor
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
Chișinău 1992 -“Gaițele” de Al Kirițescu la Studioul Casandra și apoi La Teatrul Mic - București 1995 -“ Există Teatru?” spectacol coupe după Cehov și Giraudoux la Stud. Casandra 1995 -“Casă de pe granița” de Sl. Mrozeck la Teatrul Româno- American- București 1996 -“ Adunarea femeilor” de Aristofan la Teatrul Mihai Eminescu - Botoșani 1996 -“ Conu’ Leonida față cu Reacțiunea” de Caragiale la Teatrul Mihai Eminescu Botoșani 1997 -“ Norii” de Aristofan la Teatrul Sica Alexandrescu Brașov 1999 -“Trei surori “ de AP Cehov la Studioul Casandra 2000
Florin Zamfirescu () [Corola-website/Science/308910_a_310239]
-
forță pusă de Dumnezeu la dispoziția omenirii", Părintele Chinezu voia ca această forță să devină izvor de lumină și energie în Biserică. Întreținea o susținută corespondență cu toți, anunța data exercițiilor spirituale, făcea cunoscute temele ce se vor discuta la Adunarea Generală; făcu joncțiunea cu Asociația „Unio Apostolica”, aprobată de Roma și condusă de Monseniorul dr. Anton Durcovici; indică membrilor teme de examinarea conștiinței; se ocupă de cumpărarea unui teren la Cluj, pe care Asociația "Sfântul Nichita" să-și clădească o
Tit Liviu Chinezu () [Corola-website/Science/308951_a_310280]
-
romană. Agora sau "piața publică" este cel mai vechi complex civic din antichitate. Aceasta era numită și "zona urbană centrală", fiind centrul spiritual, juridic, politic și comercial al comunității. Agora îndeplinea mai multe funcții, astfel era considerată loc public pentru adunările cetățenilor, loc sacru pentru desfășurarea ritualulilor de cult, loc de depozitare și schimb de mărfuri, dar și loc de recreere și plimbare. Această piață, avea diverse forme în funcție de configurația terenului, dar obligatoriu avea temple portice(suită de coloane unite între
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]