144,219 matches
-
grec nu are secrete, sanctuarul unde se păstrează statuia zeului este o cameră luminoasă și ușor de găsit. Fiind un loc public important pentru orașul-cetate, oamenii se adunau în fața sau în jurul acestuia pentru a participa la diverse ritualuri religioase sau adunări, din cetate cu diverse prilejuri. Pentru fiecare oraș-cetate, exista cel puțin un templu dedicat unui zeu. Templul putea fi în două planuri: dreptunghiular(perioada arhaică), dar cel mai adesea fiind construit în plan circular sau tholos(clasicismul târziu). Templul în
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
ridicate de împărații: Caesar, Augustus, Traian, Nerva și Vespasian. Una din cele mai importante construcții ale orașului este bazilica. Aceasta este o construcție impunătoare prin dimensiunile sale construită în plan rectangular în care aveau loc ședințele Senatului, desfășurarea proceselor sau adunările publice. Bazilica putea fi compusă din 3-5 „Nave” de dimensiuni inegale astfel cea centrală fiind mai lată și mai înaltă iar cele laterale mai înguste și mai joase. Pe una din laturi există o nișă semicirculară numită „Absidă” în care
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
utilă în analiza liniară a sistemelor dinamice. Cel mai semnificativ avantaj este acela că derivarea și integrarea devin, respectiv, înmulțire cu "s" și împărțire la "s" (similar cu modul în care logaritmii transformă o operare de înmulțire a numerelor în adunare a logaritmilor lor). Aceasta transformă ecuațiile integrale și diferențiale în ecuații polinomiale, care sunt mult mai ușor de rezolvat. Odată rezolvate ecuațiile, se folosește transformata Laplace inversă pentru a aduce rezultatele înapoi în domeniul timp. Când se spune "transformată Laplace
Transformată Laplace () [Corola-website/Science/309834_a_311163]
-
la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „Ovidius” din Constanța. Între anii 1996-2000 a fost acreditat permanent în calitate de corespondent de presă la Centrul de presă al Consiliului Europei de la Strasbourg. În această calitate, a participat la toate reuniunile și sesiunile Adunării Parlamentare a acestuia. A fost membru al echipei de cercetători în sociologie religioasă a Centrului de Sociologie a Religiilor și Etică Socială al Universității de Științe Umaniste „Marc Bloch” din Strasbourg, al Grupului de cercetare și studii dogmatice și ecumenice
Laurențiu Tănase () [Corola-website/Science/309836_a_311165]
-
pentru a desemna un deputat în cadrul "Stărilor Generale". "Vincent-Marie Viénot" a sprijinit candidatura lui Emmanuel Marie Michel Philippe Fréteau de Saint Just, care a fost ales din partea nobilimii în „Baillage”-ul din Melun, iar mai târziu a devenit membru al Adunării Constituante în 1789. În 1790, Vaublanc este numit președinte al Consiliului Departamental și Consilier General de Seine-et-Marne, funcții care-i dădeau dreptul de a prezida directoratul administrativ al acelui departament. La dizolvarea Comitetului Constitutiv, colegiile electorale erau pregătite pentru alegerea
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
de voturi din 345 de votanți . A fost unul dintre puținii politicieni care aveau experiență în problema coloniilor din "Indiile de Vest", majoritatea celor aleși fiind novici în politică, fiind fideli cauzei lor, fapt demonstrat prin imposibilitatea întrunirii cvorumului la adunarea Comitetului Constitutiv din 1789. Din prima zi de ședință, Vaublanc s-a făcut remarcat pronunțând un discurs care denunța relele condiții în care Ludovic al XVI-lea ar fi fost primit de Adunare a doua zi. În urma acestor declarații, el
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
fapt demonstrat prin imposibilitatea întrunirii cvorumului la adunarea Comitetului Constitutiv din 1789. Din prima zi de ședință, Vaublanc s-a făcut remarcat pronunțând un discurs care denunța relele condiții în care Ludovic al XVI-lea ar fi fost primit de Adunare a doua zi. În urma acestor declarații, el a fost ales vicepreședinte din 3 până în 15 noiembrie 1791, cu 104 voturi (contra 92 pentru Brissot, unul dintre șefii Girondinilor) de către o adunare majoritar regalistă. Devine apoi președinte din 15 până în 28
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
Ludovic al XVI-lea ar fi fost primit de Adunare a doua zi. În urma acestor declarații, el a fost ales vicepreședinte din 3 până în 15 noiembrie 1791, cu 104 voturi (contra 92 pentru Brissot, unul dintre șefii Girondinilor) de către o adunare majoritar regalistă. Devine apoi președinte din 15 până în 28 noiembrie 1791.La 29 noiembrie, Vaublanc este însărcinat cu redactarea unui mesaj care îi cerea regelui să-și retragă veto-ul pe care îl emisese contra decretului din 9 noiembrie al
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
majoritar regalistă. Devine apoi președinte din 15 până în 28 noiembrie 1791.La 29 noiembrie, Vaublanc este însărcinat cu redactarea unui mesaj care îi cerea regelui să-și retragă veto-ul pe care îl emisese contra decretului din 9 noiembrie al Adunării, care avea drept scop să contribuie la încetarea emigrației masive (încurajate de preoți și de nobili), amenințând prinții germani cu represalii, dacă vor continua să servească de refugiu armatei prinților (contele d’Artois și prințul Condé). Adunarea este atât de
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
9 noiembrie al Adunării, care avea drept scop să contribuie la încetarea emigrației masive (încurajate de preoți și de nobili), amenințând prinții germani cu represalii, dacă vor continua să servească de refugiu armatei prinților (contele d’Artois și prințul Condé). Adunarea este atât de satisfăcută de munca sa încât, printr-o derogare formală a uzanțelor, ea îi ceru ca, în fruntea unei deputății de 24 de membri, să meargă să-și citească el însuși mesajul în fața Regelui. Ludovic al XVI-lea
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
încât, printr-o derogare formală a uzanțelor, ea îi ceru ca, în fruntea unei deputății de 24 de membri, să meargă să-și citească el însuși mesajul în fața Regelui. Ludovic al XVI-lea răspunde că va lua în considerare mesajul Adunării și, câteva zile mai târziu, anunța hotărârile sale în această privință. Cu această ocazie, Vaublanc își face un nume indicând Adunării Anecdota scoate în evidență bascularea raportului de forțe existente între puterea legislativă, reprezentată de Adunarea legislativă și puterea executivă
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
să-și citească el însuși mesajul în fața Regelui. Ludovic al XVI-lea răspunde că va lua în considerare mesajul Adunării și, câteva zile mai târziu, anunța hotărârile sale în această privință. Cu această ocazie, Vaublanc își face un nume indicând Adunării Anecdota scoate în evidență bascularea raportului de forțe existente între puterea legislativă, reprezentată de Adunarea legislativă și puterea executivă, reprezentată de Ludovic al XVI-lea, care nu mai este decât „"Rege al Francezilor"”. Vaublanc se alătură partidului monarhiștilor constituționali și
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
lua în considerare mesajul Adunării și, câteva zile mai târziu, anunța hotărârile sale în această privință. Cu această ocazie, Vaublanc își face un nume indicând Adunării Anecdota scoate în evidență bascularea raportului de forțe existente între puterea legislativă, reprezentată de Adunarea legislativă și puterea executivă, reprezentată de Ludovic al XVI-lea, care nu mai este decât „"Rege al Francezilor"”. Vaublanc se alătură partidului monarhiștilor constituționali și se înscrie în "Clubul Feuillanților", ca și alți 263 de colegi (din 745 de deputați
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
reprezentată de Ludovic al XVI-lea, care nu mai este decât „"Rege al Francezilor"”. Vaublanc se alătură partidului monarhiștilor constituționali și se înscrie în "Clubul Feuillanților", ca și alți 263 de colegi (din 745 de deputați). Devine unul dintre șefii Adunării, împreună cu Jacques Claude Beugnot, Mathieu Dumas și François Jaucourt, întrucât principalii conducători, ca Barnave sau Lameth nu rămân mult timp. Se opune cu tărie guvernelor revoluționare, făcându-se remarcat prin lealitatea sa față de rege, opoziția sa față de măsurile represive privitoare
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
preoții refractari, față de legile votate pentru confiscarea bunurilor expatriaților și, în sfârșit, denunțând masacrele din Avignon Discuțiile se radicalizează. Mulțimea care asistă la dezbateri, ca și unii dintre colegii săi de Cameră, îi strigă: Nicolas de Condorcet, colegul său de la Adunarea legislativă în 1791, care nu-l apreciază câtuși de puțin, spune despre el: Iar Brissot îl supranumește „"Căpetenia bicameriștilor"”. În 1792 Vaublanc este unul dintre cei care asigură apărarea contelui de Rochambeau în fața Adunării și care asigură achitarea acestuia. Urmând
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
Nicolas de Condorcet, colegul său de la Adunarea legislativă în 1791, care nu-l apreciază câtuși de puțin, spune despre el: Iar Brissot îl supranumește „"Căpetenia bicameriștilor"”. În 1792 Vaublanc este unul dintre cei care asigură apărarea contelui de Rochambeau în fața Adunării și care asigură achitarea acestuia. Urmând majoritatea Adunării care dorea abolirea sclaviei în Antile, Vaublanc îi pune totuși în gardă, printr-un discurs ținut la 20 martie pe aboliționiștii cei mai duri, cum era Brissot, care cunoșteau prea puțin viața
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
în 1791, care nu-l apreciază câtuși de puțin, spune despre el: Iar Brissot îl supranumește „"Căpetenia bicameriștilor"”. În 1792 Vaublanc este unul dintre cei care asigură apărarea contelui de Rochambeau în fața Adunării și care asigură achitarea acestuia. Urmând majoritatea Adunării care dorea abolirea sclaviei în Antile, Vaublanc îi pune totuși în gardă, printr-un discurs ținut la 20 martie pe aboliționiștii cei mai duri, cum era Brissot, care cunoșteau prea puțin viața din colonii, cu privire la riscurile de război civil, date
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
progresive a sclaviei negrilor din colonii, după exemplul Danemarcei și al Marii Britanii. La 3 mai 1792, sprijină propunerea lui Beugnot care provoacă un decret de punere sub acuzare a lui Marat și a abatelui Royou, iar la 8 mai, în cadrul Adunării, se adresează iacobinilor în termenii următori: La 18 iunie, este ales membru al comisiei extraordinare a celor doisprezece, creată la propunerea lui Marant, însărcinată cu examinarea situației Franței și de a propune măsurile pentru salvarea Constituției, libertății și Imperiului. Își
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
se pune în fruntea armatelor sale, adunate în nord. La conducerea gărzii naționale, încearcă să închidă cluburile, dar tentativa sa eșuează, în parte datorită refuzului Curții de a-l urma. Ca reacție la această tentativă de lovitură de forță, stânga Adunării decide să propună un decret de trădare împotriva lui La Fayette. La 8 august 1792, neliniștit și șocat de evenimente, Vaublanc pronunță un discurs în fața Adunării, în care îl apără, cu hotărâre și curaj, în pofida opoziției foarte puternice a iacobinilor
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
de a-l urma. Ca reacție la această tentativă de lovitură de forță, stânga Adunării decide să propună un decret de trădare împotriva lui La Fayette. La 8 august 1792, neliniștit și șocat de evenimente, Vaublanc pronunță un discurs în fața Adunării, în care îl apără, cu hotărâre și curaj, în pofida opoziției foarte puternice a iacobinilor, care dominau Adunarea și strada, pe generalul La Fayette, care era amenințat cu un decret de punere sub acuzare pentru încălcarea Constituției. Reușește, cu ajutorul lui Quatremère
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
propună un decret de trădare împotriva lui La Fayette. La 8 august 1792, neliniștit și șocat de evenimente, Vaublanc pronunță un discurs în fața Adunării, în care îl apără, cu hotărâre și curaj, în pofida opoziției foarte puternice a iacobinilor, care dominau Adunarea și strada, pe generalul La Fayette, care era amenințat cu un decret de punere sub acuzare pentru încălcarea Constituției. Reușește, cu ajutorul lui Quatremère de Quincy să ralieze cauzei sale (conform propriilor spuse), 200 de deputați indeciși. La Fayette este achitat
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
dintre deputați au trebuit să se refugieze la corpul de gardă al Palatului Regal de unde s-au salvat fugind pe ferestre. Conform lui Hippolyte Taine: La 9 august Vaublanc solicită îndepărtarea „federaților” și a „marseiezilor”. Cererea este respinsă de majoritatea Adunării. În cursul zilei de 10 august 1792, care marchează răsturnarea regimului Adunării legislative de către Comuna insurecțională din Paris, precum și sfârșitul monarhiei, asistă din trăsura sa la doborârea statuii lui Ludovic al XIV-lea din actuala "Piață Vendôme". Vaublanc invită Adunarea
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
Palatului Regal de unde s-au salvat fugind pe ferestre. Conform lui Hippolyte Taine: La 9 august Vaublanc solicită îndepărtarea „federaților” și a „marseiezilor”. Cererea este respinsă de majoritatea Adunării. În cursul zilei de 10 august 1792, care marchează răsturnarea regimului Adunării legislative de către Comuna insurecțională din Paris, precum și sfârșitul monarhiei, asistă din trăsura sa la doborârea statuii lui Ludovic al XIV-lea din actuala "Piață Vendôme". Vaublanc invită Adunarea să părăsească Parisul și să se mute la Rouen (oraș atunci regalist
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
Adunării. În cursul zilei de 10 august 1792, care marchează răsturnarea regimului Adunării legislative de către Comuna insurecțională din Paris, precum și sfârșitul monarhiei, asistă din trăsura sa la doborârea statuii lui Ludovic al XIV-lea din actuala "Piață Vendôme". Vaublanc invită Adunarea să părăsească Parisul și să se mute la Rouen (oraș atunci regalist) pentru a se sustrage presiunii revoluționare; scapă unei tentative de asasinat, salvat fiind în ultima clipă de lovitura de spadă a unui tânăr ofițer de geniu, căpitanul Louis
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
spadă a unui tânăr ofițer de geniu, căpitanul Louis Bertrand de Sivray, cunoscut ca viitor general al Imperiului. Este unul dintre martorii oculari ai sosirii familiei regale venite să se refugieze la Tuileries, asediată pentru a se pune la dispoziția Adunării legislative, întâmplare pe care o va descrie mai târziu în "Memoriile" sale. În seara zilei de 10 august, este nevoit să se refugieze la Armand-Gaston Camus, arhivistul Adunării. Câteva zile mai târziu, se ascunde la hotelul Strasbourg, din strada Neuve
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]