14,243 matches
-
a mai multor etnii și a numeroaselor ordine misionare catolice (toate suprapuse peste faptul că România era un stat unde Biserica Ortodoxă Română avea statutul de biserică dominantă), putem afirma că rolul presei catolice a fost unul esențial atât pentru credincioși, cât și pentru clerul catolic. În ciuda faptului că necesitatea și importanța sa au fost recunoscute, nu s-a reușit să se depășească bariera confesională astfel încât presa să capete o unitate de expresie și de manifestare. . Bibliografie I. Izvoare A. Documente
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
dintre primele atenționări adresate de ierarhia ecleziastică unei publicații periodice (Jose Maria La Porte Fernandez-Alfaro, op. cit., p. 129). 111 Papa Pius IX, Nostis et nobiscum, 8.XII.1849. 112 Papa a condamnat traducerile echivoce ale Bibliilor care ajungeau în mâinile credincioșilor, astfel că le-a propus episcopilor: Pentru a pune capăt pângăririi cărților ar fi bine, onorabili frați, ca fiecare dintre intelectualii cu credință curată pe care îi cunoașteți să publice alte cărți, pentru întărirea credinței și informarea corectă a poporului
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
1911. 139 Idem, Inter catholicos Hispaniae, nr. 14. 140 Idem, Motu proprio Fin dalla prima nostra enciclica, 1903. 141 Papa Pius X, Proposicion 58 del Decreto Lamentabili, 1864. 142 Respingea astfel conceptul de revelație, deoarece transcendența exista doar în conștiința credinciosului și în natura divină a Bisericii, ca produs al unei experiențe colective. Acestă idee fundamentală se reflecta în diversele științe ecleziastice, cum ar fi Exegeza biblică, Teologia Fundamentală sau oricare alta. Din acest motiv, modernismul se înfățișa într-un mod
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a acestor mijloace. Biserica are așadar dreptul înnăscut de a folosi și de a poseda orice mijloc de acest fel, pentru educația creștină și pentru întreaga sa operă de mântuire a sufletelor. E de datoria păstorilor să-i educe pe credincioși...." (Inter mirifica, 2-7). 164 Isidor Mărtincă, "Biserica...", partea II, p. 234. 165 Inter mirifica, 4-14. 166 Am ales acest mod de abordare deoarece profesia de jurnalist mai ales în Italia și Spania, nu a beneficiat de recunoaștere socială în mediul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
13.02). 257 Ion Dumitriu-Snagov, Le Saint-Sièet la Roumanie moderne. 1850-1866, (se va cita în continuare Ion Dumitriu-Snagov, Le Saint-Sièet...) Roma, 1982 (Miscellanea Historiae Pontificiae, 48), pp. 69-76. 258 Conform recensământului din anul 1930, 7,9% din populația țării erau credincioși greco-catolici (aproximativ 1.427.391 uniți) și 6,8% romano-catolici (1.234.151) Sabin Manuilă, "Populația României", în Enciclopedia României, vol. I, Imprimeria Națională, București, 1938, p. 148. 259 Iosif Gabor, "Parohia Cioplea", în Pro Memoria, nr. 4, București, 2005
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Vicariatului Apostolic din Moldova monseniorul Antoine de Stefano, să adreseze în martie 1857 un memoriu Comisiei Europene privind situația dificilă a catolicilor din Moldova și revendicările lor, printre care: recunoașterea oficială a cultului catolic, acordarea de drepturi politice și civile credincioșilor catolici etc. (Ion Dumitriu-Snagov, Le Saint-Sièet..., pp. 293-294; Mariuca Vadan, Le relazioni diplomatiche tra la Santa Sede e la Romania 1920-1948, Libreria editrice vaticana, Citta del Vaticano, 2001, p. 30). 262 Ion Dumitriu-Snagov, Monumenta Romaniae Vaticana. Manoscritti. Documenti. Carte, (se
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
îl au donatorii, potrivit cu suma dăruită, socotindu-se 500 lei drept un vot etc" (APRC Iași, dosar Corespondență 1862-1939, f. 471). 981 Proiectul de statut a fost însoțit de un apel prin care se cerea participarea (mai ales financiară) a credincioșilor și se motiva nevoia înființării acestei societăți: "De multă vreme s-a recunoscut la noi nevoia unei prese catolice care să fie în stare de a lumina și a întări pe credincioși și care să-i îndrumeze să răspundă cât
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
care se cerea participarea (mai ales financiară) a credincioșilor și se motiva nevoia înființării acestei societăți: "De multă vreme s-a recunoscut la noi nevoia unei prese catolice care să fie în stare de a lumina și a întări pe credincioși și care să-i îndrumeze să răspundă cât mai potrivit la toate greutățile ce se aduc împotriva sfintei noastre credințe. Începutul s-a făcut deja prin tipărirea de cărți răzlețe fie prin Biblioteca religiosă sau Biblioteca populară catolică. Dar pentru
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în stradă. Bisericile. Magda Cârneci mi-a spus odată că motivul pentru care bisericile ortodoxe sunt așa de mici și întunecate ca pântecele matern este că-l întruchipează pe Dumnezeul ortodox, care e acolo în ele, iubește și apără pe credincioși: spre deosebire de Dumnezeul catolic, gotic, care trebuie înduioșat prin rugăciune, rugăminți. Îmi place sentimentul de siguranță pe care mi-l dau bisericile ortodoxe. Dar n-am fost decât de două ori la București. O dată căutam scriitori pentru trustul literar de care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe toți zeii și zeițele“, prezența spiritelor supreme ocrotitoare și vindecătoare ca sub ochiul lor mobilizator și veșnic treaz, prin profesia de medic să poți ajunge la starea de grație, de fericire, respectând acest jurământghid profesional și uman, fiindu-i „credincios“, stare de spirituală continuă, potențată de reușitele profesionale. La fericire și la căile de ajungere la ea, au gândit toți filosofii, școlile și curentele filosofice elene. La fericire, gândește toată lumea chiar când nu-i corespunde cu strădania. Dar și cei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ca o datorie a fiecărui individ cât și o datorie a comunității, concretizată în solidaritate și caritate. Se creează o medicină religioasă creștină, în care rugăciunea, ungerea cu ulei sfințit, poziția mâinilor sunt considerate remedii importante, la care recurg toți credincioșii, paralel cu leacurile naturiste ale preoților și călugărilor terapeuți. Ideea creștină exercită astfel o influență determinantă asupra dezvoltării medicinei: ea dă o înaltă stimă vieții oamenilor, o concepție de egalitarism și milă pentru aproapele, imprimând tuturor credincioșilor în Christos sacrificii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
care recurg toți credincioșii, paralel cu leacurile naturiste ale preoților și călugărilor terapeuți. Ideea creștină exercită astfel o influență determinantă asupra dezvoltării medicinei: ea dă o înaltă stimă vieții oamenilor, o concepție de egalitarism și milă pentru aproapele, imprimând tuturor credincioșilor în Christos sacrificii, în scopul ameliorării suferințelor celor bolnavi. Pe măsură ce culturalizarea omenirii devine realitate generalizată și cercetarea se aprofundează, povestea „nopții Evului Mediu“ întreținută de raționaliști, atei și de toți adversarii creștinismului pierde teren, făcând loc aspectelor pozitive din acest
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
însemnat îl are caritatea creștină, care este recomandată de biserică și inițiată încă de Apostolul-medic Luca. BIZANȚUL CREȘTIN - BIZANȚUL MEDICAL Când, în anul 312, împăratul Constantin cel Mare a dat Edictul de libertate creștinismului, Imperiul Bizantin era deja plin de credincioși. Exemplul creștinilor, prin noua învățătură, schimba mentalități și deschidea altă perspectivă destinului uman. Dragostea de om adusă de Iisus în lume, sporea conștiința de altul și obliga la conștiința de sine. însuși împăratul Constantin și împărăteasa Elena îndemnau la milostenie
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
arabă este de fapt medicina antică greco - romană, la care se adaugă influența medicinii bizantine bazată pe experiență și raționament, caracterizată de observația minuțioasă la patul bolnavului. Ambele influențe survin pe fondul ancestral al medicinei tradiționale arabe. Arabii devin păstrătorii credincioși ai medicinii antice. Cea mai importantă dezvoltare a Academiilor arabe are loc în Spania, la Cordoba, unde Academia a fost înființată în 980. Între cele 3 direcții spre care se dezvoltă cultura arabă: arta, poezia și medicina, cea din urmă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
medicină, considerată știință și artă, de a fi mereu prezent în spitale și instituțiile de sănătate, medicii observând, notând, lucrând efectiv, la patul bolnavului. Despre deontologie, scrie în „Creație și istorie“ și Al Mutahhat Ibn Tahir (sfârșitul primului mileniu creștin). Credincios lui Allah ca și Rhazi, acest savant unește rațiunea cu reflexivitatea și amândouă cu Dumnezeu. Similar și tot hippocratic este, în recomandările sale, și medicul Ahmed Ibn Umar Ibn Ali, scriitor și astronom în Samarkand (în sec. XII d.Chr
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
paragrafe în proză dialogată, ca și descriptivă, pentru a fi exprimat, în redactare." Maeterlinck, în Menus propos (Cuvinte neînsemnate), își dorește un teatru în care un simbol, investit cu forța vechilor idoli antici a căror singură vedere îi înspăimânta pe credincioși, ar înlocui actorul, prea uman. Ar trebui poate să îndepărtăm cu totul ființa vie de pe scenă. Asta nu vrea să spună că vom reveni astfel către o artă a unor secole străvechi, ale cărei măști de tragici greci poate poartă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
produs pur și simplu uman, social, cultural, istoric) și ceea ce aceasta pretinde să fie (realitate fondatoare și justificatoare a societății, a culturii, a istoriei): diferență pe care „rațiunea” Încearcă să o umple și să o Întoarcă În favoarea sa, În timp ce „pietatea credinciosului” o apără și o păstrează cu orice mijloc. Așadar, chiar În ireductibilitatea acestei diferențe rezidă și consistă paradoxul distinctiv al religiei: dacă religiile provin de la o ființă supraumană și conduc la aceasta - oricare ar fi mai apoi numele și figura
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al III-lea doar din motive editoriale), și religiile din America precolumbiană, plasate din motive similare În volumul al IV-lea, și nu În cel dintâi. PREISTORIATC "PREISTORIA" tc "" RELIGIILE DIN PREISTORIETC "RELIGIILE DIN PREISTORIE" Francesco Fedeletc "Francesco Fedele" Asemenea credincioșilor săi, religia preistorică nu mai e decât un schelet. (A. Leroi-Gourhan, 1964) 1. PROBLEMELE GENERALE ALE CERCETĂRIITC "1. PROBLEMELE GENERALE ALE CERCETĂRII" Religia și preistoria: este greu să ne gândim la doi termeni mai ireconciliabili și mai dificil de integrat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din starea de prostrație. Trebuie, de asemenea, menționat că În textele și reprezentările care Împodobesc aceste mastaba 3, nu apar elemente religioase decât În listele cu sărbătorile În care mortul așteaptă anumite ofrande și În declarația conform căreia mortul este „credincios” (imakhu) regelui și unor zei, a căror bunăvoință Îl Îndatorează dacă li se aduc ofrande 4. S-a presupus că unele reprezentări au sens ritual, dar nu s-a putut dovedi clar acest lucru, așa Încât nu vom vorbi despre el
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Valea Nilului apare un cult care se maturizează și se transformă la contactul cu restul lumii mediteraneene Într-un mister complex - misterele zeiței Isis - care a dat pace și speranță (dar și câteva scandaluri și câțiva martiri) unui număr de credincioși mult mai mare decât al celor din Îngusta Vale a Nilului. În acest fel, cel mai simplu dintre miturile egiptene a cunoscut un orizont de civilizație mult mai amplu și a avut rezonanțe ecumenice. S-a cercetat Îndelung dacă de la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În mod normal ca o figură umană foarte stilizată, cu trupul În formă de „biscuite” și capul dotat, uneori, cu o coroană, având doi ochi umani mari, pictați de, cele mai multe ori, cu verde. Ochii mari reprezintă probabil atenția divinității față de credincioși și a credincioșilor față de divinitate. Alte obiecte votive s-au găsit la Tell Brak. Alți idoli, având o formă mai simplă decât cei cu ochi mari, au fost găsiți la Ur, Mari și Lagaș. Aceste obiecte erau, după toate probabilitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca o figură umană foarte stilizată, cu trupul În formă de „biscuite” și capul dotat, uneori, cu o coroană, având doi ochi umani mari, pictați de, cele mai multe ori, cu verde. Ochii mari reprezintă probabil atenția divinității față de credincioși și a credincioșilor față de divinitate. Alte obiecte votive s-au găsit la Tell Brak. Alți idoli, având o formă mai simplă decât cei cu ochi mari, au fost găsiți la Ur, Mari și Lagaș. Aceste obiecte erau, după toate probabilitățile, ex-voto-uri ale unor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
scrisă”1. Dimpotrivă, putem considera, Împreună cu marea parte a cercetătorilor, că documentele pe care le avem la dispoziție oglindesc, În fond, cu fidelitate și sentimentul religios comun al mesopotamienilor. Trebuie făcută diferența Între acceptarea unei participări mai degrabă imperfecte a „credincioșilor obișnuiți” la formarea gândiri teologice și la stabilirea propriu-zisă a cultului și Între acceptarea unei lipse de comunicare aproape radicale Între primul mediu și cel de-al doilea. Cu alte cuvinte, considerăm că așa-zisa documentație „oficială” oglindește esențialmente fidel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
akkadiană erÌetum), În templele dedicate lor, În statui, În imagini. Este un topos al literaturii mesopotamiene ideea că, atunci când o divinitate este luată din locul ei ca pradă de război, zeul respectiv și-a părăsit locuința ca să-i pedepsească pe credincioși pentru diferitele lor greșeli și le neagă acestora ajutorul. Exemplul tipic pentru această teologie este descrierea din poemul Erraxe "Erra" a Îndepărtării lui Mardukxe "Marduk" (a statuii sale) din Babilon. Un alt regat divin este apsû (sumeriană abzu), adică oceanul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
articulate. 2. Templele și casele de culttc "2. Templele și casele de cult" În religia mesopotamiană de o importanță deosebită beneficiau locurile sacre - temple și case de cult - În care se considera că locuiește divinitatea, mai dispusă să-și asculte credincioșii acolo decât oriunde altundeva. Această idee explică foarte bine termenul sumerian pentru templu, é, căruia Îi corespunde akkadianul bștu(m), care Înseamnă „casă”: acest lucru indică clar ideea umană de locuință a uneia sau a mai multor divinități. a) Templele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]