144,219 matches
-
să se refugieze la Tuileries, asediată pentru a se pune la dispoziția Adunării legislative, întâmplare pe care o va descrie mai târziu în "Memoriile" sale. În seara zilei de 10 august, este nevoit să se refugieze la Armand-Gaston Camus, arhivistul Adunării. Câteva zile mai târziu, se ascunde la hotelul Strasbourg, din strada Neuve Saint Eustache. La 3 septembrie 1792, aude agitație în curtea hotelului, crezând că a fost denunțat. De fapt, era vorba despre trecerea unei mulțimi zgomotoase agitând capul prințesei
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
CC al PCR din 23 noembrie 1979. Deasemenea Hauser a participat la Congresul al XIII.-lea al PCR din 22-23 noembrie 1984, când Ceaușescu a fost reales unanim ca secretar general al PCR. Hauser a fost deasemenea deputată în Marea Adunare Națională după cum urmează: În textele citate apare cu numele complet Hedwig Margarete Hauser, facând parte din nomenclatura comunistă din epoca ceaușistă. În afară de cărți pentru copii în limba germană, prin care a devenit cunoscută în România, Hauser a scris din când
Hedi Hauser () [Corola-website/Science/309881_a_311210]
-
stânga se opune încercărilor de rescriere tendențioasa a istoriei, banalizând fascismul și satanizând forțat comunismul, numai în scopul atingerii unor țeluri politice imediate sau a unor interese oculte. Noțiunea de stânga a apărut la 1789, odată cu Revoluția franceză când, în adunarea reprezentanților poporului, locul pe care il ocupau iacobinii, cei mai deciși în răsturnarea monarhiei, anularea privilegiilor nobiliare și instalarea republicii, fiind așezați la stanga amfiteatrului. Principiile revoluției s-au răspândit apoi în întreaga Europa, i-au înflăcărat pe cei ce au
Politică de stânga () [Corola-website/Science/309875_a_311204]
-
În notația lui Leibniz: Rearanjând această ecuație, rezultă că: Prin logica de mai sus, o variație a lui "x", notată formula 3, este suma modificărilor infinitezimale d"x". Ea este egală și cu suma produselor infinitezimale ale derivatei și timpului. Această adunare infinită se numește integrare; deci, operația de integare permite recuperarea funcției originale din derivata ei. De aici se poate deduce că această operație funcționează și invers, derivând rezultatul integralei pentru a obține derivata originală. are două părți. Prima parte se
Teorema fundamentală a calculului integral () [Corola-website/Science/309897_a_311226]
-
Portugaliei. Soția sa a născut-o pe Ioana, numită și "Juana la Beltraneja", prințesă de Castilia. Pe când Isabela avea aproximativ zece ani, a fost chemată împreună cu fratele ei la curte, pentru a putea fi mai bine supravegheați de către rege. În cadrul Adunării din Burgos nobilii l-au contestat pe rege; printre alte chestiuni implicate în dispută, ei au cerut ca Alfonso, fratele Isabelei, să fie numit moștenitor al tronului. Henric al IV-lea a fost de acord, punând condiția căsătoriei lui Alfonso
Isabela I a Castiliei () [Corola-website/Science/309911_a_311240]
-
fără răspuns, iar alarma s-a dovedit totuși falsă, pentru că ofensiva sultanului a fost îndreptată nu împotriva Constantinopolului, ci împotriva cetății sârbești de la Smederevo, pe Dunăre. Conciliul la care Ioan al VIII-lea se dusese să asiste a fost o adunare prelungită și adesea pusă pe ceartă. Și-a încheiat lucrările la Florența, în iunie 1439, cu o proclamație în sensul că unirea Bisericilor Greacă și Latină se înfăptuise. Decretul de unire a fost semnat de toți ierarhii bizantini, cu excepția unuia
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
pe papă și Conciliul de la Florența-către ierarhii din Praga, pe care îi invita să se alăture preasfintei Biserici din Constantinopol. Scrisoarea era semnată de 7 episcopi și clerici antiunioniști, printre care și smeritul călugăr Ghenadie. Este demn de remarcat că adunarea excepțională a synaxis-ului căreia i s-a adresat Plataris fusese convocată de împăratul Constantin, iar răspunsul care a venit de la Praga, în limba latină, a fost adresat împăratului Constantin, precum și lui Ghenadie, pe care, evident, husiții îl credeau patriarh. Nimeni
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
odinioară prieten al lui Marcu Eugenikos și membru al synaxis-ului, așternuse pe hârtie prima schiță a unei cronici scurte despre evenimentele contemporane. Megaducele Luca Notaras a slujit țelului urmărit de împărat, încercând să păstreze spiritele calme. El a convins o adunare a poporului de bunele intenții cu care venise cardinalul și de faptul că celebrarea unirii la Constantinopol avea să fie spre folosul lor. Dar aristocrații din oraș n-au fost convinși atât de repede și au propus o formă oarecare
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Sfânta Sofia s-a oficiat o liturghie solemnă. Constantin și curtea sa erau de față. Au fost pomenite numele papei Nicolae și al patriarhului Grigorie. S-a citit decretul de unire, așa cum fusese el prezentat la Florența. Dimensiunile și onestitatea adunării au fost apreciate în chip diferit. Isidor susținea că toată populația Constantinopolului a fost acolo. Ducas era de părere că majoritatea celor prezenți se prefăceau doar că sărbătoresc un eveniment pe care, de fapt, îl detaprobau. Era, probabil, încurajator ca
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
era de părere că majoritatea celor prezenți se prefăceau doar că sărbătoresc un eveniment pe care, de fapt, îl detaprobau. Era, probabil, încurajator ca, într-un asemenea moment de primejdie, să te afli în mijlocul unui grup-și o parte a adunării simțea că, indiferent ce fel de unire fusese proclamată, ea nu era decât de scurtă durată, o temă de cercetare atentă și de revizuire o dată ce criza avea să se termine. Bineînțeles că Ghenadie nu se afla printre cei care celebrau
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
este în București, str. Batiștei 24A, vizavi de Înalta Curte de Casație și Justiție. În februarie 1993 la conducerea asociației au fost aleși Adrian Paul Dumitrescu (președinte) și Constantin Aferăriței (vicepreședinte). Realegerea lor în 1995 a fost contestată fiindcă înaintea adunării generale aceștia ar fi ""recurs la suspendarea arbitrară a mai mult de jumătate din membrii asociației"", și n-ar fi fost recunoscută de instanțele judecătorești, după cum afirmă adversarii acestora. În 1997, printr-o adunare generală extraordinară, este aleasă o nouă
Asociația 21 Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/309282_a_310611]
-
1995 a fost contestată fiindcă înaintea adunării generale aceștia ar fi ""recurs la suspendarea arbitrară a mai mult de jumătate din membrii asociației"", și n-ar fi fost recunoscută de instanțele judecătorești, după cum afirmă adversarii acestora. În 1997, printr-o adunare generală extraordinară, este aleasă o nouă conducere în frunte cu Constantin Calancea, care însă nu a fost recunoscută de vechea conducere. Preluarea efectivă a sediului de către noua conducere a fost realizată abia în 24 aprilie 2001, dar și ulterior asociația
Asociația 21 Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/309282_a_310611]
-
Pe data de 5 aprilie 2012, a demisionat din funcția de președinte pentru a grăbi alegerile din 6 mai 2012. După ce Șerbia și-a obținut independența, Tadić a dus o politică de consolidare a independențeii țării. La 7 februarie 2008, Adunarea din Kosovo a proclamat independența. Tadić a apelat la o întrunire a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite pentru a reacționa împotriva acestui act și a-l "anula urgent". El a spus de asemenea că Belgradul nu va recunoaște niciodată
Boris Tadić () [Corola-website/Science/309362_a_310691]
-
să se producă la 3/15 aprilie: o violentă revoltă de stradă a avut loc la Iași. Scopul ei era (după lozincile strigate de participanți) nu separarea propriu-zisă, ci revenirea la Unirea parțială, cu doi domni, două guverne și două Adunări Legislative, așa cum fusese stabilită prin Convenția de la Paris, din 1858. Printre participanții la insurecție s-au numărat frații Constantin și Alexandru Moruzi, mai mulți membri ai familiei Roznovanu, Teodor Boldur-Lățescu (personaj care s-a ocupat de dirijarea efectivă a mișcării
Mișcarea separatistă din Moldova () [Corola-website/Science/309358_a_310687]
-
în latină de Oryzoborus crassirostris. În întreagă țară nu există decât un singur cinematograf acela aflându-se aici în capitala sa. În centrul orașului Paramaribo se găsește Piața Independenței sau Onafhankelijkheidsplein în care se află atât Palatul Prezidențial cât și Adunarea Națională.În imediata apropiere a pieței este și Parcul Palmierilor(Palmentium Park). Alte locuri demne de menționat sînt:Muzeul Surinamului(Surinaams Museum),Fort Zeelandia-o veche fortăreață din timpul coloniștilor britanici(sec.XVII) și Muzeul de Numismatică.Interesante de vizitat ar
Paramaribo () [Corola-website/Science/309387_a_310716]
-
Producătorii filmului folosesc vocea lui Carl ca vocea lor în film, o voce a rațiunii opusă distrugerii creative aduse de filozofia pieței libere neîngrădite a lui Gekko. Indiscutabil, cea mai memorabilă scenă din film este discursul lui Gordon Gekko la Adunarea Generală a Acționarilor Teldar Paper, o companie asupra căreia intenționa să preia controlul. Stone folosește această scenă pentru a-i da lui Gekko, și prin extensie, tuturor investitorilor mari de pe Wall Street pe care îi personifică acesta, șansa de a
Wall Street (film) () [Corola-website/Science/309392_a_310721]
-
fiind corupte din punct de vedere moral. Lipper l-a informat pe Stone cu privire la tipurile de computere folosite pe ringul de tranzacționare, proporția corectă a femeilor la întrunirile de afaceri și la tipurile de rapoarte care se prezintă anual la adunările acționarilor, unde Gekko și-a ținut discursul „Lăcomia este bună”. Stone l-a trecut pe Lipper pe genericul filmului printre cei care au contribuit la scenografie și i-a oferit trei apariții scurte în film: la prânzul de la resturantul 21
Wall Street (film) () [Corola-website/Science/309392_a_310721]
-
1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii. Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor Adunări ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri, prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune. La începutul anului
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
că acest moment favorabil al istoriei geopolitice europene a avut un rol hotărâtor in acest act de unire. Deciziile adoptate prin tratatul de pace de la Paris (), prevedeau intrarea Principatelor Române sub garanția colectivă a puterilor europene, revizuirea legilor fundamentale, alegerea Adunărilor ad-hoc care să exprime atitudinea românilor în privința unirii, integrarea în granițele Moldovei a trei județe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad și Ismail), trimiterea în Principate a unei Comisii Europene cu misiunea de a propune „bazele viitoarei lor organizări”, libertatea navigației
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
exprime atitudinea românilor în privința unirii, integrarea în granițele Moldovei a trei județe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad și Ismail), trimiterea în Principate a unei Comisii Europene cu misiunea de a propune „bazele viitoarei lor organizări”, libertatea navigației pe Dunăre, ș.a. Adunările ad-hoc aveau caracter consultativ, și erau alcătuite din reprezentanți ai bisericii, marii boierimi, burgheziei, țărănimii clăcașe, cu scopul de a face propuneri referitoare la realizarea unirii Principatelor Române. Alegerile pentru Divanurile ad-hoc au fost marcate de mari tensiuni. Dacă în
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
dintre Napoleon III și Regina Victoria, în urma căreia alegerile falsificate de Vogoride au fost anulate. În schimbul anulării alegerilor din Moldova, Napoleon al III-lea accepta varianta unei uniri parțiale a Principatelor, acestea urmând a avea doi domni, două guverne, două Adunări Legislative (parlamente). Instituțiile comune urmau a fi Înalta Curte de Casație și Justiție, Comisia Centrală de la Focșani, ce avea să se ocupe cu elaborarea legilor de interes comun pentru ambele Principate și armata. Au avut loc noi alegeri, astfel încât la
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
în discuție cererile celor două Divanuri ad-hoc (10/22 mai - 7/19 august 1858), puterile europene au adoptat Convenția de la Paris: După încheierea Convenției de la Paris, care avea să joace rolul unei veritabile Constituții a Principatelor, au urmat alegerile pentru Adunările Elective, care urmau să îi desemneze pe cei doi domni. În Moldova a fost ales în unanimitate, la 5/17 ianuarie 1859, liderul unionist Alexandru Ioan Cuza, reprezentantul „Partidei Naționale”. Reprezentanții acestei grupări ce avea ca obiectiv unirea Moldovei cu
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
alegerea domnitorului, unioniștii au înțeles jocul lui Sturza și au hotărât să-l respingă și să desemneze un candidat al lor. După dispute aprinse, a fost acceptat comandantul micii armate moldovene, Alexandru Ioan Cuza (care nu participase la întâlnire). La adunarea propriu-zisă, Cuza a fost prezentat drept variantă de compromis între conservatorii filoruși și liberalii pro-occidentali (francofili). Oamenii lui Sturza au fost surprinși să constate că acesta este respins și în schimb adunarea îl votează în unanimitate pe Cuza. Gruparea lor
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
Ioan Cuza (care nu participase la întâlnire). La adunarea propriu-zisă, Cuza a fost prezentat drept variantă de compromis între conservatorii filoruși și liberalii pro-occidentali (francofili). Oamenii lui Sturza au fost surprinși să constate că acesta este respins și în schimb adunarea îl votează în unanimitate pe Cuza. Gruparea lor, susținută de mercenarii polonezi ai lui Wierzbicki, care plănuia să acționeze doar pentru a liniști eventualele proteste împotriva alegerii lui Sturza și apoi pentru a forța alegerea sa în Țara Românească, s-
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
liberali, în timp ce conservatorii dețineau 46 din cele 72 mandate. În această situație, liberalii radicali au inițiat, prin intermediul tribunilor, o vie agitație în rândul populației Capitalei și al țăranilor din împrejurimi. O mulțime de peste 30 000 oameni s-a aflat în preajma Adunării. Unul dintre tribuni, I.G. Valentineanu, nota că poporul era gata „să năvălească în Cameră și să o silească a proclama ales pe alesul Moldovei". Într-o ședință secretă a Adunării, deputatul Vasile Boerescu a propus la 24 ianuarie 1859 alegerea
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]