43,150 matches
-
stare necesară într-o stare contingentă. De altfel, absența schimbării corespunde lipsei schimbării referențiale, încît, dacă cineva spune sînt bolnavă (de ieri după amiază), aceasta nu presupune că și-a pierdut definitiv sănătatea. Tipul activității are în comun cu stările absența limitelor intrinseci, dar se distinge de ele printr-o serie de schimbări, care deseori sînt regulate și alcătuiesc o serie stabilă: a asculta la radio, de exemplu. Aceste procese se pot descompune în realitate sau prin discurs în diverse alte
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
altele de acest tip, adică o raportare la categoria binară afirmație-negație. Ca atare, contradicția este relația care se stabilește între doi termeni, dintre care unul, afirmat sau susținut deja, este contestat, încît, la nivelul conținuturilor date, prezența unui termen presupune absența altuia. În cazul unei structuri conversaționale specifice discursului dialogic, apariția unei astfel de relații marchează o ruptură cauzată de diferența de opinii, o divergență care poate fi sau nu tematizată în cadrul conversației. Episoadele de contradicție conversațională sînt de obicei neplanificate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
e) este contextuală, întrucît desfășurarea ei la nivel micro- și macro-structural este determinată de cadrul fizic și instituțional (de exemplu, o discuție despre un examen are o altă structură, după cum aceasta se desfășoară în sala de curs, în prezența sau absența profesorului, într-o pauză la bibliotecă etc.); f) este structurată în sensul alternării diverselor intervenții ale participanților; g) se caracterizează prin consubstanțialitatea comportament social /comportament lingvistic și, din această perspectivă, poate fi interacțională, dar și ilocuționară. V. etnometodologie, ilocuționar, interacțiune
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a articula enunțul în situația de enunțare, prin trimitere la persoanele legate de evenimentul enunțiativ. Caracterul indispensabil al acestora este justificat în primul rînd de unicitatea tipului de referință pe care îl asigură, făcînd trimiterea la o persoană chiar în absența cunoașterii numelui acesteia, acționînd ca operatori de individualizare (în accepția lui Jean Claude Pariente), ce reperează individualul, dar nu-i enunță individualitatea. V. actualizare, ambreior, anaforă, enunțare, referință, subiectivitate. JESPERSEN 1922; JAKOBSON 1963; BENVENISTE 1966; PARIENTE 1973; LYONS 1980; KLEIBER
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
adiția frazelor), enunțul, limba ca sistem (discursul suprapunîndu-se parțial conceptului de "vorbire" ca act individual). Pe de altă parte, E. Benveniste situează discursul în opoziție cu povestirea (récit și histoire), arătînd că aceasta constituie gradul zero al enunțării, prin aparenta absență a vocii auctoriale, pe cînd discursul presupune coprezența interlocutorilor implicați; cu această accepție se produce deja o specializare a termenului discurs, care se individualizează în cîmpul conceptual al științei limbii cu accepțiunea de activitate enunțiativă în relație cu actori sociali
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
atitudinea celuilalt și au posibilitatea de a primi un feed-back imediat. Totuși, discursul nu se reduce, prin dimensiunea sa interactivă, la simpla interacțiune orală, ci se caracterizează printr-o interactivitate constitutivă, prezentă în orice situație de comunicare, inclusiv în cazul absenței interlocutorului, căci se presupune în permanență prezența unei alte instanțe a enunțării, în funcție de care locutorul își organizează discursul. e) Discursul este contextualizat, adică se produce într-un anume context și dezvoltă, de regulă, o semnificație tributară contextului; prin mesajul vehiculat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și necesitatea includerii unor fenomene conexe, ca modalitățile de citare/ aluzie/ modalizare (modalizare autonimică). Tipurile marginale intră în sistem: discursul direct liber, care apare, conform lui L. Rosier, la începutul secolului al XX-lea, deosebindu-se de discursul direct prin absența mărcilor tipografice și a verbului de raportare, caraterizează atît literatura, cît și media. Ca forme hibride, s-au identificat insulele textuale, la M. Perret sau modalizările autonime, la J. Authier-Revuz, cum ar fi folosirea în discursul indirect a unor fragmente
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
definit ca o construcție sintactică cu funcție stilistică și caracterizată prin omisiunea elementelor de relație (conjuncții, de regulă) între segmentele unui enunț (Ai carte, ai parte; Dai, n-ai; etc.) Ca fenomen sintactic, specific codului oral, elipsa se manifestă prin absența (in)voluntară a unor componente dintr-o construcție, în general, recuperabile semantic (subînțelese), ca efect al principiului economiei în actul de comunicare lingvistică. Contextul verbal și cel nonverbal contribuie și favorizează reconstituirea relativă ori absolută a structurii integrale inițiale. În
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cronologiei universale. Din punctul de vedere al praxematicii, ficțiunea este o expansiune a principiului autonomiei lingvisticului, care face din orice enunț o punere în scenă. În comunicarea ce vizează faptele, această autonomie dă omului capacitatea de a figura obiectul în absența lui și de a viza posibilul, ceea ce îi mărește în mod exponențial cunoașterea și aptitudinea de previziune spațială, dincolo de sfera simțurilor și dincolo de prezența lui în lume. În comunicarea ficțională, acțiunea prezentată nu îmbogățește în mod direct experiența subiecților care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
funcție de coordonare între participanți. Deoarece gestualitatea nu este determinabilă în cazul oricărui discurs, primul obiectiv al a n a l i z e i d i s c u r s i v e este de a stabili prezența sau absența ei, iar, în cazul prezenței, dacă discursul este oral sau scris. Ulterior, în funcție de genul de discurs, trebuie rafinate procedeele de abordare a gestualității în funcție de statutul care i se atribuie, cu precauția de a nu-i exagera sau diminua rolul în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
opun lexemelor; acestea sînt formele care au semnificat lexical, în timp ce morfemele au doar semnificat instrumental, funcționînd ca modificatori și determinatori gramaticali sau lexicali. Prin urmare, în cuvinte sînt "morfeme": desinențele, prefixele, infixele, sufixele, alternanțele fonetice, eventual și accentul, chiar și absența unei determinări materiale ("morfemul zero"), dacă aceasta indică o anumită funcție. Lexemele funcționează numai împreună cu morfemele gramaticale de orice tip (desinențe, sufixe, articole etc.), iar cuvintele nu pot consta decît în asocieri de lexeme cu morfeme gramaticale în forme flexionare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de exprimare, tributar formulelor fixe, sloganurilor și expresiilor al căror referent rămîne vag și difuz. Pierre Fiala arată că, în anii 1980-1990, limba de lemn a devenit obiect de studiu al analizei discursului, punîndu-se în evidență cîteva note specifice: 1) absența complementului de agent din structurile verbale pasive; 2) substituția formelor verbale personale prin forme verbale impersonale; 3) nominalitatea, constînd în predominanața numelor substantive (abstracte); 4) determinare nominală frecventă (prin intermediul adjectivelor, în special); 5) terminologie nespecifică; 6) prezența clișeelor și a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
etc.). V. corpus, dialogism, memorie discursivă. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN MONOLOG. Monologul este una dintre posibilitățile de realizare a discursului vorbit, cealaltă posibilitate fiind dialogul, și se caracterizează prin accentul pus pe locutor, printr-un cadru unic de referință, prin absența elementelor metalingvistice și prin prezența (frecventă) a exclamațiilor. În cazul monologului, locutorul gîndește cu voce tare, producînd un mesaj al cărui destinatar este el însuși, printr-o dedublare a subiectului enunțării. O astfel de dedublare poate conduce uneori la folosirea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
conținutul) lui sau între un cuvînt și alt semn. Motivarea nu este, prin urmare, înțeleasă ca o simplă stimulare a expresiei prin conținut, ci, mai restrîns, ca existență a unui raport natural și justificabil între expresie și conținut, arbitrarul reprezentînd absența legăturilor naturale și justificabile. Ferdinand de Saussure a susținut că, în afara onomatopeelor, semnele limbii (cuvintele) nu sînt motivate, dar, mai tîrziu, Emile Benveniste a contestat această opinie, arătînd că raportul dintre semnificant și semnificat nu este arbitrar, ci necesar și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Ea funcționează astfel că, dacă termenul secund este produs, el este considerat ca un element ce ține de primul, însă dacă nu este produs, este considerat ca fiind absent, iar cel care-l așteaptă este îndreptățit să facă presupuneri în legătură cu absența lui. Caracterul secvențial al unei perechi adiacente nu este, de aceea, o simplă serialitate în desfășurare, ci este motivul pentru care alte schimburi de cuvinte pot fi înseriate fără a înceta aplicarea legăturii de dependență condițională, adică fără a fi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nivelurile specifice și identificabile la care se aplică aceste mărci. Prozodia presupune și chestiuni metodologice, care sînt la fel de numeroase, precum cele legate de caracterul parametrilor multipli ai prozodiei, de interacțiunile perceptive dintre diferiți parametri (intensitate, înălțime, durată, timbru) și de absența adecvării cuvînt cu cuvînt între percepere și măsură. V. analiză conversațională, emoție, metrică, versificație. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002 RN PULSIUNE COMUNICATIVĂ. În psihanaliză, pulsiunea este un proces dinamic constînd dintr-o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
căutăm demonstația. Stereotipii afuncționale. Vidul de semnificație apare însă și în limba vorbită neliterară, prin automatisme, numite și cuvinte de umplutură, considerate "cuvinte incidente care întrerup șirul comunicării fără să aducă de fapt vreo idee în plus în legătură cu ea", suplinind absența momentană a unor termeni adecvați și devenind ulterior expresia unor habitudini verbale, cu o distribuție morfologică și sintactică extinsă, putînd antrena părți de vorbire distincte, precum adverbe, substantive în vocativ, conjuncții, interjecții, propoziții sau fraze: în fine, domnule, măi dragă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sine. De aceea, acest lingvist propune o distincție importantă în interiorul clasei pronumelor plecînd de la conceptul de "persoană" și de "subiectivitate". Într-o primă corelație, cea de personalitate, persoana întîi și a doua se opun persoanei a treia, numită non-persoană, în virtutea absenței acesteia din spațiul dialogului; o a doua corelație, cea de subiectivitate, permite evidențierea rolului enunțiativ și pragmatic al persoanei întîi - persoana subiectivă, de persoana a doua - persoana non-subiectivă. O dezvoltare importantă a problematicii subiectivității în limbă o reprezintă teoria subiectivemelor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a textului are drept premisă ideea că obiectul-text este un construct abstract, în care interesează modul de funcționare a unui sistem relațional imanent, independent de condițiile extralingvistice și de factorii implicați în producere sau receptare și, în mare măsură, în absența raportării la referent și, nu în ultimă instanță, la adevăr. Ca atare, singura proprietate capabilă să asigure calitatea de text unei secvențe transfrastice de semne este concretizată în sistemul de raporturi similare celor care permit funcționarea unei propoziții sau fraze
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se confirmă pe propria peniță că totul e relativ și că viața, arta șamd lucrează cu paradoxuri, cu legi vagi, că lucrurile sunt așa dar pot la fel de bine să fie și altfel, că cel mai bun ritm se formează în absența ritmului, că există o zonă unde trecutul, prezentul și viitorul coexistă neclar și inform, că mai importantă decât gesturile decisive ale oamenilor e atmosfera care le precedă ori însoțește și care nu poate fi numită decât tot aproximativ, ca ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
Emanoil Ciomac, Eugeniu Speranția, Anton Holban și Mihail Sebastian și ne-am bucurat, la rândul nostru, de marea lor capacitate de a se bucura de muzică. Dacă muzică nu e, nimic nu e. Nici banii, nici vorbele nu pot suplini absența marii muzici. Care va urma, desigur, în zilele de festival. Vom asculta și vom comenta. „Ian, te-am așteptat 30 de ani!“ Jethro Tull a adunat la Sibiu 12.000 de spectatori Veronica D. Niculescu Fără garduri, fără buluceală, fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
conștiinței: sau, așa cum scrie M., acțiunea netrecută imediat în cuvânt își pierde orice însemnătate. Astfel, suntem tentați să susținem faptul că cel ce simte necesitatea ontologică a jurnalului este un nevrotic ce trăiește în continuare fantasme ale corpului „îmbucătățit“ - sparagmos -, absența Gestalt-ului ca „formă ortopedică a realității“ implică o percepere „îmbucătățită“ a Sinelui. Lipsa imaginii speculare nu permite accesul, fie și aproximat, la identitate. Viața dependentului de această notație zilnică este „pigmentată“ de „stări de oroare și beatitudine pasivă“. O altă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
distanță Victor ESKENASY Regret, firește, că nu pot asista la concertele Festivalului Enescu de anul acesta. Și, în paranteză fie spus, mă bucur că ele vor fi comentate în paginile revistei de un meloman de sensibilitatea lui Bedros Horasangian. Regret absența fiindcă, după atâtea ediții, în fine festivalul arată așa cum mi l-am imaginat la fiecare ediție. Altfel spus, unul recuperator și generator de exemplu, aducându-i acasă pe mulți dintre interpreții români de succes ce trăiesc în străinătate, cunoscuți mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
guvernarea lui Hristos se întâmplă chiar acum, aici, în istorie. Prin aceasta, Augustin a realizat nu o integrare a teologiei în istorie, ci mai degrabă a credinței bisericii primare în doctrina bisericii instituționalizate 70, prin renunțarea la speranțele apocaliptice. Tocmai absența unei corelări între planul divin și istoria seculară este ceea ce distinge apologia creștină a lui Augustin de teologia politică a lui Bossuet sau de filozofia istoriei a lui Hegel 71, fapt care se explică prin preeminența grației divine în raport cu libertatea
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
sunet. Datele din box-office - 70.953 de spectatori la cinema - l-au plasat din start pe primul loc în topul celor mai vizionate producții românești și i-a adus premiul publicului, pe lângă un Gopo pentru performanța anului lui Mungiu. În absență, Anamaria Marinca a primit un Gopo pentru Cea mai bună actriță în rol principal, în vreme ce Laura Vasiliu și Vlad Ivanov „au pus monopol“ pe distincțiile pentru roluri secundare. „În ultima vreme mi se spune tot mai des «odiosul domn Bebe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]