15,099 matches
-
episcop al Episcopiei de Maramureș, fiind în ordinea cronologică al treilea episcop al acestei eparhii, după Alexandru Rusu (decedat în 1963 la Gherla) și Ioan Dragomir, care a fost doar episcop auxiliar de Maramureș. La 27 mai 1990 a fost consacrat episcop, odată cu Vasile Hossu de Oradea, în cadrul unei liturghii arhierești desfășurate sub cerul liber la Baia Mare. Episcop consacrator a fost mitropolitul Alexandru Todea, asistat de delegatul papei Ioan Paul al II-lea, arhiepiscopul Guido del Mestri, și de episcopul Ioan
Lucian Mureșan () [Corola-website/Science/299964_a_301293]
-
treptat o întoarcere (în alte moduri decât cele oferite de arta abstractă timpurie) la geometrism, după epuizarea „resurselor” informalismului/expresionismului abstract. Printre pictorii americani asociați cu larga etichetă de expresionism abstract s-au numărat și Barnett Newman (care se va consacra prin compozițiile cu dungi verticale solitare, numite "zip paintings") și Ad Reinhardt (ale cărui celebre „picturi negre”, conform artistului, ar fi „ultimele picturi pe care le-ar putea realiza cineva”; totuși, negrul din respectivele compoziții este vopsit în nuanțe de
Artă abstractă () [Corola-website/Science/299281_a_300610]
-
în calitate de vicar general arhidiecezan. La data de 3 martie 1990 preotul George Guțiu a fost numit de către papa Ioan Paul al II-lea în funcția de episcop al Eparhiei de Cluj-Gherla, iar la data de 17 iunie 1990 a fost consacrat ca episcop, prin punerea mâinilor mitropolitului Alexandru Todea, asistat de episcopii sufragani Ioan Ploscaru al Lugojului și Lucian Mureșan al Maramureșului. Hirotonirea sa ca episcop a avut loc în cadrul unei Liturghii arhierești festive, celebrată pe Stadionul Municipal din Cluj, în
George Guțiu () [Corola-website/Science/299297_a_300626]
-
episcop a avut loc în cadrul unei Liturghii arhierești festive, celebrată pe Stadionul Municipal din Cluj, în prezența a peste 15.000 de participanți, dintre care sute de preoți îmbrăcați în odăjdii, călugări, călugărițe. Odată cu consacrarea, mitropolitul i-a trecut noului consacrat puterea ordinară de jurisdicție, care fusese deținută până atunci provizoriu de către Alexandru Todea, cu toate drepturile și îndatoririle ei. Ca și în eparhiile de Oradea și Maramureș, nici la Cluj nu a avut loc instalarea canonică a episcopului în catedrala
George Guțiu () [Corola-website/Science/299297_a_300626]
-
a realizat câteva cicluri de desene în care înfățișează dramele provocate de război, lucrări pe care le prezintă la expoziția personală din 1921. Cu această expoziție se încheie o primă perioadă din activitatea artistului, deosebit de valoroasă în grafică, și se consacră tot mai mult picturii. În 1920, aderă la gruparea "Arta Română", în cadrul căreia expune până în 1924. În anul următor, înființează, împreună cu pictorii Nicolae Tonitza și Ștefan Dimitrescu și cu sculptorul Oscar Han ""Grupul celor patru"". Grupul nu și-a alcătuit
Francisc Șirato () [Corola-website/Science/299388_a_300717]
-
Lorenzo de Medici, este eliberat și se poate întoarce la Florența. Aici trăiește retras și este tot mai mult influențat de predicile lui Savonarola, în care acesta critica moravurile vremii și preconiza crearea unui stat ecleziastic fundamentalist. Pico della Mirandola consacră ultimii ani ai vieții scrierilor religioase, în apărarea creștinismului împotriva iudaismului, mahomedanismului și astrologilor. O parte a acestor scrieri a apărut postum în 1495 la Bologna sub titlul ""Disputationes adversus astrologiam divinatricem"", contribuind la combaterea credințelor astrologice atât de răspândite
Giovanni Pico della Mirandola () [Corola-website/Science/299375_a_300704]
-
23 ianuarie 1832 în Paris. Tatăl său, Auguste Manet, fost diplomat, era funcționar ministerial de rang înalt, iar mama, Eugenie Fournier, provenea, de asemenea, dintr-o familie selectă. Manet își începe studiile în 1842 la gimnaziul Rollin. Tatăl său îl consacră carierei juridice, însă unchiul său, Edmond Fournier, îi descoperă talentul artistic și îl sfătuiește să urmeze cursuri speciale de desen în cadrul gimnaziului. În 1848 își încheie studiile, se gândește să se dedice picturii, dar își descoperă și altă vocație: vrea
Édouard Manet () [Corola-website/Science/299420_a_300749]
-
fost tăiați" ("Les Lauriers sont coupés") de Édouard Dujardin îl ajută să descopere posibilitățile unei noi tehnici literare, monologul interior, pe care îl va perfecționa ulterior în creațiile sale prin acel "flux al conștiinței" ("stream of consciousness") care l-a consacrat. Concomitent, scrie povestiri, numite de el "epifanii", concentrate pe o anumită revelație trăită de personajul principal, care îl face să se vadă pe sine și lumea înconjurătoare într-o lumină complet nouă. Aceste povestiri constituie stadiul incipient al volumului "Oameni
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
malarie, se întoarce totuși la Nürnberg. În această ultimă perioadă a vieții sale, realizează, printre alte opere tardive, cele două tablouri monumentale (1526) reprezentând pe apostolii Petru și Pavel și pe evangheliștii Marcu și Ioan. Tot în acest timp se consacră unor lucrări de tehnică și teorie a artei: După îmbolnăvirea lui de malarie, "Albrecht Dürer", se întoarce acasă în Nürnberg, având o splină mărită, pe care o schițează medicului său într-o scrisoare. "Albrecht Dürer" moare în Nürnberg, la 6
Albrecht Dürer () [Corola-website/Science/298802_a_300131]
-
Grand"", Edgar se înscrie la facultatea de Drept, dar abandonează în curând studiile și își ocupă timpul copiind tablouri ale marilor maeștri din muzeul "Louvre", însușindu-și astfel arta picturală. Este sigur de vocația sa și se hotărăște să-și consacre în întregime viața picturii. Se înscrie în atelierul de pictură al lui Louis Lamothe și în 1855 reușește la examenul de admitere la Școala Superioară de Arte Frumoase din Paris, însă nu rămâne mult timp elev al școlii. În 1856
Edgar Degas () [Corola-website/Science/298818_a_300147]
-
la spectacolele de balet. După războiul franco-prusac (1870-1971), Degas pleacă într-o lungă călătorie în America și vizitează familia mamei sale în New Orleans. Pictează tabloul ""Comerț cu bumbac la New Orleans"" (1873). Întors la Paris, tot timpul îi este consacrat balerinelor și observării dansului acestora. Începe tabloul ""Clasa de dans"", pe care îl termină în 1875. Realismul scenei este bine precizat în diferitele poze, la compunerea siluetelor surprinse în timpul lucrului și al odihnei. Fustele vaporoase strălucesc în lumina blândă în
Edgar Degas () [Corola-website/Science/298818_a_300147]
-
loc în prima fază trei consacrări episcopale fără acordul autorităților comuniste: la 30 noiembrie 1948 a fost hirotonit episcop preotul Ioan Ploscaru de la Lugoj, în 6 martie 1949 preotul Ioan Dragomir de la Baia Mare, iar în 19 noiembrie 1950 a fost consacrat în clandestinitate Alexandru Todea. În condițiile în care toți episcopii greco-catolici din România erau arestați, inclusiv Ioan Ploscaru și Ioan Dragomir, consacrarea episcopală a lui Alexandru Todea a fost săvârșită de episcopul romano-catolic Iosif Schubert, în capela-baptisteriu a Catedralei „Sf.
Alexandru Todea () [Corola-website/Science/298820_a_300149]
-
Friedrich Schmidt din Viena. Stilul construcției aparține istorismului și împrumută mai ales caracteristici ale stilului romanic, cu unele elemente gotice. Clădirea are 40 m lungime și 22 m lățime. Este cea mai cunoscută biserică romano-catolică din București. Catedrala a fost consacrată de arhiepiscopul Ignatius Paoli, la 15 februarie 1884; au fost prezenți „toți preoții Arhidiecezei, toți seminariștii, întregul corp diplomatic acreditat la București, președintele Consiliului de Miniștri, președintele Senatului, primarul Capitalei și mulți alții. Mihail Kogălniceanu, impresionat de măreția lăcașului de
Catedrala Sfântul Iosif din București () [Corola-website/Science/298822_a_300151]
-
după ritul oriental împreună cu întreaga ierarhie a Bisericii Greco-Catolice din România. La sosire, papa a intrat mai întâi în capela de botez, unde l-a salutat pe cardinalul Alexandru Todea, în aceeași capelă în care episcopul Iosif Schubert l-a consacrat în noaptea de 19 noiembrie 1950 pe preotul de atunci, Alexandru Todea, în clandestinitate ca episcop. Banca Națională a României a anunțat punerea în circulație a unei monede aniversare, cu scop numismatic, cu valoarea nominală de 200 de lei, din aur, cu titlul
Catedrala Sfântul Iosif din București () [Corola-website/Science/298822_a_300151]
-
intitulată "Istoria și genealogia casei Callimachi", carte ce reprezintă prima monografie românească de familie. Cartea lui Xenopol a fost scrisă la solicitarea lui Alexandru Callimachi, proprietarul moșiei și al conacului de la Stâncești (jud. Botoșani). După ce stabilește originea familiei Callimachi, Xenopol consacră câte un capitol fiecăruia dintre domnitorii Moldovei din familia Callimachi: Ioan, Grigore, Alexandru și Scarlat Callimachi. Un capitol tratează despre mitropolitul Moldovei. În carte este prezentat și arborele genealogic al familiei Callimachi, despre care autorul scrie în "Precuvântare": „Am urmat
Alexandru D. Xenopol () [Corola-website/Science/298825_a_300154]
-
cunoaște mai bine, familia, clasa mijlocie prosperă, atât de puternică la sfârșitul domniei reginei Victoria, pe care a caricaturizat-o magistral în The Man of Property. Anii care i-au mai rămas de trăit, din 1920 până în 1928, vor fi consacrați redactării cronicii-fluviu a familiei Forsyte: mai întâi Forsyte Saga și apoi O comedie modernă, două trilogii în care Soames este figura dominantă. Succesul operei este considerabil, ca și cum aceste valori uitate, precum proprietatea, responsabilitatea unei femei și sensul familiei aveau ceva
John Galsworthy () [Corola-website/Science/298833_a_300162]
-
art. 2 din decretul-lege 126/1990, dar la fel de adevărat este că pentru municipiul Sibiu o asemenea comisie nu s-a constituit. Neconstituirea unei atari comisii nu poate însă împiedica liberul acces la justiție al reclamantei, deoarece ar fi contrar principiului consacrat prin art. 21 al Constituției, potrivit căruia orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea intereselor sale, nici o lege neputând îngrădi exercitarea acestui drept. Față de aceste considerente Curtea Supremă a stabilit că hotărârile atacate cu recurs în anulare nu au
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică () [Corola-website/Science/298828_a_300157]
-
spiritual, vesel și plin de duh în care istorisea, ca și bogăția instrucției". În 1870, în timpul războiului franco-prusac este în Franța cu un proiect nobil de a organiza o ambulanță cu concursul elevilor români din Paris și de a se consacra în ajutorul victimelor războiului. La 5 mai 1874 a fost propus pentru inițiere în francmasonerie, în loja bucureșteană "Înțelepții din Heliopolis", devenind astfel un "frate" multor personalități din cultura și politica României de atunci. La 13 ianuarie 1874, soția sa
Carol Davila () [Corola-website/Science/298869_a_300198]
-
la Rădăuți (1958-1960) și Facultatea de Filologie, secția franceză-română, a Universității din Iași (1960-1965). Devine profesor la Liceul „Ștefan cel Mare" din Suceava (1965-1967) și apoi asistent la Institutul Pedagogic din Suceava (1967-1974). În prelungirea activității sale literare, s-a consacrat practicii sapiențiale și cercetării procedeului filocalic „oratio mentis" - rugăciunea minții - încă din anii '70. A făcut stagii de documentare antropologică la Roma (1989) și la Paris (1990, 1991) și călătorii de studii în India cu bursa Sivananda (1992, 1996). Centrul
Vasile Andru () [Corola-website/Science/298879_a_300208]
-
prin efectul de vibrație a culorilor și simbioza dintre formă și culoare pe care le-a folosit. Termenul de „op-art” apare pentru prima dată în "Time Magazine" din octombrie 1964, dar una dintre primele manifestări ce anunță noua mișcare și consacră pe câțiva dintre cei mai de seamă reprezentanți ai ei - în primul rând pe Victor Vasarely și Jesús-Rafael Soto - este expoziția din 1955 de la Galeria "Denise René" din Paris. În „Manifestul galben” al acestei expoziții se folosește termenul „plastic-cinetism”, care
Op-art () [Corola-website/Science/298901_a_300230]
-
timp de secole cu templierii. De exemplu, unele din posesiunile templierilor din Londra au fost mai târziu închiriate avocaților, ceea ce a condus la numele porții Bariera Templului sau stației de metrou "Templu". Două dintre cele patru barouri, care îi pot consacra pe membri drept avocați, sunt Templul Interior și Templul Mijlociu. Elemente arhitecturale distinctive ale clădirilor templierilor includ folosirea imaginii a "doi cavaleri pe un singur cal", reprezentând sărăcia cavalerilor și clădiri rotunde, menite a se asemăna cu Biserica Sfântului Mormânt
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
frânghii groase de lumea reală și a început o serie de antrenamente fizice extrem de dure. Și-a disciplinat strict viața și,așa cum acorda două ore zilnic exercițiilor fizice destinate reclădirii corpului, după miezul nopții se închidea în birou pentru a consacra două ore textelor lui destinate consumului curent, iar restul nopții până în zori cărților lui adevărate, capodoperele care ne încântă și azi. În ultimii 15 ani de viață a practicat Kendo, un sport tradițional japonez al duelului cu săbii din bambus
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
1948 a întemeiat în București, cu ajutorul lui M. Vâlsan, un grup inițiatic pe care l-a condus până prin 1958 când, din cauza izolării și a ambianței ostile, grupul s-a dizolvat. În toată această perioadă, Vasile Lovinescu a renunțat la scris, consacrându-se ritualului și realizării spirituale, împreună cu grupul respectiv, totul rămânând ascuns lumii profane. A întreținut legături prin scrisori cu F. Schuon, T. Burckhardt și M. Vâlsan. În 1958 a întâlnit la Fălticeni pe subtila, dar puțin cunoscuta poetă Lucreția Andriu
Vasile Lovinescu () [Corola-website/Science/298905_a_300234]
-
pe care nu putea baza o astfel de întreprindere. Pe de altă parte opera creștea și trebuia să găsească persoane dispuse să se dedice numai acestei cauze. După câteva încercări nereușite, înțelese că cei care vor fi dispuși să se consacre în întregime vor fi cei care au crescut în Oratoriu. Începe așadar să dedice timp și energii pentru formarea acelor tineri care ofereau speranța de a-l ajuta. Este încurajat în acest sens de episcopul locului, de Papa, de persoane
Salezienii lui Don Bosco () [Corola-website/Science/298928_a_300257]
-
a fost ancorat în concepțiile tatălui său. A absolvit Liceul de Artă „Octav Băncilă” din Iași. Când era în clasa a XII-a, a fost internat la Spitalul Socola, unde a scris ciclul "Un diazepam pentru Dumnezeu", care l-a consacrat ca poet. Ulterior, a obținut premiile revistelor "Convorbiri literare, Timpul, Dacia literară". Începind cu 1993, a publicat poezie, povestiri, fragmente de roman, eseuri și articole în cele mai importante reviste literare din România și Basarabia. Între anii 1996-1998 a fost
Savatie Baștovoi () [Corola-website/Science/298951_a_300280]