20,245 matches
-
iată că trăiești. Nu trăiești cu pâine, „ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”, care ți se face „hrană, și acoperământ, și purtare de grijă”. Prin acest Cuvânt, pe care-l dumici pentru prima oară, cu gust dulce, sățios, nu vei muri, ci vei trăi să-ți desăvârșești ființa, să-ți împlinești misiunea între frații tăi pe pământ, să poți mulțumi lui Dumnezeu că te-a creat duh din Duhul Lui nemuritor, sfânt. Înălțimea cugetărilor te lovește peste
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
au început săpăturile, oamenii rânduindu-se zilnic în echipe de lucru, bărbați și femei, tineri și bătrâni. Au găsit temeliile Bisericuței, au construit un dig puternic, au descoperit chiar în piciorul Sfintei Mese a altarului un izvor cu apă miraculoasă, dulce. Au zidit o clădire ca adăpost în caz de intemperii a celor ce munceau și pentru odihna de peste noapte a bătrânilor care făceau mai greu drumul până în sat. De asemenea, o trapeză unde puteau lua masa 100 de persoane. Părintele
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nevoie ai luat lemnul. Cade pădurea pe noi. De lemne avem noi lipsă? Da’ amu intră în casă să te încălzești o țâră, până mulg vaca, și-i bea o căniță de lapte cald. La fereastră două chipuri de îngeri dulci priveau cu ochi de lumină scânteietori zăpada albă și lucioasă. Am intrat și m-am desfătat de jocul și ghidușiile micuților, o fetiță și un băiețel de trei-patru anișori. Pădurarul sosi din schimbul lui de noapte. Îl vedeam pe fereastră
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
timp și te făcea să ignori mizeria umană, sublimând suferința și acceptând-o ca pe un dar mântuitor. Respect, pentru frumusețea adevărurilor exprimate la nivelul de înțelegere al fiecăruia. Fiecare putea să guste din ființa lui Hristos partea cea mai dulce, cea mai proprie lui. Teamă sfântă sau îngrijorare, pentru gândul neîmplinirii tale, că implicarea personală în cele mărturisite ca adevăruri ce condiționează însăși viața ca existență dăruită de Dumnezeu va cere rupere, sfâșiere și moarte, jertfă și jertfire permanentă. Valeriu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
au ascuns în Lumina Celui Nepătruns!” Sosirea masivă a elevilor la Târgșor Din toamnă, aproape zilnic până în primăvară, soseau grupuri de elevi între 12 și 18 ani, din toate părțile țării. Slăbiți, timorați, unii bolnavi, dar cu ochi de lumină dulce, ca niște îngeri blânzi în fața cărora îți venea să cazi în genunchi și să le săruți aripile nevăzute, care fâlfâiau neputincioase pentru zborul spre înaltul din care coborâseră. Simțeam că pentru ei mă adusese Dumnezeu aici. De la Cluj și Beiuș
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
măiestre, în muguri împingându-l, îi dau parfumul firii, în lacrimă schimbându-l, și-mi fac din el o hrană de viață pentru Tine!... Așa că rădăcina se-nfige mai adânc, să smulgă din adâncuri puteri ascunse-n tină... Și mustu-acesta dulce, ce urcă-acum în mine, l-am legănat, doinindu-i în frunză verde, dorul, și-n gingășia florii mărturisind amorul am parfumat văzduhul cu dragostea de Tine!... Prin trupul meu subțire se urcă-acum spre ceruri, în gând de mulțumire, dorințele din
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
românesc, îmbrăcat în durerea Maicii Sfinte, care „împletea Pruncului Sfânt cununa de trandafiri, care avea să-I fie spini...” Milițienii care veneau din curtea copiilor se mirau că toți cântam colinde. Ziua Crăciunului am petrecut-o până la amiază în unda dulce a clopotelor, citind din Sfânta Evanghelie Nașterea Domnului la cei trei evangheliști sinoptici și cântând colinde. Iar Dumnezeu ne a adus bucurie materială. Căci în poporul nostru creștin ortodox este obiceiul ca la marile praznice, femeile, în special, să aducă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cicoare; Iar spicele-n soare sclipeau mătăsos să-nchipuie barba lui Domnu’ Hristos. Când pâinea-n cuptor semăna cu arama, Bunica și mama Scoțând-o sfielnic cu semnele crucii, Purtau parcă moaște cinstite și lucii; Iar pâinea dând abur de dulce miros Părea că e fața lui Domnu’ Hristos. Și, iată! Potirul la gură Te-aduce, Iisus Hristoase, Tu, jertfă pe cruce! Hrănește-mă, pâine de Sfânt Dumnezeu, Ca bobul în spice, ca mustu-n ciorchine; Ești totul în toate și toate
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Mare și Dinescu. Peste câteva zile le-am recitat fraților din celulă un poem care reflecta în cuvinte nepuțincioase starea pe care o avusesem în timpul celor trei luni de izolare. Celulă de pedeapsă Licoarea suferinței se prelinge-n mine, otravă dulce, sfântă: în lujul de cucută... Bojocii se fac roșii și-i scuip pe rând afară, bănuți rotunzi de aur în care cumpăr ieftin un strop de raze-n ceruri, doi pași de rai în țară... Și ochii se fac galbeni
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
că o găsești în rugăciune. * Tata, deși agronom, cu oarecare orizont, nu-și pervertise sufletul de țăran răzeș din Bălăbăneștii Tutovei. Când veneam acasă, în vacanța mare, doar trei zile ne lăsa să ne destindem, o leacă, cum zicea pe dulcea limbă moldovenească. Apoi ne trimitea la muncă sau ne lua cu ziua la fermă. Voi citiți prin cărțile voastre de școală că țăranul se duce la coasă și adie vântul, se duce la seceră și se leagănă spicele, dar nu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
minune. Cerul se coboară la noi prin curăția și nevinovăția ființei acesteia, despre care nu știm decât că este minunată. Ființa noastră se împrospătează și se înalță dincolo de toate răutățile și meschinăriile, doar privindu-i ochii de lumină și mânuțele dulci și parfumate de crini în soare. Ah, strângi la piept taina vieții, purificându-te în sărutul ei sfânt. Zâmbește, apoi râde în cascade de lumină... Dumnezeu se lasă îmbrățișat și te privește cu dragoste prin luceferii scânteietori care ard în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de păcat, acum vă las libertatea să vă complăceți în el, fără vreo siluire din partea mea. Ziceți ce vreți despre Dumnezeu: că e bun, că e mare, că e tare. Sporovăiți cât vreți despre El, dar... faceți voia mea. Ce dulce e păcatul! E virtuos să știi să sorbi cu paiul licorile amețitoare, să savurezi beția, să jumezi Kent sau Marlboro, să te destrăbălezi în plină stradă. Ți-am pus la toate răspântiile dughene parfumate și vând la preț de piață
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
vis: mă aflam în rugăciune și o rugam pe Maica Domnului să poarte grijă de sufletul soției mele, aflată în suferință, și să-i facă parte de mila Fiului Său. Maica Domnului, cu Acoperământul ei împărătesc și plutind în lumină dulce, blândă la chip, dar foarte serioasă, mi-a răspuns: „O voi lua în grija mea. Nu acum, ci puțin mai târziu”. M am trezit și nu știam cum să înțeleg cuvintele. Nu i am spus soției visul, dar am întrebat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în perioada 1919-1920, Iorga a fost într-o dispoziție aproape revoluționară, ca reacție la felul în care îl trata Brătianu. Tonul "Neamului românesc" era distinct și radical de stînga. Iată unul dintre articolele sale care ilustrează acest lucru. Scriind despre "Dulcea decadență" a "înaltei societăți", respingînd pretenția acesteia de a fi o elită, Iorga spunea următoarele: "Oamenii aceștia ai înaltei societăți au numai privilegii, dar nici o răspundere. Ei nu sînt produsul istoriei, ci al unei bune investiții și al unui noroc
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
a dezaprobat violent) că Prințul Carol semăna cu Frederic cel Mare din perioada tinereții sale3. Am putea medita asupra drumului urmat de dinastia Hohenzollern în România de la primul Carol pînă la cel de al doilea. Era oare această decădere datorată "dulcii decadențe" care predomina la București?4 Existau totuși antecedente. Este vorba despre stagiul lui Carol la Academia Militară de la Potsdam, unde acesta scosese la licitație superbele obiecte de artă populară românească pe care Regina Maria i le trimisese ca să le
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
printre prietenii de familie la Blois, Tours și Orleans (și de produsele de patisserie care ți se topeau practic în gură). Cei care participau la ieșirile în aer liber de după-amiază remarcau că aerul din zona Tours este "atît de dulce încît practic te adoarme..." Atmosfera aceasta a fost consacrată de expresia: "Mai bine Hitler decît Blum!" Echivalenții din Anglia ai acestor oameni știau că chiar dacă englezii vor cîștiga iminentul război, Imperiul Britanic nu va supraviețui. Cuvîntul la ordinea zilei era
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
pe alte țări să ajute Finlanda "în numele umanității"105. În timpul "Războiului fals", Bucureștiul era un "centru plin de viață", "Parisul Orientului". Deșteptarea se va produce curînd și va fi dură. Deocamdată, Bucureștiul era capitala Balcanilor. Douce décadence era într-adevăr dulce; erau o mulțime de bani de cîștigat de către cei care aveau "legături influente¨. Se organizau petreceri după petreceri, orgii după orgii. Regele Carol a hotărît să-și mărească palatul, și blocuri după blocuri de pe Calea Victoriei au fost condamnate ca să facă
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
și după aceea m-am simțit mai bine. Caisele proaspete sunt, desigur, mai bune, dar cele uscate, muiate timp de douăzeci și patru de ore și apoi bine scurse, oferă o garnitură divină la orice fel de pișcoturi sau prăjituri nu prea dulci. Sunt delicioase mai cu seamă în compania oricărei prăjituri cu migdale și, astfel, se armonizează de minune cu vinul roșu. De piersici nu sunt mare amator, dar socotesc caisa drept regina fructelor.) Acum mă duc să-mi fac siesta. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
front. Mai târziu am regretat lucrul ăsta. — Domnule Arkwright, ai văzut vreodată foci prin împrejurimi? Întrebare directă. Îmi amintesc tot ce-am discutat azi-dimineață la „Leul Negru“, unde am cumpărat niște cidru făcut de localnici. Din păcate, cidrul e prea dulce; și, foarte curând, modesta rezervă de vin pe care am adus-o cu mine va seca. La „Leul Negru“, firește, nu poți găsi strop de vin; dar patroana cea ageră la minte m-a asigurat că la Hotelul Raven se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Admir drama muzicală, complexă și esențialmente tăcută a baletului, dar opera îmi repugnă. Clement îmi spunea că asta e o manifestare de invidie. Trebuie să recunosc că-l invidiez pe Wagner. Teatrul e un lăcaș de obsesii. Nu e un dulce tărâm al visurilor. Șomaj, sărăcie, deziluzii, cumplită nehotărâre (să mă apuc acum de asta și s-o pierd mai târziu pe cealaltă?), realitate pisată care ți se aruncă în obraz; și, aidoma ca în viața de familie, descoperi curând limitele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
din tinerețe) nu m-am gândit serios să mă însor. Am iubit cu adevărat o singură dată (în aceeași perioadă). După aceea a urmat Clement, eterna, minunata, inclasificabila Clement. Și am fost “înamorat nebunește“. Apoi, au mai existat, desigur, fetele dulci. Dar nu sunt un afemeiat. M-am dedicat întru totul profesiunii mele. Din acest punct de vedere, am fost la fel de dur cu mine însumi ca și cu ceilalți. (Aventurile amoroase prostești și stânjenitoare, mai cu seamă în cadrul unui grup închis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
trandafiri răspândeau un parfum dogoritor. Soneria, pe care o apăsasem tocmai când mi se năzărise ideea că poate domnul Fitch nu avea habar că o cunosc pe soția sa lucru care ar fi justificat panica lui Hartley, scoase un clinchet dulce, pătrunzător, ca acela al unui diapazon ciocănit în fața unui cor de îngeri. Dinăuntru se auzeau glasuri înăbușite. Apoi, după o clipă, Hartley a deschis ușa. Am încercat din nou șocul înfățișării ei schimbate - pentru că în imaginația mea aprinsă și tandră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
scriu. Dar nu mai veni la noi. — N-ai vrea să-mi explici? — Nu-i nimic de explicat. Rămâi încă aici, te rog. Și ieși din biserică. „Scumpa mea Lizzie, am reflectat îndelung la cele ce mi-ai spus în dulcea și înțeleaptă ta scrisoare, precum și la cele ce mi-ai declarat când ne-am întâlnit în turn. Trebuie să-ți cer iertare. Cred că, până la urmă, tu ai dreptate. Te iubesc, dar s-ar putea ca ideea mea oarecum «abstractă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
făcuse aproape rău din cauza senzației pline de dor și de îngrijorare a vecinătății lui Hartley. Acum, magnetismul apropierii ei îmi insufla un curaj disperat; eram conștient că-mi pierdusem controlul, mă simțeam greoi, primejdios. Am apăsat butonul soneriei cu sunet dulce și clinchetul ei angelic a produs o teribilă vibrație în interiorul casei. După aceea a urmat un ușor zgomot târșit, dar glasuri nu s-au făcut auzite. Mi-am dat seama că, prin sticla mată a geamului, capul meu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
momentul ăsta sunt gata să fac orice-mi vei cere. Stăteam uitându-ne unul la celălalt și tremurând în cămăruța aceea cât o chilie, sub consola de fier pentru lampă, zidită în perete. — Lizzie, iartă-mă, a fost o greșeală. Dulce Lizzie, totul e zadarnic, nu vom mai putea fi niciodată împreună, nu te pot lua și păstra așa cum am crezut, nu mai pot fi regele tău. Îmi pare rău că ți-am scris. Mi-ești foarte dragă, te iubesc, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]