15,139 matches
-
get-beget", însă "de prințipuri liberale", Conu Costache s-a mecanizat în superstiții de jucător de cărți, perceptorul, fost mare negustor, în pasiunea florilor și milă apatică de nevastă. Isaiia s-a redus sufletește până la a face dintr-o blană un ideal unic. Cel mai caracteristic automat este Pitache Cojescu din Călătorului îi șade bine cu drumul, care automatizează toate elementele sufletești, deoarece hotărârea de a se face om de treabă și a se lăsa de beție a ajuns la el un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și nici nu bănuiesc o existență deosebită de a lor. Problema fericirii este rezolvată de Domițian prin obținerea postului de telegrafist, Cănuță are un singur "vis de aur": să ajungă președinte de tribunal; "apoi pensia și... nimic - ca și tata". Idealul domnului Tudorache este să dea "un dejun", al sublocotenentului Ionescu, o bună însurătoare, al Iulichii, un cheferist, dar nu în provincie, ci la București. Cu o astfel de galerie de oameni, nuvelistica lui Bassarabescu este bineînțeles umoristică, dar, spre deosebire de Caragiale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a filologului Ovid Densușianu, căruia, în ciuda îngustimilor critice, trebuie să i se recunoască meritul unei lărgiri a conștiinței estetice. Acesta înțelegea arta ca un exercițiu pur, pe deasupra oricărei direcții practice și ca o îndeletnicire a unei elite, specializate în întruparea idealurilor înalte de cultură, nicidecum a simplei țărănimi sănătoase. Avea noțiunea de poezie pură de vreme ce repudia sentimentul. "Sentimentalismul e haina de teatru - s-o lăsăm actorilor vieței." Densușianu a scris, în sprijinul "decadentismului", numeroase articole, despre Remy de Gourmont, Henry de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o ține închisă Zmeul Zmeilor. Eroii aleargă unul după altul și când se găsesc încearcă dezamăgiri. Deci basmul simbolizează aspirația spre idealitatea erotică. Două din fetele împăratului sunt suflete comune, conformiste. Sorina, Făt-Frumos, Zmeul sunt niște visători pentru care valoarea idealului stă în inaccesibilitatea lui. Sunt multe nonsensuri în acest basm, însă interpretarea pe care o dă autorul Zmeului e interesantă. Zmeul, văzut ca un demon și un Barbă-Albastră, reprezintă un soi de solitar, un geniu, năpăstuit de imaginația prăpăstioasă a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în Donna Alba se datorește transcrierii pline a unei obsesii. Toate romanele lui Gib Mihăescu (lirice în substanța lor) tratează aceeași apetiție a eroului către o femeie ideală, inaccesibilă. Pentru locotenentul Ragaiac, așezat cu un detașament de pază la Nistru, idealul e "rusoaica", femeia îndrăzneață și intelectuală care poate pica oricând din cețurile scitice. Iliad, un alt ofițer, a prins în mâini o rusoaică sublimă, deși plină de paraziți, care, gonită de colonel, se îneacă în Nistru. Epicul este constituit din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
jucând la ruletă și făcând asasinate, fete provinciale devenind vamp și întîlnind pe Greta Garbo, aventurieri cu stranii și obscure afinități, este a elibera conștiința creatoare, a o dezlega de tirania realității. CAROL ARDELEANU Romanele lui Dem. Theodorescu (În cetatea idealului, Sub flamura roșie, Robul) sunt niște cronici jurnalistice. Un roman interesant, cu toate platitudinile, este Diplomatul, Tăbăcarul și Actrița de Carol Ardeleanu. E vorba de un diplomat căzut în mizerie și alcoolism din cauza unui scandal. Fata lui, Agata, după multe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
14 decembrie 1916, în care se opune retragerii din fața armatei germane („Să ne mănânce câinii pământului acestuia mai curând decât să găsim fericirea, liniștea și binele din grația străinului dușman”) și, citând o aserțiune a lui Petru Rareș, prevestește înfăptuirea idealului național: „Vom fi iarăși ce am fost și mai mult decât atât.” După deschiderea Universității din Cluj savantul răspunde fără ezitare solicitării de a ține cursuri, dar refuză indemnizația pentru deplasare. În 1923 el dăruiește unei fundații pe care o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
I-VII, București, 1931-1939; Ovidiu, Vălenii de Munte, 1931; Trei piese simple pentru oameni modești, Vălenii de Munte, 1931; Vederi din Grecia de azi, București, 1931; O ultimă rază, Vălenii de Munte, 1932; Supt trei regi. Istoria luptei pentru un ideal moral și național, București, 1932; ed. îngr. Valeriu Râpeanu și Sanda Râpeanu, introd. Valeriu Râpeanu, București, 1999; Catapeteasma ruptă-n două, Vălenii de Munte, 1934; Histoire de la vie byzantine, I-III, București, 1934; Istoria literaturii românești contemporane, I-II, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
cultural (la nivelul aspirațiilor și valorilor), există astăzi mult mai puțin angajament din partea claselor superioare din statele occidentale, față de vechile idei ale statului bunăstării sociale, cum ar fi egalitatea și echitatea, și față de rolul pozițiv al statului în atingerea acestor idealuri. Chiar și conceptualizarea statului în sine s-a schimbat: natura și funcțiile, legătura acestuia cu economia și societatea.31 Datorită aceastei re-conceptualizări a statului, acesta este văzut mai puțin ca o agenție de control și de comandă care funcționează de la
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
asemenea, refuzau dogma Întrupării și îl considerau pe Christos drept un înger cu formă trupească. Perfecțiunea se atingea doar prin renunțarea la lucrurile lumești și prin părăsirea trupului către viața spirituală prin intermediul practicilor ascetice și a austerității. Dar, cum acest ideal îi depășea pe marea majoritate a oamenilor, albigenzii s-au împărțit în două categorii: "desăvârșiții" care puteau obține "consolamentum" (botezul Sf. Duh prin punerea mâinilor) în această viață și, "credincioșii" care puteau duce o viață normală dar trebuiau să aștepte
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
fost lipsit de conținut, fie a fost pur și simplu negativ, fiind inspirat de un marxism demodat. Acest gol putea fi umplut cu idei ale "noii stângi" și ale "noilor mișcări sociale".34 Dar, în general, stânga a rămas fidelă idealului iacobin al statului unitar centralizat pe care l-a văzut ca esențial în atingerea obiectivelor egalității și justiției pe întreg teritoriul Franței. În plus, încă din secolul al XIX-lea, stânga a suspectat ideologia politică a regionalismului pe care a
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
fi analizat mai detaliat în următoarele capitole ale acestei cărți. 32 În fiecare stat cu o tradiție puternică în ceea ce privește statul bunăstării sociale, cum ar fi Marea Britanie, Suedia sau Franța, încă există partide politice sau fracțiuni ale acestor partide fidele vechilor idealuri. Dar, chiar dacă există totuși puține dovezi empirice pentru a verifica acest lucru, se pare că se află în minoritate chiar și în cadrul partidelor tradiționale social-democrat și socialist, de stânga. Același melanj poate fi întâlnit și în Uniunea Europeană, de exemplu, în
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
chiar să considere că politica dreaptă, bazată pe respectarea fermă a legilor, a întâlnit ruina și a sfârșit prin a fi învinsă de însuși poporul său. De fapt, mare parte a vieții sale a fost dedicată pentru a da contur idealului său etico-politic, dar de fiecare dată a experimentat cum acest ideal putea ușor deveni pradă corupției banului, puterii cu scop în sine, obiceiului și ambiției exagerate a oamenilor. Într-un oarecare sens, Platon este primul care ne-a învățat toată
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
legilor, a întâlnit ruina și a sfârșit prin a fi învinsă de însuși poporul său. De fapt, mare parte a vieții sale a fost dedicată pentru a da contur idealului său etico-politic, dar de fiecare dată a experimentat cum acest ideal putea ușor deveni pradă corupției banului, puterii cu scop în sine, obiceiului și ambiției exagerate a oamenilor. Într-un oarecare sens, Platon este primul care ne-a învățat toată severitatea și toată greutatea corupției (ontologică, antropologică, morală) în istoria noastră
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
sensului unui scop împărtășit” și al spiritului de comunitate; - de când am reușit în puțin timp, în numele postulatului după care individul este autosuficient, să provocăm trei mari reinterpretări de valori: a atrofia, în însăși interiorul conștiinței noastre (a „inimii” noastre), autoritatea idealului altruist, a dezvinovăți egoismul și a legitima dreptul de a trăi doar pentru sine însuși; - de când am devenit insensibili la costurile umane ale așa zisei „raționalizări” a cheltuielii sociale, sfârșind prin a gândi că reducerile sociale ar contribui la prosperitatea
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
bază”, un fel de a fi autosuficient ce îl conduce la auto-absolutizare. Cel corupt tinde să devină sistem și își creează sistemul său de viață din care este exclusă, în mod progresiv, orice referință la ceva care îl transcende: un ideal, Dumnezeu, istoria, natura, valori înalte chiar și numai din punct de vedere uman. Și o astfel de imanență a omului corupt capătă formă odată cu „generarea obișnuințelor care deteriorează și limitează capacitatea de a iubi, îndreptând de fiecare dată mai mult
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
manifestărilor discursive, fiecare detaliu fiind atent gestionat, prin prisma mesajului politic pe care intenționează să-l transmită politicianul. e) Miza persuasivă. În strânsă legătură cu finalitățile de legitimare, limbajul politic este orientat spre receptor, urmărind modificarea comportamentului acestuia în sensul idealurilor politice ale locutorului. Mai mult decât să informeze, actorul politic este interesat să convingă, să seducă, să modeleze gândirea politică a potențialului electorat, suscitându-i adeziunea la valorile și atitudinile politice afirmate. f) Conținut ideologic. Fiecare manifestare discursivă din spațiul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a realității (ca știința); rolul filosofiei nu este acela de a oferi tablouri ale lumii, nici acela de a descifra misterele lumii. Îndoielile lui Wittgenstein privind valoarea cognitivă a filosofiei au la bază critica acestuia la adresa celor care atribuie filosofiei idealurile cognitive ale științei. Demersul filosofic, afirmă Wittgenstein, nu vizează explicarea faptelor sau a fenomenelor reale, ci numai clarificarea conceptuală, contribuind la înțelegerea deplină a unor subiecte controversate. Din această perspectivă, diferențele dintre limbajul filosofic și limbajul politic se accentuează și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
importanță vitală pentru situația românilor aflați sub stăpânirea Imperiului Habsburgic. Cea de-a doua jumătate a veacului al XIX-lea se caracterizează printr-o precipitare a evenimentelor de pe scena politică internațională și națională și prin intensificarea mișcării unioniste din principate. Idealul unirii devine nucleul dur al gândirii politice din această epocă, oferind principala sursă tematică a discursului publicistic al vremii. Susținând că "libertatea nemărginită a presei înfățișează adeseori cele mai mari primejdii, rătăcind și corumpând opinia publică într-un grad încât
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
liberale: editarea publicațiilor se poate realiza în lipsa unei autorizații din partea oficialității; se suprimă cenzura; este interzisă suspendarea oricărei publicații, iar eventualele delicte de presă sunt judecate de curțile cu jurați. Simbol al libertății de exprimare și mijloc de promovare a idealurilor naționale, presa acestei epoci reflectă mutațiile sociale și politice prin care trece țara, fiind o sursă importantă în reconstituirea acelor vremuri. Numărul publicațiilor crește de la an la an, chiar dacă multe dintre ele au existențe efemere, editarea lor limitându-se la
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
un chip sau într-altul de noi"419. Roșii și Albii deopotrivă trezesc criticile jurnalistului care le prevede dispariția într-o viitoare organizare a societății românești: "s-apropie timpul în care, în genere, deosebirea între idei conservatoare și liberale, între idealuri abstracte de organizație va căta să înceteze"420. d) Suzeranitate/ vasalitate. Desfășurându-și activitatea publicistică într-o perioadă în care lupta pentru libertate a popoarelor din răsăritul Europei se intensifică, Eminescu consideră independența un act politic major, subliniind, într-un
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
discuție. Capitolul 6 Analiza contrastivă: Timpul, Românul, România liberă și Pressa Cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea se caracterizează printr-o precipitare a evenimentelor de pe scena politică internațională și națională, prin intensificarea mișcării unioniste din principate. Idealul unirii devine nucleul dur al gândirii politice din această perioadă, oferind principala sursă tematică a presei din epocă. Sub domnia lui Al.I. Cuza, este elaborată pentru prima dată o lege a presei (1862), care prevede desființarea cenzurii și libertatea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Dumnezeul părinților lor. De aceea dar ziceam Rumânului: "Luminează-te și vei fi; Voiește și vei putea" și de-aceea cerurăm și vom cere Libertate, adică: sufletul, viața, mișcarea propășindă fără sfârșit în dezvoltarea ei și imperioasă în măduva și idealul ei"489. De la primele apariții, Românul se dovedește una dintre principalele publicații unioniste din principate. După 24 ianuarie 1859, ziarul devine purtătorul de cuvânt al opoziției liberale, desfășurând campanie împotriva reformelor preconizate de Al.I. Cuza și Mihail Kogălniceanu. Atitudinea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
veacului, remarcăm specializarea tematică a publicațiilor, care semnalează în cadrul articolelor program direcțiile tematice și principiile de elaborare a materialelor. Definirea politicii editoriale are ca premisă conștientizarea rolului pe care îl îndeplinește presa în educarea opiniei publice și, implicit, în atingerea idealurilor naționale. Cu timpul, caracterul strict informativ al primelor gazete este depășit prin cultivarea unui jurnalism de atitudine, definit prin exprimarea opiniilor gazetarilor față de realitățile prezentate, prin atenția din ce în ce mai mare acordată persuadării opiniei publice. 6.2. Analize cantitative, semantice și pragmatice
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Ipoteze și ipostaze, Editura Tritonic, București. Rovența-Frumușani, Daniela (coord.), (2009), Ipostaze discursive, Editura Universității din București, București. Russell, Bertrand, (2002), La connaissance humaine sa portée et ses limites, Traduction par Nadine Lavaud, Librairie Philosophique J. Vrin, Paris. Russell, Bertrand, (2002), Idealurile politice. Puterea, traducere de Sergiu Balan, Editura Antaios, Oradea. Sapir, Edward, (2001), Le langage. Introduction á l'étude de la parole, Petite Bibliothèque Payot, Paris. Sarfati, Georges-Elia, (2002), Précis de pragmatique, Nathan, Paris. Saussure, Ferdinand de, (1998), Curs de lingvistică generală
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]