KorAP: Find »[drukola/base=drac & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...564 565 566 ...584 >

14,578 matches

Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782

1: Da' ce, e nud? Vecin 2: Pe cinstea mea că e o lucrare foarte reușită. Vecin 4: (aruncînd cărțile) Nu. Vecin 3: Acuma, dacă nu vă deranjează, plus o mie. Vecin 1: Ca să vezi de unde sare iepurele. Încurcă-i drace! Vecin 2: Vorbești serios? Vecin 3: Păi ce, facem glume? Vecin 1: Că doar nu te-om lăsa singur tocmai pe matale. Și zi, plus o mie, hai? Vecin 3: Modest, ce să fac! Vecin 2: Domnule, în situația financiară

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Umbli cu intimidări! Bun, atunci și mie o mie. Vin cu două. Vecin 3: Păi n-am stabilit că jucăm cu banii jos? Vecin 2: Domnule, am carte mare și trebuie s-o joc. Uite, dacă ăia tot dorm sau dracu știe ce fel de aparențe mai fac ei acolo, eu împrumut ce-oi găsi pe-aici și după aia vedem noi cum le-aranjăm... Așa că eu pun scaunul ăsta. Vecin 3: Care scaun? Vecin 2: Asta pe care stau eu

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
3: Da... și nu... Vecin 1: Adică? Vecin 3: Auzi, cînd i-am cerut produse alimentare, mi-a spus să iau ce vreau, dar cînd i-am spus că nu știu cînd plecăm, s-a uitat într-un fel al dracului la mine, a tăcut și a citit mai departe. Vecin 1: Biblia, nu? Vecin 3: Așa am crezut și eu. Dar, cînd colo, ea citea, auzi, să vezi și să nu crezi, "Istoria Românilor"! Păi bine, bunică, zic, eu credeam

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
pot oferi tabloul... l-am pierdut... L-am pierdut, dar am cîștigat... originalul... Irina: Nu înțeleg! Vecin 2: E și greu... vă explic eu altădată... De data asta, aparența îmi joacă festa... Eu v-am cîștigat... dar aparțineți soțului... Al dracului aparență! (îi sărută mîna și o îmbrățișează; în clipa asta se aud bubuituri în pereți; toți se desfac din îmbrățișări și devin extrem de încordați) Mihai: (într-un tîrziu, îndrăznind) Dar acum cine mai bate?! Vecin 1: (după o pauză) Nu

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
de tango) Ce-ar fi să dansăm? Maria: Numai dansul ne mai lipsea. Mihai: Vecine, mai bine să ne gîndim la o rezolvare. Vecin 1: (răspunde cîntînd, pe șoaptă) Poate că tocmai dansul e o rezolvare... Cine știe! Mihai: Pe dracu'! Vecin 1: Parcă spuneai că ești stăpîn pe situație! Calm! Calm! (după încă vreo două trei măsuri de tango) Tangoul ăsta nu vă spune nimic? Nu vă sugerează nimic? Mihai: Nu... Vecin 1: Mie da. Și uitați-vă ce, vecinul

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
lui Vecin 1) Sînt sigură că Alex va ști unde să se ducă... să spună ce trebuie... să ne salveze... Numai să nu se fi tăiat... să nu e fi lovit... o să vedeți că o să reușească. Mihai: O să reușească pe dracu! Deocamdată a reușit să ni-i înțepenească pe ăștia aicea. Tocmai cînd îi convinsesem că pot să plece liniștiți... După atîtea compromisuri... A plecat pentru că e laș. Pentru că n-a fost învățat să tragă la greu și să fie solidar

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
să răscolească hîrtiile; auzindu-se ușa intrare, se retrage spre mijlocul camerei) Unde umbli pe vîntul ăsta? El 1: (total nedumerit) Care vînt?! Ea 2: Cum care vînt?! El 1: (privind-o atent) Afară nu mișcă frunza. Ea 2: Pe dracu' nu mișcă. Atunci îmi bate mie vîntul în cap. Mi-o fi bătînd, că aici m-ai adus tu. (după o clipă în care e speriată) Adică vorbești serios? Afară nu bate vîntul? El 1: (bun) Cred că ești prea

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-l aduci pe calea cea bună? Ea 2: (împotriva a ceea ce simte) Da... așa e... Să se-nvețe minte. Mă duc să mă schimb. El n: Mai stai puțin... să te mai văd așa... (o privește de aproape) Interesant! Cum dracu' ați ajuns voi în situația asta! Pe cuvîntul meu dacă nu arăți excelent! Și el nu vede! În schimb, te rog să mă crezi, văd eu... de fapt văd mai demult... n-am vrut să-ți spun... (o mîngîie) Poate

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
cu cineva... El n: Crezi? Ar merita să faci o încercare... Ea 2: (reacție de mijloc) Lasă, lasă... (pauză) S-au mai întîlnit? El n: Chiar azi, înainte de ședință. Ea 2: (izbucnind) Puteai să nu-mi spui! Să-i ia dracu' pe amîndoi! Eu mă împopoțonez aici cu găteli și speranțe, iar el se duce la iubirea lui fără obiect...! Apoi astăzi i-o spun pentru ultima oară; ori întrerupe orice legătură cu ea, ori divorțez. El n: Să nu faci

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
în jurul său; i se pare că aude pe cineva și imediat scoate de sub haină pălăria și ochelarii; continuă să se miște în timp ce intră El n și Ea 2; amîndoi îl privesc cu stupoare și compătimire) Ea 2: (apropiindu-se) Ce dracu' te prostești în halul ăsta? El 1: Dumneavoastră cine sînteți?! Ea 2: Hai nu fi caraghios! El 1: Cred că mă confundați... n-aveți cum să mă recunoașteți... Eu... nu sînt eu... Ea 2: Tu n-auzi să n-o

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
ați ști ce vreți. Numai că nu știți. Pentru că dacă ați fi știut nu ajungeați unde ați ajuns. Ea 2: Am ajuns acolo unde meritam. El n: Dar de ce să nu încercați o redresare, o salvare! Ea 2: Da' ce dracu' mai vrei să salvezi?! CE? Că nu mai ai ce salva! Sîntem o șandrama dărăpănată, compromisă pentru totdeauna! El n: (izbucnind și el) Dar nu-i adevărat! Asta e părerea lui! Ea 2: Ba e și-a mea! El n

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
un doctor, și tu?! Octav: Adică?! Marieta: Adică! Om în toată firea să plece de-acasă, unde avea tot ce-i trebuie, fără să facă nimic..., că stăteai toată ziua îngropat în ziare și tot ascultînd glasurile nu știu cărei fantome... sau dracu' știe ce-o mai fi! Octav: (încordat) Mamă! Mona: Octav, te rog! De fapt eu aș vrea să plec. Marieta: Păi nu-i așa? Că mă-ntreabă lumea că de ce-ai plecat, că unde-ai plecat... Și eu ce

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
măcar eram cu toții la fel... în aceeași oală... Octav: Nici măcar atîta, mama... Pentru că cei care ne învățau ce bine e, ce rațional e, ce echitabil e să fii sărac, erau bogați... Și tu știi asta. Marieta: (nu renunță) Știu pe dracu! Și-acum cum e? Că unii abia-și duc zilele, iar alții... Acu' sîntem mai egali? Taci?! Adică de asta ați făcut voi revoluția aia?! Ca să vă săturați de țigări străine, de spray și de blugi? Ptiu, să dai peste

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Reține te rog că eu nu te ameninț... că nu fac presiuni... Costache: Știu, știu... Securistul: Ca să nu mai vorbesc de altele... Că băiatul ăla al tău nu-i zi să nu facă pe deșteptul cu bancurile... Cu Bulă, cu... dracu' cu lacu'... pe seama realităților socialiste... Știi... și-ai vrea să-l vezi student, nu? Costache: Da..., eu îi tot spun... îl învăț... îl educ... cum mă educați dumneavoastră pe mine... Securistul: Ce să-l înveți, cînd și tu... Ce să

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
renunțe la tentația funcției și să opteze pentru tentația banului. Aici s-a terminat schimbarea pentru ei. Costache: Și încă ceva; ăștia, adică foștii, erau și ei nemulțumiți... cîrteau și ei pe ascuns... voiau și ei schimbarea... Octav: Voiau pe dracu' schimbare! Duseseră țara de rîpă și începuse să le fie teamă că odată și-odată vor trebui să răspundă. Și de asta începuseră să dea vina pe regim, pe cel mai iubit dintre criminali... Adică deja se spălau pe mîini

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
ies. De parcă fusesem cine știe ce barosani de comuniști! Alții au rămas liniștiți pe locurile lor... Ba s-au dus și mai sus... Și noi? Parcă am fi omorît oameni! Costache: (foarte departe de concretețea dialogului) Poate că... am omorît... Marieta: Ce dracu' tot spui tu acolo! Costache: Poate că... ne-am omorît pe noi... pe noi... Marieta: Mă, tu ce naiba ai, ai febră, ești bolnav?! Costache:...Eu m-am omorît... puțin cîte puțin... Și tu m-ai ajutat... M-ai ajutat, Marieta

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
știu eu... și să nu vă băgați decît la semnul meu... (intră Octav cu masa pliantă, scaunul de rafie și pahare) Haioasă ideea asta cu cortul... În orice caz, e originală Octav: Și mamei îi place... Marieta: Îmi place pe dracu'! Te-ai înhăitat cu un vagabond și stai cu el într-un cort, așa, ca să te plîngi de nu știu ce nedreptăți... că aia nu-i bine... că nu-i bine așa... că nu-i bine nici așa...că ne conduc niște

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
făcuse dezastruosul așa. Nu? Matei: Da, și? Octav: Adică, cum se spune, la vremuri noi, oameni noi...! Nu? Matei: Da, și? Octav: Și s-a făcut în așa fel încît... la vremuri noi, tot noi...! Matei: Bună! Octav: Bună pe dracu'! Matei: Și la urma urmei, cine ar fi putut fi acești oameni noi? Octav: Asta e o întrebare de nivelul mamei... și al lui tata. Marieta: Lasă..., tu răspunde la întrebare! Octav: Dragă Nea Matei, vezi? Chiar întrebarea matale "care

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
înscriindu-se repede în tonusul propus de Matei) Mai e vorbă! Păi ce, degeaba ai risipit matale atîta whisky! Semnez ce vrei. Mai ales acum...! Mă simt mai ușor acum...! Și mai mic, e-adevărat, dar mai ușor...! Ești dat dracului! Matei: Atunci eu încep să mă ocup de toate chestiile... autorizație... marfă... design... Octav: Nea Matei, să fie un cavou a-ntîia! Dacă-o facem, s-o facem lată de tot! Ce spui, Socrate? Aoleu, stai că tu nu erai aici

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
al naibii, zburzi pe-aicea cu ce ți-a mai rămas... Octav: Și ce, nu-s bun? Nu mă pricep? Ai văzut cum i-am băgat pe gît cinci lumînări cînd ea voia să cumpere numai două? Groparul: Ești dat dracului...! Octav: M-am adaptat... m-am dat pieței libere... și cea mai mare satisfacție a mea e că pun și eu umărul la macrostabilizarea economiei...! Groparul: Bravo..., te invidiez... mă mai sponsorizezi cu o guriță? Octav: Clientul nostru stăpînul nostru

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Octav: Nu. Deocamdată n-avem... Dar sîntem în tratative cu cei de la "Vampir club"... Așa că data viitoare facem și-un număr de supt sînge. (Scoțianul pleacă prăpădindu-se de rîs; Nae e obosit.) Nae: Auzi, Octăviță, tu, de fapt, ce dracu' faci aicea?! Octav: Altul la rînd! Hai, Năică, hai că-i pauză de plîns... Hai! Nae: Tu nu ești întreg! (pleacă pe urmele scoțianului) Octav: Dacă și Năică a observat că nu-s întreg...! Altul la rînd! Mona: (care, împreună cu

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
eu ție o fantomă...! Gata! Omul viu e ca lumea... (țiganii bagă în sac fără milă) Bă, voi n-auziți! Octav: (înfuriat, se repede asupra țiganilor, le rupe cearceafurile, le smulge sacii, dă în dreapta și-n stînga...) Fir-ați ai dracu' de țigani nenorociți... etc. F1: Ei, om viu, dai în niște amărîte de fantome... (sare și el pe Octav care încasează zdravăn; groparul se scoală fără prea mare grabă, aplică niște lovituri cu o măiestrie surprinzătoare și lichidează agresorul; țiganii

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
ce-i aia morală? Octav: Hai, lasă... Groparul: Bine, văd că știi... Bravo! Atunci spune-mi și mie ce fel de morală e aia care dă voie turcului să aibă o turmă de neveste... iar pe mine, dacă mă pune dracu' să am numai două măcar, mă bagă la pîrnaie... Octav: Stai puțin... Groparul: Ce să stau! Morala trebuie să fie una pentru toți oamenii. Adică turcul e mai om ca mine?! Nu! Și dacă nu, atunci îmi iau și eu

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
vers... îmbunătățit...; din ce în ce mai atenți...; Octav pune casetofonul în funcție și pe muzica asurzitoare cîntă refrenul lor, mișcîndu-se în stil brigadă artistică...; intră Marieta, Costache și Matei; incomodat de gălăgie și de comportamentul celor doi, Matei oprește casetofonul) Matei: Păi ce dracu' faceți voi aicea?! Comerț sau program artistic?! Octav: Și una și alta... Amîndouă sînt creații... Matei: Bine, bine, cum stăm? Octav: Stăm bine... Matei: Stăm bine, numai că maică-ta spune că nu stăm tocmai bine... Octav: Da de ce nu

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
atunci să-l facem, nea Matei; stocul de gînduri e intact; am vîndut cîteva idei... Ha!... dar cu termenul de valabilitate expirat... Am primit și reclamații...! Păi ce faci, nu scrii?! Adică faci raportul din memorie?! Matei: Mai du-te dracului! O ții una și bună! Vrei neapărat să descoperi în mine un securist! Octav:...Mămico... tăticule... Uite cum se poartă unchiul cu mine...! Și voi nu spuneți nimic?! Marieta: Eu sînt sătulă pînă-n gît de chestiile astea... Ei am venit

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]