14,396 matches
-
Austria și Ungaria au semnat armistiții separate, în urma prăbușirii monarhiei habsburgice. După izbucnirea Revoluției germane, a fost proclamata o republică, la 9 noiembrie, marcând sfârșitul Imperiului German. Kaiserul s-a refugiat a doua zi în Olanda, care i-a acordat azil politic (a se vedea Republică de la Weimar). O zi mai tarziu (11 noiembrie), la Compiègne, în Franța, la ora 05.00, într-un vagon de tren a fost semnat armistițiul. La ora 11, în aceeași zi, a încetat focul și
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
(n. 28 octombrie 1928, București) a fost șef adjunct al Departamentului de Informații Externe (spionaj) a României comuniste și consilier personal al președintelui Nicolae Ceaușescu. În anul 1978 el a cerut azil politic în Statele Unite, unde a lucrat pentru comunitatea de informații a SUA în diferite operații împotriva fostului bloc sovietic. Guvernul american a descris activitatea lui Pacepa ca "o importantă și unică contribuție adusă Statelor Unite", Pacepa este cetățean american și acum
Ion Mihai Pacepa () [Corola-website/Science/298222_a_299551]
-
de secretar de stat, a fost avansat la gradul de general locotenent (19 august 1974). În iulie 1978, Pacepa a fost trimis de Ceaușescu în RFG pentru a transmite un mesaj secret Cancelarului german Helmut Schmidt, și acolo a cerut azil politic în SUA prin intermediul ambasadei americane din Bonn. Cererea sa de azil a fost aprobată de președintele Jimmy Carter. La 28 iulie 1978 generalul Pacepa a fost transportat în secret cu un avion militar american la aeroportul prezidențial de la Andrews
Ion Mihai Pacepa () [Corola-website/Science/298222_a_299551]
-
19 august 1974). În iulie 1978, Pacepa a fost trimis de Ceaușescu în RFG pentru a transmite un mesaj secret Cancelarului german Helmut Schmidt, și acolo a cerut azil politic în SUA prin intermediul ambasadei americane din Bonn. Cererea sa de azil a fost aprobată de președintele Jimmy Carter. La 28 iulie 1978 generalul Pacepa a fost transportat în secret cu un avion militar american la aeroportul prezidențial de la Andrews Air Force Base de lângă Washington, D.C.. În septembrie 1978, regimul comunist al lui
Ion Mihai Pacepa () [Corola-website/Science/298222_a_299551]
-
deosebită asupra lui Ioan Petru a avut-o profesorul Cicerone Poghirc, un adevărat mentor al său. Fiind membru PCR, primește o bursă și reușește să plece, în iulie 1972, la cursurile de vară de la Perugia, Italia. După terminarea bursei solicită azil politic. Ca urmare, este internat într-un lagăr de refugiați din Latina unde suferă o depresie severă, având chiar o tentativă de sinucidere. Între 1973 - 1976 studiază istoria religiilor la Università Cattolica del Sacro Cuore din Milano unde, sub îndrumarea
Ioan Petru Culianu () [Corola-website/Science/298281_a_299610]
-
acestuia urmând să fie judecată de către tribunalul din Sibiu. Un al doilea mandat de arestare este emis în data de 15 aprilie 2005 sub acuzația de "trafic de persoane și infracțiuni asociate crimei organizate". În martie 2005 Gregorian Bivolaru cere azil politic în Suedia, motivând că nu are încredere în obiectivitatea justiției române. Pe 4 aprilie 2005, Poliția suedeză din Malmö îl reține pe Gregorian Bivolaru la orele 13, în timp ce acesta se află la o a doua întrevedere (prima având loc
Gregorian Bivolaru () [Corola-website/Science/298311_a_299640]
-
înainte) la Biroul de Imigrări. După aceasta, Ministerul Justiției din România începe, prin intermediul Interpol, procedurile de extrădare. Cererea de extrădare formulată de autoritățile române împotriva lui Gregorian Bivolaru a fost respinsă de cea mai înaltă instanță suedeză. Bivolaru a primit azil politic în Suedia în 2005. Completul de judecată format din cinci judecători ai Curții Supreme din Stockholm a ajuns la concluzia că Gregorian Bivolaru nu are nici o șansă să aibă parte de un proces echitabil în România. Această decizie a
Gregorian Bivolaru () [Corola-website/Science/298311_a_299640]
-
monitoriza sau împiedica contactele lor cu români. Impunea o serie de restricții pentru a opri întâlnirile dintre străini și oamenii de rând, pentru a-i împiedica pe aceștia din urmă să ajungă în ambasade străine și pentru a nu cere azil politic. Oamenii trebuiau să anunțe la Securitate, în termen de 24 de ore, orice contact pe care l-au avut cu vreun străin. "Direcția a IV-a" avea atribuții similare cu cele ale Direcției de Contraspionaj, numai că avea atribuții
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
nou una deosebit de precară. O secție a fabricii se vinde, dar sunt angajate în jur de 20 de persoane. Din investitorii străini au mai rămas doar trei. În prezent, în Siret mai funcționează Spitalul orășenesc, Spitalul de psihiatrie cronici și Azilul de bătrâni, Școala generală, Colegiul Tehnic „Lațcu Vodă”, Poliția orașului, Punctul de trecere vamal, Pompierii, Consiliul și câteva magazine. În 2009 se redeschide fabrică de prelucrare a lemnului Sweedwood și personalul este astfel reangajat. Există mai multe teorii cu privire la originea
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
40 de paturi), alături de secția medicină internă cronici (40 de paturi). În aprilie 2011, spitalul este desființat (alături de alte peste 65 de unități medicale din toată țara). În prezent, fostele pavilioanele ale sanatoriului, aflate în stare de degradare, găzduiesc un azil pentru bătrâni și o stație de ambulanță. În contextul desființării stațiunii balneoclimaterice, grădina de vară din vecinătate nu mai reprezintă un punct de atracție turistică. Complexul comercial și restaurantul din centrul orașului sunt, la rândul lor, închise. Liceul Teoretic Solca
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
și un centru al spălării banilor. Începând cu 2001, țara a acceptat ajutor din partea guvernului australian; în schimbul acestui ajutor, Nauru a găzduit până în 2008, un centru de detenție de coastă care a adăpostit și pregătit pe cei care care doreau azil politic de la Australia. În perioada decembrie 2005 — septembrie 2006, Nauru a devenit parțial izolat față de restul lumii, atunci când Air Nauru, singura companie aeriană ce deservea insula, și-a încetat activitatea, singura cale de acces către Nauru rămânând cea navală. Compania
Nauru () [Corola-website/Science/298128_a_299457]
-
doi refugiați, Sagar Mohammed și Muhammad Faisal, au rămas pe Nauru din acest prim transport trimis acolo în 2001, iar Sagar s-a stabilit acolo definitiv la începutul lui 2007. Guvernul australian a trimis mai multe grupuri de solicitanți de azil politic în Nauru la sfârșitul lui 2006 și la începutul lui 2007. La sfârșitul lunii ianuarie 2008, în urma deciziei Australiei de a închide centrul pentru refugiați, Nauru a anunțat că va solicita un ajutor nou ajutor pentru a putea ușura
Nauru () [Corola-website/Science/298128_a_299457]
-
între cele două țări din septembrie 2005 oferă Naurului ajutor financiar și asistență tehnică, inclusiv un Secretar de Finanțe pentru a pregăti bugetul statului, și consilieri pe probleme de sănătate și educație. Acest ajutor este dat în schimbul găzduirii solicitanților de azil politic din Australia, aceștia rămânând pe teritoriul insulei în timp ce cererile lor pentru intrarea în Australia sunt prelucrate. Totuși, în februarie 2008, Guvernul Australiei a închis centrul de detenție din Nauru și cei 21 de solicitanți ai azilului politic din Sri Lanka
Nauru () [Corola-website/Science/298128_a_299457]
-
găzduirii solicitanților de azil politic din Australia, aceștia rămânând pe teritoriul insulei în timp ce cererile lor pentru intrarea în Australia sunt prelucrate. Totuși, în februarie 2008, Guvernul Australiei a închis centrul de detenție din Nauru și cei 21 de solicitanți ai azilului politic din Sri Lanka rămași au fost transferați în Australia. Nauru folosește ca monedă oficială dolarul australian. Nauru a folosit calitatea de membru al ONU pentru a obține sprijin financiar atât de la Taiwan cât și Republica Populară Chineză, prin schimbarea poziției
Nauru () [Corola-website/Science/298128_a_299457]
-
din aceste trei regiuni. Exproprierile (subiect de dispută legală modernă la Curtea Internațională de Justiție) vizau peste 1600 km2 de pădure și teren agricol, inclusiv peisajul cultural Lednice-Valtice, protejat de UNESCO, și mai multe castele și palate. Liechtenstein a acordat azil politic pentru circa 500 de soldați ai Primei Armate Naționale Ruse (o forță colaboraționistă rusă aliată cu Wehrmachtul german) la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial. Circa 200 de membri ai grupului s-au lăsat convinși să revină în
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
în Liechtenstein încă un an, rezistând, cu ajutorul Liechtensteinului, presiunilor guvernului sovietic de a participa la programul de „repatriere”. (Aliații occidentali, în conformitate cu acordurile stabilite cu ocazia Conferinței de la Ialta, au repatraiat cetățenii sovietici.) În cele din urmă, guvernul Argentinei a oferit azil și circa o sută de oameni au plecat acolo. Evenimentele sunt comemorate de un monument aflat în satul de frontieră Hinterschellenberg, și constituie tema documentarului francez de televiziune "Le dernier secret de Yalta" ("Ultimul Secret al Ialtei") de Nicolas Jallot
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
Tunisia, puterea o deținea dinastia berberă a hafsidilor, monarh fiind emirul Abu’Abd Allah. Schimbarea destinației s-a explicat prin politica personală a lui Carol d’Anjou, ajuns rege al Siciliei, care nu-i ierta emirului din Tunisia că oferise azil celor fugiți din Sicilia și că dinastia hafsidă nu voia să mai plătească tributul pe care-l vărsa mai înainte fostei dinastii (de Hohenstauffen) din Sicilia. Deci, în loc să ajungă la Acra, care își trăia ultimele ceasuri, cruciații au ajuns în
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
implementat-o într-o manieră criticată pentru marea ei violență și pentru autoritarism. Troțki a fost deportat în 1928. Prima lui oprire în exil a fost insula turcească Prinkipo, unde a stat 4 ani. În 1933, Daladier i-a oferit azil politic în Franța. A stat la început în Royan, apoi în Barbizon. Nu i s-a permis să viziteze Parisul. În 1935 i s-a adus la cunoștință că nu mai este binevenit în Franța și, după ce a cântărit toate
Lev Davidovici Troțki () [Corola-website/Science/298198_a_299527]
-
repunerea lui Mihai Cantacuzino în funcție, însă a fost refuzat politicos, ceea ce nu a afectat însă relațiile dintre cele două state. În următorii ani, relațiile dintre Brâncoveanu și unchii săi au rămas foarte proaste: în timp ce Mihai cerea țarului asigurări pentru azil, stolnicul Constantin era retras de la curte la moșiile sale. În primăvara lui 1707, atât Brâncoveanu cât și Antioh Cantemir au primit firman de la sultan, prin care li se cerea să participe în foarte scurt timp în persoană la repararea și
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
tăbăcarilor. Tot aici este și Liceul Teoretic Onisifor Ghibu, inaugurat de Ion Iliescu și construit de fiul fostului mare pedagog român. Există trei biserici din care una catolică construită în secolul 18. Peste drum de aceasta funcționează din 1993 un azil de bătrâni. Alimentarea cu apă caldă se face cu ajutorul apei geotermale. Zona denumită Nufărul 2 este una relativ nouă, construită în anii 1980 fiind delimitat de restul cartierului Nufărul de șoseaua Nufărului. Cartierul Nufărul este unul din cele mai importante
Cartierul Nufărul din Oradea () [Corola-website/Science/297441_a_298770]
-
și-a clădit un palat și și-a luat o nevasta grecoaică. Se îmbracă în veșminte grecești și chiar s-a dedicat cultului lui Dionysos, lucru greu de acceptat de sciti. Fiind alungat, a fost înlocuit cu Octamasades. Sitalces acordă azil politic lui Skyles, ducând o politică ostilă față de ruda sa, Octamadades. Probabil că Sitalces devenise un filoelen și i-a acordat protecție din rațiuni politice pentru a se apropia de Atena în condițiile în care avea mari controverse teritoriale cu
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
de Richard Nash. În 1961 a devenit celebru pentru o punere în scenă total originală a piesei "Cum vă place" a lui Shakespeare. A mai montat printre altele "Opera de trei parale" (Bertolt Brecht), "O scrisoare pierdută" (Ion Luca Caragiale), Azilul de Noapte (Maxim Gorki), "Leonce și Lena" (Georg Büchner), "Elisabeta I" (Paul Foster). A fost peste 10 ani director artistic al Teatrului Bulandra, între anii 1963 și 1974, de unde a fost îndepărtat de cenzura comunistă în urma scandalului cu premiera "Revizorul
Liviu Ciulei () [Corola-website/Science/297517_a_298846]
-
Papaiani. La data de 8 aprilie 2016, la vârsta de 81 de ani, a încetat din viață. Din 2013, un teatru din provincie îi poartă numele: "Teatrul Proiect Câmpina Mircea Albulescu". Spectacole de absolvență în cadrul I. A. T. C.: Satin, "Azilul de noapte" de Maxim Gorki; Alexei, "Tragedia optimistă" de Vsevolod Vîșnevski; Tudor, " Furtună în munți" de Laszlo și Deszo Jenia, "Căsuța de la marginea orașului" de Alexei Arbuzov. Teatrul „Bulandra” din București: Teatrul de Comedie din București: Teatrul Național „I. L. Caragiale
Mircea Albulescu () [Corola-website/Science/297523_a_298852]
-
Iași) a fost un poet, prozator, memorialist și publicist român, membru corespondent al Academiei Române din 1936. s-a născut in București la data de 20 martie 1886, ca fiu al cojocarului Gheorghe Topîrceanu și al Paraschivei, țesătoare de covoare la azilul „Doamna Elena ", amândoi originari din părțile Sibiului. Începe școala primară la București intre anii 1893 - 1895 și o continuă pe valea Topologului, la Suici, județul Argeș, unde părinții se stabilesc o vreme. Revine la București și se înscrie la liceul
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
3.34%), 75 români (2.82%), 38 bulgari (1.43%), 13 polonezi, 3 cehi, 2 armeni, 1 ungur și 1 sârb. În perioada interbelică, au funcționat aici o gară de cale ferată, un spital de stat, un orfelinat și un azil de bătrâni . Aici a existat și Fabrica de mașini agricole “Iacob Staib”. În anul 1924, localitatea Sărata (aflată la 24 km nord de Tatarbunar) nu a fost ocupată de insurgenții bolșevici care declanșaseră o acțiune teroristă, cunoscută ca Răscoala de la
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]