17,219 matches
-
ochi. Se mai uită o dată. Și atunci văzu. Imediat o bănuială cumplită i se strecură în suflet. Se auzi un bubuit din direcția sălii de bliard. Michael coborî în fugă scara și aproape se ciocni de domnul Sloane în hol. Alergară împreună în direcția zgomotului și dădură năvală, găsindu-l pe Pyles prăbușit pe un scaun, după ce îi scăpase tava pe pardoseală. — Am venit să adun paharele goale, spuse el. Și atunci am văzut... Privirile lor urmară degetul lui tremurător. Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Quince, tânărul - a coborât în dimineața aceea și m-a anunțat că stăpânul s-a stins. Apoi s-a oferit cu amabilitate să facă el toate aranjamenteje funerare cu directorul. Eu n-am fost deloc implicat. Dar tata nu putea alerga pe aici ucigând oameni, protestă Hilary. Era imobilizat într-un scaun cu rotile, pentru numele lui Dumnezeu! — Asta era impresia pe care-i plăcea s-o lase, spuse Phoebe.Dar l-am văzut ridicându-se și mergând o dată sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ce ne divizase brusc a părut dintr-o dată lipsit de importanță. De atunci, lucrurile s-au schimbat. S-au schimbat teribil. S-au schimbat în rău. Eram toți politicoși. Observam amabilitățile. Mortimer, de pildă... Nu s-ar fi comportat așa, alergând prin casă și măcelărindu-și familia cu securi și cuțite și cu ce-a mai nimerit. Nici nu i-ar fi trecut prin cap atunci. Îmi închipui că nu, spuse Michael. Dar presupun că nu se va mai întâmpla. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de liniște Înainte ca ea să revină din pauza de prânz. — Ahn-dre-ah, m-a chemat ea din biroul cu mobilă austeră și atmosferă voit rece. Unde e mașina mea și unde mi-e cățelușa? Am sărit de pe scaun și am alergat cât de repede poți alerga pe un covor gros cu pantofi cu tocuri de unsprezece centimetri și m-am oprit În fața biroului ei. — Am lăsat mașina În grija paznicului de la garaj și pe Madelaine În grija portarului tău, Miranda, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să revină din pauza de prânz. — Ahn-dre-ah, m-a chemat ea din biroul cu mobilă austeră și atmosferă voit rece. Unde e mașina mea și unde mi-e cățelușa? Am sărit de pe scaun și am alergat cât de repede poți alerga pe un covor gros cu pantofi cu tocuri de unsprezece centimetri și m-am oprit În fața biroului ei. — Am lăsat mașina În grija paznicului de la garaj și pe Madelaine În grija portarului tău, Miranda, am zis eu, mândră că reușisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
târziu aterizam În Newark, iar Îngrijorata mea mamă m-a Întins pe bancheta din spate a mașinii și a bombănit tot drumul până acasă. Într-un anume fel, ăsta e visul oricărei mame evreice: să aibă un motiv serios să alerge de la un doctor la alt doctor, la alt doctor ca să se asigure că toți mizerabilii de paraziți au părăsit-o definitiv pe fetița ei. A durat patru săptămâni până m-am simțit din nou ca o ființă omenească și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și-a făcut apariția și n-am primit nici un telefon de la Miranda, am făcut ceva de neimaginat: am părăsit biroul. După ce am aruncat o priviră rapidă pe coridor și m-am convins că Emily nu era nicăieri prin preajmă, am alergat, la propriu, În zona recepției și am apăsat de vreo douăzeci de ori pe butonul liftului. Sophy, splendida recepționeră asiatică, a ridicat din sprâncene și s-a uitat În altă parte, iar eu nu mi-am dat seama dacă nerăbdarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dar aveam la dispoziție mai puțin de zece minute ca să mă pregătesc pentru prima Întâlnire cu Miranda În noua mea calitate de asistentă și nu aveam de gând s-o dau În bară. Inițial, Încercasem să nu dau impresia că alerg, dar după ce fusesem martora acelei desăvârșite lipse de demnitate de care dădeau dovadă toți ceilalți, am rupt-o la fugă. — Andrea! Știi că Miranda vine Încoace, nu? mi-a strigat Sophy de la recepție, În timp ce eu zburam pur și simplu pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să poarte cu ea un card de acces. După care umbla de la un capăt la celălalt al biroului și ne tot suna pe Emily și pe mine, până când una dintre noi reușea să se trezească, să se pregătească și să alerge Într-un suflet la birou, de parcă ar fi fost vorba de vreo situație de urgență privind securitatea națională. Am Împins ușile turnante și m-am rugat ca lunea asta să facă o excepție, să mă lase să intru fără reprezentație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Uri În locul nostru obișnuit. În fiecare dimineață Îmi explica În amănunt unde parcase ca să Îl pot Întâlni, teoretic vorbind, la mașină. Dar În fiecare dimineață, indiferent cât de repede ajungeam la parter, el era deja Înăuntru, pentru ca să nu trebuiască să alerg eu de colo-colo pe străzi să Îl găsesc. Am constatat, Încântată, că ziua de azi nu reprezenta o excepție: se sprijinea de perete lângă ușile turnante, cu brațele Încărcate de plase și haine și cărți, ca un bunic binevoitor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Dat fiind că ea avea poziția de „principală“, eu eram, de fapt, mai mult un fel de asistentă personală a Mirandei, care trebuia să-i aducă micul dejun și cafeluța, să-i ajute copiii la temele pentru acasă și să alerge prin tot orașul ca să găsească bucate perfecte pentru petrecerile ei. Emily avea În grijă contul ei personal, Îi făcea aranjamentele de călătorie și - lucrul cel mai important - Îi comanda garderoba personală la fiecare câteva luni. Așa că, atunci când eu ieșeam În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
telefoanele și de o Mirandă mult prea matinală, energică și plină de pretenții. Eu o uram pentru că ea putea să poarte bluze fără mâneci la serviciu, pentru că nu trebuia să plece din biroul Încălzit de șase ori pe zi ca să alerge prin tot New York-ul, să facă aport, ca mine, să caute toate cele, să vâneze, să aducă. Ea mă ura pentru că eu aveam un pretext ca să plec din birou și pentru că știa că eu stăteam peste tot mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În spatele acelor uși vreme o bună jumătate de oră vorbind la telefon cu B-DAD, dar și că puteam și noi două să mâncăm. Una din noi se putea repezi până jos, să Înhațe primul aliment care-i cădea sub ochi, alergând Înapoi Într-un suflet, pentru ca și cealaltă să poată pleca. Apoi ne străduiam să ne ascundem mâncarea sub birou sau pe după monitoare, pentru cazul În care ea ar fi ieșit pe neașteptate din birou. Dacă exista vreo regulă nescrisă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
bine? I-am pus telefonul pe pernă, lângă cap. A deschis ochii, s-a uitat drept la mine și a zâmbit. — Mulțumesc, a murmurat și pleoapele i s-au Închis la loc. Sigur, nu ar fi fost În stare să alerge maratonul, sau să tundă iarba cu mașinuța de tuns, dar putea foarte bine să doarmă singură. Cu plăcere, am reușit să Îngaim, deși era prima dată În douăzeci și una de ore când nu mai aveam de alergat, adus, rearanjat, mutat, curățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
rochia mi s‑a ridicat până peste genunchi și picioarele au luat contact cu pielea rece ca gheața, așa că am sărit În sus. Sau poate o să fie oribil, exact cum Îmi Închipui? ↔ Șoferul a sărit din locul lui și a alergat să Îmi deschidă portiera, dar când a ajuns acolo eu eram deja În picioare pe trotuar. Mai fusesem o dată la Met, când făcusem o excursie la New York cu mama și cu Jill ca să vizităm câteva obiective turistice. Nu‑mi aminteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
finalul ascensiunii și gândul mi‑a zburat la orele de rezistență pe care le frecventasem pe vremea când aveam timp de o sală de sport. O nazistă de instructoare, călare pe o bicicletă, lătra niște ordine În ritm absolut milităresc: „Aleargă, aleargă și respiră, respiră! Sus, oameni buni, sus pe dealul ăsta. Aproape ați ajuns pe culme! Nu vă lăsați tocmai acum! Urcați să vă salvați viața!“ Am Închis ochii și am Încercat să‑mi Închipui că pedalez, cu părul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ascensiunii și gândul mi‑a zburat la orele de rezistență pe care le frecventasem pe vremea când aveam timp de o sală de sport. O nazistă de instructoare, călare pe o bicicletă, lătra niște ordine În ritm absolut milităresc: „Aleargă, aleargă și respiră, respiră! Sus, oameni buni, sus pe dealul ăsta. Aproape ați ajuns pe culme! Nu vă lăsați tocmai acum! Urcați să vă salvați viața!“ Am Închis ochii și am Încercat să‑mi Închipui că pedalez, cu părul În vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
da, sigur că erai cam descurajat la gândul că, dacă nu ai fi lucrat pentru Miranda Priestly, aceiași angajați n‑ar fi avut nici o remușcare să te calce cu mașinile lor de serviciu cu șofer. Dar, În formula actuală, ei alergau și răspundeau la comandă ca niște cățeluși bine dresați. Toate proiectele la care lucrau angajații revistei au Încremenit și tot poporul s‑a repezit să mă ajute să plec la Paris pregătită corespunzător. Trei flușturatice de la departamentul de modă au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe frontul de bătălie. Helen, asistenta Luciei, a Închis telefonul fără o vorbă și am știut că și ea și Lucia erau deja pe la mijlocul coridorului. Dacă nu veneau În mai puțin de douăzeci - douăzeci și cinci de secunde, eu eram trimisă să alerg după ele și să le reamintesc În persoană - În caz că ar fi uitat - că dacă eu sunasem cu treizeci de secunde În urmă și le spusesem că Miranda era gata atunci, asta Însemna exact atunci. În general, treaba asta era doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În urmă și le spusesem că Miranda era gata atunci, asta Însemna exact atunci. În general, treaba asta era doar vag iritantă, era doar unul dintre motivele pentru care pantofii Înguști, cu toc Înalt, Îmi făceau viața un infern. Să alergi prin toate birourile căutând cu frenezie pe cineva care, foarte probabil, se ascundea de Miranda nu era niciodată o treabă prea plăcută, dar era absolut mizerabilă atunci când persoana cu pricina era, Întâmplător, la baie. Dar, indiferent ce ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mulțimea Începuse să se agite. Fără un alt cuvânt, am coborât de o manieră cât mai demnă de pe podium și abia după ce am ajuns la ușa din spate mi‑am dat seama că uitasem placheta. O angajată al consiliului a alergat după mine până În hol, unde mă prăbușisem pe o banchetă din cauza umilinței și a extenuării, și mi‑a Înmânat‑o. Am așteptat până când a plecat, după care am rugat un om de serviciu să Îl arunce. El a ridicat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lăsat peste grupul super‑șic de über‑tocători când am trecut pe lângă el, cu Miranda la doi pași Înaintea mea, cu silueta ei zveltă și elegantă și cu o expresie foarte, foarte nefericită pe chip. Aproape că a trebuit să alerg ca să țin pasul cu ea, deși era cu vreo cincisprezece centimetri mai scundă decât mine, apoi am așteptat până când mi‑a aruncat o privire de genul: „Ce dracu’ mai aștepți?“, după care m‑am strecurat lângă ea pe bancheta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
expresie și interes În prima mea zi de lucru - nu știa nici ce facultate făcusem sau dacă făcusem vreo facultate, dacă locuiam În Manhattan, sau ce anume făceam, dacă făceam ceva, În cele câteva prețioase ore zilnice În care nu alergam În slujba ei. Și, cu toate că Întrebarea conținea un element specific Mirandei, intuiția Îmi spunea că astă seară, poate, poate, conversația va fi despre mine. — Luna viitoare se Împlinește un an, Miranda. — Și crezi că ai Învățat câte ceva care te va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
care le simțise față de Duncan ceva mai Înainte, același amestec de iubire și exasperare, dar aici mai era și un fior de excitare, care o cuprinse din nou, tot mai intens. Ea se uită În susul și-n josul străzii și alergă puțin spre portieră. Reggie se aplecă și o deschise, iar cînd se urcă, Îi cuprinse chipul În palme și-o sărută. Înapoindu-se În Lavender Hill, Kay mergea la pas. Se plimbase cam Întreaga după-amiază și seară. Făcuse un ocol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o secundă, apoi se aplecă și-o sărută - plăcîndu-i felul În care arată și savoarea gurii ei calde, mirosind a săpun. Își puse halatul și deschise ușa, mai Întîi ascultînd să se asigure că nu-i nimeni În hol. Apoi alergă ușor spre scări. Salonul lor era la același etaj, lîngă baie. Bucătăria și dormitorul, un etaj mai sus. Tocmai terminase cu Îmbrăcatul și-și pieptăna părul În fața oglinzii din dormitor, cînd veni și Julia. Helen o urmări În oglindă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]