14,578 matches
-
vrînd? Are patruzeci și trei de ani. Ce vrei? Să mă leg toată ziua de defectele bărbatului meu? Și să visez la marea iubire? Ce-i aia iubire? Tu știi? (plînge) Vera: Mina, potolește-te! Ce Dumnezeu? Iartă-mă. Nu știu ce dracu' mi-a venit să discutăm prostiile astea. Te rog să mă ierți. (vrînd să remonteze) Hai, că acuși ne vin iubiții. Mina: (își revine, dar pe fața ei apare o expresie de rău) Iartă-mă! Mi-e rău. Îmi vine
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mult prea devreme pentru noi ca să ne gîndim la... Bani închiși... bani zidiți... Și-apoi, vorba lui Ștefan, mai bine facem o excursie în străinătate. Ne mai deșteptăm un pic... Chiar am să mă interesez de chestia asta... Dă-l dracului de cavou! (după o pauză) E bine așa? Mina: (încă prudentă)... E bine. Ilie: (mulțumit de el) Dacă-i bine, atunci dă-mi o țuică. Îmi dai? (se scoală din pat, trec amîndoi în sufragerie) De fapt, să știi, renunțasem
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Dar, asta-i! (părăsind subiectul) Uite, eu am luat banii ăștia. Știi pentru ce, nu? Mina: Nu știu. Ilie: Cum, nu-ți amintești? Mina: Nu. Ilie: Pentru excursie, Mina. (Mina și Vera au trecut de la uimire la indignare) Ei, ce dracu' vă uitați așa la mine de parcă am de gînd să facă o crimă nu o excursie. (cele două tac) Că doar n-am de gînd s-o fac azi! Azi mergem acolo unde trebuie. Azi numai o plătesc. Am vorbit
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ce salvare?! Ce naiba, asta-i o problemă de matematică? Cine crezi că-ți poate da o soluție? Mina: Știu. Eu însămi... Ușor de spus. Vera: Pe cuvîntul meu de onoare dacă mie nu-mi vine să rîd. În definitiv, ce dracu' se-ntîmplă cu voi aici, în casa asta? Ce drame puteți voi trăi? Că de iubit, nu vă iubiți. De-nșelat, nu vă-nșelați, de urît nu vă urîți, în sărăcie nu trăiți, bolnavi nu sînteți. Mina: Acum abia ai pus degetul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de la birou. Cu toți. Și cu Pandele. Pe cuvînt de onoare. Cu Pandele în persoană. Mina: Încă un motiv pentru care o să te toarne... Ilie: Să mă toarne? Ha! Nu știi ce spui, Mina. Dimpotrivă. Ah, viața asta e dată dracului. Și eu n-am priceput nimic din ea. Să fiu al naibii dacă nu-i adevărat. Da' stați jos, ce Dumnezeu... și dă-te mai încoace, Ștefane. Cum să mă toarne? Ba or să tacă și-or să mă propună cu toții
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de oră pînă la plecare. Ilie: Mina, să știi că nu mă culc... Nu vreau să mă culc. Am o stare foarte bună și nu vreau s-o scap din mînă. Dom'le, mi-au plăcut băieții. Și Pandele... dat dracului Pandele ăsta. Mi-e frică de el, dar îl admir. Zău. Auzi, auzi, Mina, mi-a spus că m-a calomniat ca să-mi scadă nasul, să fiu și eu în rînd cu oamenii... Îți spun eu că-i dat dracului
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dracului Pandele ăsta. Mi-e frică de el, dar îl admir. Zău. Auzi, auzi, Mina, mi-a spus că m-a calomniat ca să-mi scadă nasul, să fiu și eu în rînd cu oamenii... Îți spun eu că-i dat dracului! Și să știi, cu ăștia, cu Pandele, pot să ajung mare! Mina: Ai mai fost mare. Nu ți-a ajuns? Iar vrei să fii mare. Ilie: Ce vrei, femeie, boală necruțătoare! Cea mai bună vecină a crimei este vanitatea. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
obosești tot refacîndu-ți speranțele, că după aia nu mai ai timp să te bucuri de împlinirea lor. Ilie: Nu-i prost deloc zidarul nostru. Nu-i prost. Fii atent, zidarule, dă-te mai încoace din colțul ăla. Ștefan: Da' ce dracu' mă tot tragi spre tine, măi Ilie? Vera: (după ce a acumulat, acum izbucnește) Să nu-i calci calul pe coadă, dragă, de asta nu te lasă în colțul ăsta. (moment de încordare) Ștefan: Care cal, bre? Aha, un cal maro
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
spus! Și ce dacă mi-a spus?! Cum să ții în cap o chestie ca asta și să n-o spui nimănui! Și de rîs n-am să rîd, pentru că-mi vine să plîng. Ștefan: Măi, fraților, stați așa! Ce dracu' tot îndrugați aici? Ia zi-i tu, Vera, că pe tine te pricep ce spui. Ce-i cu calul ăsta? Și ce drăcovenie mai e și asta? Vera: Drăcovenia e că pisica dacă n-are ce face scarpină-n fund
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Ștefan: Măi, omule, dar... el nu există! Ilie: Da... dar mai rău mă îndoiesc de ceva care mi s-a dat și nu există decît de ceva care nu există, dar ar putea să mi se dea. Ștefan. Măi, a dracului treabă! Și tu crezi în... ăsta... că nu-mi vine să-i spun cal! Ilie: (chinuit) Ei, aici e halucinația! Cred deși știu că nu-i adevărat. Dar ține locul... Ștefan: Măi, cumnate, eu îți iau calul! Ilie: (marșînd) Da
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pădure... Vrei? Mina: (sesizează o insinuare de care se îngrozește) De ce să mergem în pădure?!!! Ilie: (încă în intenție, dar cedînd) Așa... să nu ne vadă nimeni... Mina: (aproape de repulsie) Dar ne vedem noi... Ilie: (vexat, furios) Fir-ar al dracului de viață! Am ajuns să ne temem mai mult de noi decît de alții. Mina: E vorba de rușine. Ilie: Și rușinea tot teamă e! Teamă în pat, lae servici, teamă la w.c. Mai dă-o dracului de teamă. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Fir-ar al dracului de viață! Am ajuns să ne temem mai mult de noi decît de alții. Mina: E vorba de rușine. Ilie: Și rușinea tot teamă e! Teamă în pat, lae servici, teamă la w.c. Mai dă-o dracului de teamă. Nu vreau să-mi mai fie teamă! Vreau să fac ce vreau fără teamă și rușine. (se plimbă furios, dă cu piciorul în cîte ceva, rupe un smoc de iarbă, rupe o creangă, își scoate cămașa din pantaloni
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
frate, de cînd nu te-ai culcat cu nevastă-ta?" Iar ăla face: "Huhuhu!" (rîd amândoi, iar Ilie își pune capul în brațele Minei) Adevărul e că trăim ca niște mașini. Mașini cu program. Și n-avem curajul să aruncăm dracului carteluța aia... Să mai meargă mașinuța și puțin aiurea. Spun unii că pe vremuri porneau cîte un chef de cîte trei-patru zile... cântau, iubeau, se-mbătau, se trezeau și iar o luau de la capăt. Cu mese răsturnate, cu geamuri sparte
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-mbătau, se trezeau și iar o luau de la capăt. Cu mese răsturnate, cu geamuri sparte... Și-i dureau undeva de absențe, de mustrări scrise sau de rețineri din salariu. Mina: Păi atunci hai să ne apucăm de băut. Ilie: Pe dracu'. Ce folos dacă te duci la un șpriț dar gîndul ți-e tot la treburi! Te-mbeți mai mult de griji decît de vin. (se ridică, se plimbă pe podeț, se oprește și se reazemă cu brațele de parapet) Ce
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Umbli cu intimidări! Bun, atunci și mie o mie. Vin cu două Vecin 3: Păi n-am stabilit că jucăm cu banii jos? Vecin 2: Domle, am carte mare și trebuie s-o joc. Uite, dacă ăia tot dorm sau dracu știe ce fel de aparențe mai fac ei acolo, eu împrumut ce-oi găsi pe-aici și după aia vedem noi cum le-aranjăm... Așa că eu pun scaunul ăsta. Vecin 3: Care scaun? Vecin 2: Ăsta pe care stau eu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și mătăluță, cinicule, să te întrebi prea mult cine ți-a împins mîna în borcan... (se aud ciocănituri în peretele din dreapta, mai insistente și ca ritm, și ca intensitate decît primele; se așterne din nou tăcerea) Maria: Ei, acum ce dracu mai vor, că doar am vorbit în șoaptă! Val: Tocmai de aia... Șoapta îngrijorează mai mult ca țipătul... Maria: Doamne, ăștia nu-s normali! Mihai: Da' din care parte a bătut? Maria: Acum parcă din peretele ăsta... Da' prima dată
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
vorbit în șoaptă! Val: Tocmai de aia... Șoapta îngrijorează mai mult ca țipătul... Maria: Doamne, ăștia nu-s normali! Mihai: Da' din care parte a bătut? Maria: Acum parcă din peretele ăsta... Da' prima dată au bătut ăia de sus... Dracu' să-i ia! Mihai: Da' cine-s vecinii ăștia? Eu nu-i prea știu. Maria: Dar cine-i știe! Ce, am vreo relație cu ei? Bună ziua, bună ziua și-atît. Ăsta-i blocul! Cînd ți-am spus să căutăm o vilă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
vecini! Maria: Ba da... dar... i-am fi avut mai... departe... (tăcere lungă; ciocăniturile încep și în celălalt perete, apoi încetează) Mihai: Ei nu, că înnebunesc! Că acum doar tăceam! Val: Mai mult decît orice, îngrijorează tăcerea... Mihai: Da' ce dracu își închipuie ăștia! Maria: Crezi că au aflat că... Mihai: Pe dracu! Maria: De fapt, așa-i. Abia am aflat noi. Val: Au mai bătut și altădată. Mihai: Atunci, lasă-i să bată. Să bată pînă n-or mai putea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
lungă; ciocăniturile încep și în celălalt perete, apoi încetează) Mihai: Ei nu, că înnebunesc! Că acum doar tăceam! Val: Mai mult decît orice, îngrijorează tăcerea... Mihai: Da' ce dracu își închipuie ăștia! Maria: Crezi că au aflat că... Mihai: Pe dracu! Maria: De fapt, așa-i. Abia am aflat noi. Val: Au mai bătut și altădată. Mihai: Atunci, lasă-i să bată. Să bată pînă n-or mai putea. (își pune vin în pahar și bea fals volubil-îndîrjit) Da' voi ce-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Nu, tată, îmi pare rău că ți-o spun. Mihai: Păi sigur că nu, numai bucuriile sînt și ale voastre! Alex: Nici măcar atît, tata. Mihai: Ai gură, da? Ești independent! Ai păreri! Alex: Am crescut, tata... Mihai: Ai crescut pe dracu! Te-ai molipsit de la deșteapta și demna de soră-ta. Ce-ai zis! Dacă e ea obraznică, de ce n-aș fi și eu? Adică aveți personalitate. Irina: Eu n-am fost obraznică. Mihai: Cînd nu ești alături de tatăl tău, înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
așa, îngenuncheat cum sînt azi, eu sînt stăpînul! Să fie clar!(ciocănituri în ușa intrare, care, pentru o clipă, au fost confundate cele din pereți) Alex: (cu urechile ciulite) Ia, iar a venit delegatul de bloc. Maria: E, da' ce dracu! Asta-i chiar culmea! Val: E limpede că napii nu mai au răbdare... Săracii... așa că eu mă duc să caut găletușa... Maria: (lui Mihai) Du-te și deschide și vezi ce naiba mai vor. Mihai: (îi e frică; cu pași ezitanți
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să vadă că nu-i așa. Care ușă blocată, care ferestre închise?! (Mihai, încordat, se duce spre ușă, ezită, pune mîna pe clanță, ușa deschide; e umilit) Ei vedeți? Val: (rîzînd cu poftă) Bună! Excelentă lovitură! Dragi vecini, sînteți dați dracului! Finețe nu glumă! Mare finețe! Mihai: Mă duc să vă reclam. Sînt un om cu reputație. Am luptat, am muncit, am făcut sacrificii de tot pînă să ajung unde sînt. Voi cere sprijin, voi cere ajutor. Sînt o personalitate în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Nu știu cît e de cînd a plecat. Nu știu. Alex: (exersînd) Demult... tare demult... Maria: Tu mai bine n-ai mai zdrăngăni ghitara aia. Alex: Am făcut schimb de acorduri cu vecinul. Învăț acordul rusesc. Maria: Și ăia ce dracu fac acolo în salon? Alex: S-au retras... ne-au lăsat de capul nostru... putem face ce vrem... Maria: (privește pe furiș prin draperia transparentă) Stau în jurul mesei de parcă ar face spiritism! Alex: Poate chiar fac spiritism... cheamă spiritele prin
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
e un rău pe care nu-l mai suportă. Irina: Celebra capră a vecinului! Mihai: Da... apartament proprietate... două mașini, posturi bune... vilă... Ehe... se suportă greu! Maria: Două mașini care ne-au scos peri albi și o vilă la dracu-n praznic, unde n-am să mă duc niciodată. Mihai: N-ați vrut voi vilă? Maria:... Am vrut... Irina: Ba n-am vrut. Nici mama n-a vrut dar n-a riscat să-ți spună, să iasă din ordinea aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Zi-i. Vecin 2: Domnule, pînă una alta, pas. Vecin 1: Aha, ne tragi de limbă! Vecin 4: Douășcinci. Vecin 1: Ți-a intrat la perechiuși sau te faci? Vecin 3: Plus șapteșcinci. Vecin 1: Na, că și-a vîrît dracu coada. Na, că iar se-ncurcă. Păi ia să vedem dacă merită dansul... (filînd) Hai că... hai... că-mi dați și mie o sută cinci zeci. Vecin 2: Mamă, în ce familie am intrat! Vasăzică, două sute cincizeci... plus cinci sute
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]