14,695 matches
-
Eoliană", "Peștera Răposaților", "Izvorul Verde" ș.a. În apropierea Mănăstirii Rudi se află trei cetăți de pămînt: cetățuia "La șanțuri", de origine tracică, identificată de unii cercetători cu orașul antic "Maetorium", cetățuia getică "La trei cruci" și așezarea medievală "Farfuria turcului", datînd din secolul X și multe alte monumente arheologice, o pșteră, cascade, izvoare, braniști. Rar unde în Basarabia relieful, flora și fauna sînt atît de armonios îmbinate cu trecutul istoric al populației, ca aici. Braniștea Rudi reprezintă o comoară forestieră unică
Rezervația peisagistică Rudi-Arionești () [Corola-website/Science/329207_a_330536]
-
corespunzător unei anumite gene; multiplicarea sa; construirea unor molecule de ADN hibride; transferul de la o specie la alta. Pentru a obține ADN recombinat se folosesc microorganisme (colibacili, drojdie de bere, "Argobacterium sp."), enzime specifice și vectori. Prima realizare în domeniu, datează din anul 1970, când Har Gobind Khorana și colaboratorii săi au sintetizat artificial la drojdia de bere gena care determină sinteza de ARN-t ce transferă aminoacidul alanina la locul sintezei proteice. Ulterior, s-au realizat sinteze artificiale de gene
Inginerie genetică () [Corola-website/Science/329222_a_330551]
-
anul 1783. La acea vreme, acoperișul a început să se năruie, și a fost înlocuit cu o structură mai mică, sponsorizată de către Arhiepiscopul Kajetan Sołtyk. Intrarea în turn este păzită de o pereche de lei sculptați din piatră, operă care datează de la începutul secolului al XIX-lea. Ele au fost aduse la Cracovia de la Palatul în stil clasicist al familiei Morstin din Pławowice în timpul renovărilor din 1961-1965, în care ferestrele de la etajul al doilea al turnului au fost incorect reconstruite de
Turnul Primăriei din Cracovia () [Corola-website/Science/329238_a_330567]
-
sau Piața Principală (în ) este principala piață din Orașul vechi din Cracovia, Polonia și principala atracție turistică din centrul orașului. Piața datează din secolul al XIII-lea și are o suprafață de aproximativ 40.000 m², fiind cea mai mare piață medievală din Europa. Rynek Glowny este o piață spațioasă înconjurată de case istorice (kamienice), palate și biserici. Centrul pieței este dominat
Piața Centrală din Cracovia () [Corola-website/Science/329232_a_330561]
-
XIX-lea cea mai mare parte a fortificației care înconjura Orașul Vechi a fost dărâmată. șanțul care înconjura zidurile a fost umplută cu pământ și transformat într-o centură verde, cunoscută sub numele de Parcul Planty. Prima mențiune a Cracoviei datează din a doua jumătate a secolului al IX-lea. Până la sfârșitul secolului al X-lea orașul a fost încorporat în Statul polonez sub domnia dinastiei Piaștilor. Titlul de Episcopie a fost acordat Cracoviei în 1000 și din acel moment, a
Orașul vechi din Cracovia () [Corola-website/Science/329233_a_330562]
-
acum și mărturisește bogăția și puterea regiunii. La poalele dealului Wawel, în locul în care acum se află străzile Kanoniczna, Grodzka și alte străzi învecinate, s-au găsit urmele unei așezări Vistulane numită Okół. Această așezare, a cărei începuturi pot fi datate cel puțin din secolul al IX-lea, a fost înconjurată de o palisadă enormă de stejar și, în locul unde se află acum străzile Straszewska și Sf. Gertrude. Aproape de Piața Centrală - în special lângă Biserica Sf. Wojciech și Biserica Sf. Maria
Orașul vechi din Cracovia () [Corola-website/Science/329233_a_330562]
-
executate tot din sare. Cel care a realizat picturile din biserica de lemn Sfântul Sebastian din centrul orașului, a imortalizat într-una din lucrările sale, momentul în care prințesa Kinga le dăruiește locuitorilor acestei mici localități bogăția "aurului alb". Construcția, datând din secolul al XVI-lea, este împodobită cu un altar ornamentat în stil baroc. Pentru regatul polonez, dezvoltarea exploatării de sare, începută cu trei secole în urmă, a constituit baza evoluției sale economice ulterioare. Kazimir cel Mare a hotărât ca
Salina din Wieliczka () [Corola-website/Science/329264_a_330593]
-
faptul că o treime din bogăția acumulată de Coroana poloneză din timpul său, a fost constituită din exportul cu sare, provenind din exploatările situate la marginea arcului carpatic. Vechea denumire latină a așezării, "Magnum sal", este amintită în scrieri istorice datând din anul 1289, când Ducele Henryk al IV-lea Probul a ridicat așezarea Wieliczka la rang de oraș. Ulterior, polonezii au tradus în limba lor denumirea acestei așezări - "Wielka sol" (Sarea mare). În decursul celor șase sute de ani de activitate
Salina din Wieliczka () [Corola-website/Science/329264_a_330593]
-
Mielec, făcând Szczucin un nod de transport local. Numele orașului provine probabil de la un proprietar din secolul al XIV-lea al locației, un om pe nume "Szczuka". Prima menționare a localității Szczucin (pe atunci cunoscut că Sucin, mai tarziu Sczucin) datează din 1326, si se referă la o biserică parohiala locală, ceea ce înseamnă că acesta trebuie să fi fost construite mai devreme. Datorită poziției orașului de pe Vistula, aici a fost stabilit un port fluvial. Cheresteaua din pădurile Sandomierz erau aduse aici
Szczucin () [Corola-website/Science/329276_a_330605]
-
Pieței Dorobanți din București. Este arestat din nou, pentru nereguli în gestiune și dispare definitiv, în circumstanțe necunoscute. În 1952 este menționat ca fiind deținut la Canal. Pe 26 decembrie 1951 s-a clasat dosarul, iar actul de deces este datat 1958.
Eugen Alimănescu () [Corola-website/Science/329347_a_330676]
-
revitaliză Marele Cântec. Astăzi, Surorile Osoianu sunt o Școală de folclor Autentic, Un model spiritul emotiv și ceresc, care leagă, genetic, sufletele gemene, înveșnicind zestrea milenara a neamului românesc." Satul Horești, este situat pe partea stângă a râului Prut și datează din anul 1538, aflându-se la 20 kilometri de granița cu România, mai exact de Vama Sculeni. Acesta încununează locul unde s-au cunoscut părinții surorilor, Constantin Osoianu (n. 28 decembrie 1930 - d. 23 noiembrie 1989) și Profira Osoianu, născută
Surorile Osoianu () [Corola-website/Science/329350_a_330679]
-
între 507 și 511. Amalberga era de asemenea nepoată a regelui Theodoric cel Mare. Nu este limpede când anume Hermanfrid a devenit rege, însă el apare în această poziție (ca "rex thoringorum") într-o scrisoare a lui Theodoric cel Mare datată în 507. Pentru început, el a împărțit domnia cu frații săi Baderic și Bertachar, însă ulterior l-a ucis pe Bertachar într-o bătălie din 529, lăsând-o orfană pe fiica acestuia, Radegunda. Potrivit cronicii lui Grigore din Tours, Amalaberga
Hermanfrid de Thuringia () [Corola-website/Science/328544_a_329873]
-
12 "denari". Ducatul era egal cu 124 de "șoldi", în timp ce talerul era egal cu 7 lire. Lira italiană, introdusă sub Regatul Italiei impus de Napoleon, a înlocuit lira venețiana în 1807. Cel mai vechi document care menționează lira în Veneția datează din anul 953, cănd lira este menționată că „libra venetorum parvorum” sau „libra denariorum venetarum”. În secolul al XVIII-lea, un număr mare de monede de valori diferite au fost în circulație. Au fost bătute monede de 6 și 12
Liră venețiană () [Corola-website/Science/328567_a_329896]
-
este cea mai veche cafenea atestată documentar în București, datând din 1781 și fiind atestată în anul 1812. se află pe Strada Covaci nr. 16, în fața pieței Sfântul Anton din centrul istoric, clădirea în care se află fiind clasată monument istoric cu . În anul 1781, armeanul Ștefan Altîntop a primit
Cafeneaua Veche () [Corola-website/Science/328583_a_329912]
-
lui Cooke deși a considerat versiunea sa mai degrabă o "completare" decât o "versiune pentru interpretare". Deși a finalizat această versiune în 1949 (revizuită în 1966), prima interpretare a avut loc abia în 1983. O completare a lui Joseph Wheeler datează din 1953 până în 1965 și, la fel ca și Cooke, și-a modificat ideile de câteva ori. Astfel versiune finală din 1965 este de fapt a patra încercare. Compozitorul american Remo Mazzetti Jr. consideră a patra versiune a lui Wheeler
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
istoria de până la 1305, dar din motive necunoscute perioadele 898-922, 1263-1283 și 1288-1294 sunt omise. Manuscrisul a fost găsit și achiziționat de contele Alexei Musin-Pușkin în 1792 și oferit mai apoi Bibliotecii Naționale a Rusiei din Sankt Petersburg. Letopisețul Ipatiev datează din secolul al XV-lea. El incorporează numeroase informații din cronici kievene și galițiene din secolul al XII-lea, pierdute în prezent. Letopisețul este scris în dialectul estic al limbii slavone. Dacă textul laurențian (moscovit) trasează moștenirea kieveană prin cnejii
Cronica vremurilor trecute () [Corola-website/Science/328594_a_329923]
-
a acestuia. În secolul al XVIII-lea, istoricul rus Nikolai Karamzin a găsit o copie a aceluiaș manuscris în Mănăstirea Ipatiev din Kostroma. De-a lungul timpului au fost publicate mai multe monografii și versiuni ale cronicii, cea mai veche datând din 1767. Alexei Șahmatov a publicat prima analiză lingvistică pe textul letopisețului în 1908. Dmitri Lihaciov și alți oameni de știință sovietici au preluat și revizuit analiza inițială. Ei au încercat să refacă letopisețul prenestorian, compilat la curtea lui Iaroslav
Cronica vremurilor trecute () [Corola-website/Science/328594_a_329923]
-
vile arătoase de-a lungul străzii. Una dintre primele clădiri a fost "Heinrichshof", deținut' de producătorul de bere Heinrich Drasche, care era situată vizavi de Operă până în 1945. Sigmund Freud obișnuia să se plimbe zilnic pe Ringul vienez. Cele mai multe clădiri datează de dinainte de 1870. Cele mai notabile dintre acestea sunt următoarele: Singura clădire cu destinație religioasă este Votivkirche, care a fost construită după ce împăratul Franz Joseph a fost salvat în 1853 dintr-o tentativă de asasinat. Palatul Hofburg a fost prelungit
Ringstraße () [Corola-website/Science/328616_a_329945]
-
celălalt peste Maria-Theresien-Platz. Muzeul a fost construit pentru a găzdui imensa colecție a Habsburgilor. Ambele clădiri au fost construite între anii 1872 și 1891 pe Ringstraße în conformitate cu planurile întocmite de Gottfried Semper și Karl Freiherr von Hasenauer. Colecțiile de insecte datează din 1793, atunci când Francisc I al Austriei a cumpărat colecțiile științifice ale lui Joseph Natterer, Sr. (tatăl viitorului zoolog Johann Natterer, pe atunci în vârstă de șase ani). În 1806 muzeul a cumpărat o colecție de insecte europene realizată de
Muzeul de Istorie Naturală din Viena () [Corola-website/Science/328609_a_329938]
-
de Ludwig Redtenbacher (Coleoptera), Friedrich Moritz Brauer (Neuroptera și Diptera), Henri Louis Frederic de Saussure (Hymenoptera exclusiv Formicidae), Gustav Mayr (Formicidae și Hemiptera), Ignaz Rudolph Schiner (Diptera), C Felder, R. Felder și Alois Friedrich Rogenhofer (Lepidoptera). Organizarea actuală a muzeului datează din 1876. Entomologii Ganglbauer și Karl Holdhaus (Coleoptera), Rogenhofer și Hans Rebel, Josef Emanuel Fischer von Röslerstamm, Josef Johann Mann (Lepidoptera), Franz Friedrich Kohl, Carl Tschek și Maidl (Hymenoptera), Brauer (Diptera și Neuroptera), și Anton Handlirsch (pentru insectele fosile) au
Muzeul de Istorie Naturală din Viena () [Corola-website/Science/328609_a_329938]
-
ca robi.” Cronica pictată de la Viena, un document din secolul al XIV-lea, se numără printre manuscrisele medievale care conțin informații din cronica maghiară originală din secolul al XI-lea with its painted miniatures.. Cele mai multe situri arheologice din Bazinul Panonic datate ca fiind de secol IX au fost descoperite în regiunea Transdanubia a Ungariei contemporane, în regiuni care aparțin azi Slovaciei și în Transilvania. cercetările arheologice ale așezărilor rurale medievale timpurii de la Balatonmagyaród, Nemeskér și alte câteva locuri din Transdanubia demonstrează
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
sub influența atât a ritualurilor de înmormântare avare și carolingiene. Au fost descoperite săbii în mormintele „Blatnica-Mikulčice”, ceea ce demonstrează o schimbare a tacticilor militare caracteristice popoarelor nomade cu cele ale cavaleriei de tip occidental. Au fost descoperite ruinele unor fortificații datate în jurul anului 800, cu ziduri de apărare din bușteni și pământ sau piatră fără mortar și pământ la Spišské Tomášovce , Devín și alte locuri. Acestea demonstrează apariția unei puteri centralizate. De-a lungul a câtorva decenii, în jurul fortificațiilor s-au
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
la Spišské Tomášovce , Devín și alte locuri. Acestea demonstrează apariția unei puteri centralizate. De-a lungul a câtorva decenii, în jurul fortificațiilor s-au dezvoltat centre urbane și au fost ridicate biserici din piatră. Distrugerea acestor centre urbane și fortărețe este datată în jurul anului 900.. În Transilvania la Dabâca s-au descoperit vestigii arheologice din secolul al IX-lea dintr-o perioadă anterioară apariției nomazilor maghiari Au fost descoperite de asemenea peste 90 de așezări, mai mult de 40 de cimitire și
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
la Dabâca s-au descoperit vestigii arheologice din secolul al IX-lea dintr-o perioadă anterioară apariției nomazilor maghiari Au fost descoperite de asemenea peste 90 de așezări, mai mult de 40 de cimitire și 18 fortificații care au fost datate în perioada 800 - 1100. Cele mai multe cimitire transilvănene de secol IX aparțin așa-numitului „grup Mediaș” . Aceste necropole sunt caracterizate prin predominanța ritualurilor de incinerare (Brateiu, Dăbâca, Șeica Mică. Mormintele de înhumare din aceleași cimitire pot fi cauzate de diferențele etnice
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
de sinteză, „cultura Bijelo Brdo”, caracterizată prin bijuterii cu forme specifice. O caracteristică a acestei ultime culturi este lipsa obiectelor care să facă vreo legătură cu caii în mormintele descoperite. Cele mai timpurii situri ale curturii Bijelo Brdo au fost datate cu ajutorul monedelor descoperite ca fiind din timpul domniei împăratului Constantin al VII-lea Porfirogenet, adică pe la mijlocul secolului al X-lea. Cimitire timpurii ale acestei culturi au fost descoperite la Beremend și Csongrád în Ungaria, la Dévény și Bešeňov în Slovacia
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]