KorAP: Find »[drukola/base=stăpân & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...563 564 565 ...768 >

19,182 matches

Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808

-am expus acum în urmă, căci, aici, un anumit tip de "lume" preexista, într-adevăr, Cerul și Pământul aveau formă 32 E numit sahusramuska, "cu mii de testicule" (RV, VI, 46, 3); este "stăpânul ogoarelor" (RV, 8,21, 3) și "stăpânul pământului" (Atharva Veda, XII, 1,6), fecundatorul câmpurilor, al animalelor și al femeilor; cf. M. Eliade, Trăite d'histoire des religions, p. 82. - 1-1 într-adevăr, el i-a trimis soli, care au stabilit "prietenie" și "înțelegere" între cei doi

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
îl cânt pe Agni, capelanul, Zeul sacrificiului, preotul, închinătorul ofrandelor, care ne umple de daruri" (citat după traducerea lui Jean Varenne). El este veșnic tânăr ("Zeul care nu îmbătrânește", RV, I, 52,2) pentru că renaște cu fiecare foc nou. Ca "stăpân al casei" (grihaspati), Agni alungă beznele, îndepărtează diavolii, apără de boli și de vrăji. De aceea 34 Indra îl întâlnește pe Vrtra "nedivizat, netrezit, dormind, adâncit în somn, întins" (RV, IV, 19, 3). 35 Mai ales Normau W. Brown a

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
untul, cerealele și prăjiturile. Se rnai sacrificau capra, vaca, taurul, berbecul și calul. Dar o dată cu epoca Rig Vedei soma era considerată sacrificiul cel rnai important. Riturile se pot clasa în două categorii: domestice (grhya) și solemne (srauâa). Primele, îndeplinite de stăpânul casei (grhapati), sunt justificate prin tradiție (smrti, "memoria"). Dimpotrivă, riturile solemne sunt efectuate în general de către oficianți 1. Autoritatea lor se întemeiază pe revelația directă ("auditivă", srutî) a adevărului veșnic. Printre ritualurile particulare, în afară de întreținerea focului domestic și de sărbătorile

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
sau "consacrările" (samskărd) legate de zămislirea și nașterea copiilor, prezentarea (upanayana) tânărului copil învățătorului său brahman, căsătoria și funeraliile. E vorba de ceremonii destul de simple: oblațiuni și ofrande vegetale 2 și, în ce privește "sacramentele", gesturi rituale însoțite de formule murmurate de către stăpânul casei. Dintre toate "sacramentele", upanayana este, desigur, cel mai important. Acest rit constituie echivalentul inițierilor de pubertate specifice societăților arhaice. Atharva Veda, XI, 5,3, unde upanayana este atestată pentru prima dată, afirmă că preceptorul îl transformă pe băiat într-

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
pp. 114 sq.; J. Gonda, Change and continuity, pp. 447 sq. întru nemurire, este dată de formula săvitrl (II, 148). De-a lungul întregii perioade de învățătură pe lângă preceptor, elevul (brahmacărin) trebuie să urmeze anumite reguli: să cerșească hrană pentru stăpânul sau și pentru el însuși, să urmeze regula castității etc. Riturile solemne constituie sisteme liturgice de o mare, și totuși monotonă, complexitate. Descrierea detaliată a unui singur sistem ar necesita mai multe sute de pagini. Ar fi zadarnic să încercăm

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
în sânul brahmanismului și, mai târziu, al hinduismului. Pe de altă parte, același "sacrificiu interior" va fi practicat de către brahmanii "locului în pădure", adică aceia care trăiesc ca asceți (sannyăsi) fără să-și părăsească prin aceasta identitatea lor socială de "stăpâni ai casei"28. Pe scurt, tapas-ul este integrat într-o serie de omologări efectuate pe diferite planuri. Pe de o parte - și conform unei tendințe specifice spiritului indian - structurile și fenomenele cosmice sunt asimilate organelor și funcțiilor corpului uman și

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
devoțiunea față de un zeu personal, Rudra-Siva. "Triplul Brahman" (1,12), Zeu imanent în întreaga Natură și în toate formele vieții (II, 16-17), este identificat cu Rudra, creator și distrugător al lumilor (III, 2). Cât privește Natura (prakrti), ea este măyă Stăpânului (Rudra-Siva), "magia" creatoare care înlănțuie toate ființele individuale (IV, 9-10). Prin urmare, creația cosmică poate fi înțeleasă fie ca o emanație divină, fie ca un "joc" (lila) în care, orbiți de ignoranță, oamenii se lasă ademeniți. Eliberarea se obține prin

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Prima soție a fost Metis (Prudența), dar pe când era însăr cinată cu Atena, Zeus o înghiți. Căci el ascultase sfatul Gaiei și al lui Ouranos, care îi preziseser nașterea ulterioară a unui "fiu cu inimă sângeroasă, care ar fi ajuns stăpânul oamenilor și a zeilor" (Theog., 886 sq.). Grație deci avertismentului perechii primordiale, suveranitatea Iu Zeus a fost definitiv asigurată, în plus, el și-a încorporat pentru totdeauna Prudența 7. Cât despn Atena, o lovitură de bardă a făcut-o să

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
el este "părintele zeilor și al oamenilor" (Iliada, 1,544). Într-un fragment din Heliadele sale (fr. 70, Nauck), Eschil proclamă: "Zeus este eterul, Zeus este pământul, Zeus este cerul. Da, Zeus este tot ce este mai presus de toate". Stăpân pe fenomenele atmosferice, el determină fertilitatea solului și este invocat, când încep muncile agricole, ca Zeus Chtonios (Hesiod, Munci, 465). Sub numele de Ktesios, el este protectorul casei și simbolul belșugului. El veghează și asupra îndatoririlor și privilegiilor de familie

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
făcea după "frunzele divine ale marelui stejar al lui Zeus" (Odiseea, 14, 327 sq.; 19, 296 sq.). Astfel, în ciuda faptului ca nu era creatorul lumii, al vieții și al omului, Zeus se arată a fi regele necontestat al zeilor și stăpânul absolut al Universului. Mulțimea sanctuarelor consacrate lui Zeus dovedește caracterul lui panelenic 12. Conștiința atotputerniciei sale este admirabil ilustrată în faimoasa scenă din Iliada (8, 17 sq.), unde Zeus îi desfide astfel pe olympieni: "Legați de cer un lanț cu

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
8, 17 sq.), unde Zeus îi desfide astfel pe olympieni: "Legați de cer un lanț cu inele de aur, apoi atârnați-vă de el, voi toți, zei și zeițe: nu veți putea să-1 trageți din cer pe pământ pe Zeus, stăpânul suprem, oricât v-ați da osteneala. Dar dacă eu însumi, cu dinadinsul, aș vrea să trag, pământul întreg și marea, laolaltă cu voi le-aș trage în cer. As lega apoi lanțul în vârful Olympului, și toate ale lumii ar

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
în Iliada (14,258 sq.), Noaptea este văzută ca o zeiță destul de puternică: chiar Zeus se ferește să o stârnească. Este semnificativ acest fapt că cea mai cunoscută proclamație de atotputernicie a lui Zeus se leagă de întrevederea cerută de Stăpânul suprem unei divinități primordiale. Directivele cosmologice ale Nopții repetă întrucâtva relevațiile Gaiei și ale lui Ouranos, care au pus capăt luptelor pentru suveranitate. Așa cum am remarcat deja, unele divinități primordiale supraviețuiseră triumfului olympi-enilor. În primul rând Noaptea, căreia i-am

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
elibera de teama morții (ibid., 248). Gelos de a nu fi fost el însuși autorul acestei condiții a omenirii Zeus a vrut să nimicească omenirea pentru a crea o alta (ibid., 233). Prometeu singur a cuteza să se împotrivească planului Stăpânului lumii. Spre a explica mânia lui Zeus și intransigențe lui Prometeu, Eschil a împrumutat de la Pindar (sau de la altă sursă, proprie) un detaliu dramatic: Prometeu dispune de o armă teribilă, anume secretul pe care i-1 comunicase mama sa, Themis

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Hefaistos și cu Atena. De altfel, poate sub influența unor mișcări spirituale care pasionau atât elitele intelectuale cât și mulțimea (cf. partea a II-a), se punea accentul de câtăva vreme pe înțelepciunea și bunătatea lui Zeus. Nu numai că Stăpânul suprem se caise, instalându-1 pe Cronos rege în Elyseu, dar îi iertase și pe Titani. Pindar proclamă că "Zeus, Nemuritorul, i-a eliberat pe Titani" (a IV-a Odă Pythianică, 291), iar în Prometeu descătușat, corul este alcătuit din Titanii

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
ieșit din unirea lui Poseidon cu Geea. Raporturile sale cu calul indică importanța acestui animal pentru năvălitorii indo-europeni. Poseidon este văzut drept creatorul, tatăl sau dătătorul cailor. Or, calul are legătură cu lumea infernului, ceea ce evidențiază încă o dată caracterul de "stăpân al Pământului" al zeului. Puterea sa primordială este indicată și de formele gigantice sau monstruoase ale copiilor lui: Orion, Polifem, Triton, Antaios, harpiile etc. În calitatea sa de Posis Das, spiritul masculin al fertilității locuind pământul, cum îl concepea Willamowitz

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
gigantice sau monstruoase ale copiilor lui: Orion, Polifem, Triton, Antaios, harpiile etc. În calitatea sa de Posis Das, spiritul masculin al fertilității locuind pământul, cum îl concepea Willamowitz, zeul adus de indo-europeni putea fi comparat cu zeii suverani și fecundatori, "stăpâni ai Pământului", ai religiilor mediteraneene și orientale 3. Devenind în exclusivitate un zeu marin, Poseidon n-a putut să-și păstreze dintre atributele 1 La Pylos, în epoca aheană, Poseidon se bucura de o poziție religioasă hotărât superioară celei a

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-i pe ciclopii care făuriseră trăsnetul. Vinovat față de propriul său sânge (ciclopii erau titani, ca și mama sa Leto), Apollon a fost surghiunit timp de un an printre muritori; el a muncit ca sclav la Admetos. Olympienii și eroii pe stăpânul acelui loc sfânt, Python. Această ispravă mitică a avut o importanță considerabilă și nu numai pentru Apollon. Victoria unui zeu - luptător împotriva Dragonului, simbol atât al "autohtoniei" cât și al suveranității primordiale a puterilor telurice, este unul din miturile cele

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
de un an. Totuși, cum delfienii nu conteneau să-1 evoce prin cântece și dansuri, zeul a revenit. De atunci, el petrece trei luni de iarnă printre hyperboreeni și revine la începutul anului, în timpul absenței sale, la Delfi domnea Dionysos, ca stăpân al Oracolului. După Pindar, "nimeni, nici pe pământ, nici pe mare, nu putea descoperi calea minunată care ducea către jocurile hyperboreenilor" (Pyth., X, 29 sq.). Altfel spus, țara și locuitorii ei aparțineau geografiei mitice. Ei sunt o seminție sfântă, scutită

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
este zeul drumurilor și și-a luat numele de la mormanele de pietre (hermaiori) de pe marginea drumurilor: fiecare trecător arunca o piatră în grămadă 22. Probabil că, la origine, Hermes a fost un zeu protector al păstorilor nomazi, poate chiar un Stăpân al Animalelor. Dar grecii au interpretat atributele și prestigiile arhaice ale lui Hermes într-un sens mai profund. El guvernează drumurile, pentru că merge cu mare iuțeală (are "sandale de aur") și nu se rătăcește noaptea pentru că știe bine drumul. De

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
periodic regenerat și a proclamat eshaton-uiminent și irevocabil, hotărât și adus la îndeplinire de Ahură Măzdă. Pe scurt, punctul de plecare al învățăturii lui Zarathustra este revelația atotputerniciei, a sfințeniei și bunătății lui Ahură Măzdă. Profetul o primește direct de la Stăpân, dar această revelație nu fondează un monoteism. Ceea ce proclamă Zarathustra, dând-o ca model adepților lui, este alegerea lui Dumnezeu și a altor Entități divine. Optând pentru Ahură Măzdă, mazdeanul alege binele împotriva răului, religia adevărată împotriva celei a daevas-ilor

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Mâzdâ este exaltat ca "mare zeu care a creat acest pământ, care a creat cerul, care a creat omul, care a creat fericirea omului, care 1-a făcut pe Darius rege, acest om unic, rege peste mulți, acest om unic, stăpânul multora"30. Inscripția insistă asupra creativității lui Ahură Măzdâ și, aproape ca o consecință, asupra responsabilității religioase a suveranului. Darius a fost făcut rege pentru ca să păstreze creația lui Ahură Măzdă și ca să "asigure fericirea omului'". Această situație religioasă privilegiată a

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
1-am creat pe Mithra cel cu întinse pășuni, declară Ahură Măzdă, 1-am făcut la fel de demn de venerație și de închinare ca și mine însumi" (Yast, 10: 1). Altfel spus, toată măreția, puterea și creativitatea lui Mithra sunt opera Stăpânului înțelept. Se recunoaște în acest prolog efortul teologiei mazdeene de a reconfirma atotputerea unui singur Zeu Suprem, în fond, Mihr Yast înfățișează și justifică promovarea lui Mithra la rangul care-i fusese propriu înainte de reforma lui Zarathustra. Când, la sfârșitul

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
necesară promovării sale, momentane sau permanente la treapta marilor zei. Ahură Măzdă și spiritele Amesa Spenta îi construiesc o casă deasupra muntelui Hară, adică în lumea spirituală care se află dincolo de bolta cerească (10: 49-52)46. Totuși Mithra se plânge Stăpânului că, deși este ocrotitorul tuturor creaturilor, nu este adorat cu rugăciuni cum sunt ceilalți zei (10: 54). Probabil, el primește cultul pe care îl cere, căci urmarea imnului ni-1 înfățișează pe Mithra într-un car tras de cai albi

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
sa la treapta supremă (cf. Baal). Evident, acest episod mitologic se traduce pe pământ prin ridicarea unui sanctuar în onoarea/eului (cf. § 50). Zarathustra și religia iraniană aceste cuvinte: "prin planta barsom noi îi adorăm pe Mithra și Ahurâ, glorioșii (Stăpâni) ai Adevărului, incoruptibili în veac: (noi adorăm) stelele, luna și soarele. Noi îl adorăm pe Mithra, Domnul tuturor țărilor" (145). Mithra a fost promovat în mazdeism mai ales ca zeu victorios în lupta împotriva demonilor dadva și a necredincioșilor. Faptul

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
și asigură belșugul pământului. Ahurâ Măzdă sacrifică și lui Anăhita și o roagă "să-i acorde această favoare: să-1 pot face pe piosul Zarathustra să gândească, să vorbească și să acționeze conform Religiei celei Drepte" (Yt., 5: 17-19). În plus, Stăpânul înțelept sacrifică lui Văyu și îl roagă "să-i acorde această favoare", să poată doborî creaturile lui Angra Mainyu (Yt., 15: 3). La fel de neașteptată este declarația lui Ahură Măzdă că, fără ajutorul primit de la Fravasi - sufletele preexistente ale oamenilor - omenirea

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]