14,190 matches
-
s-a reflectat și-n medicina timpului, făcând-o sintetică, funcțională, o atenție deosebită fiind acordată sângelui purtător de viață și reparator în măsura calității circulației și prezenței sale în zona afectată. În ceea ce privește etiologia, medicina egipteană pe lângă numeroșii agenți fizici: frigul, căldura, agresiunile, paraziții, alimentația eronată, admitea și cauze psihice, identificate unor demoni, blesteme, represalii divine, situații în care se făcea apel la practici vrăjitorești, droguri, licori specifice, amulete, formule impresive etc. Pe lista bolilor mai frecvente, se află afecțiunile abdominale
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
bolilor în 11 clase, explicate în Geneza morborum (Originea bolilor), 1763. în Arcana naturae detecta (Dezvăluirea secretelor naturii) face o clasificare a ceea ce Anton van Leeuwenhoek (1632 - 1723) numește „animaluncule“, agenți patogeni. în 1758, Linné descoperă distomatoza = afecțiune hepatică. Despre Frigurile intermitente se ocupase în teza de doctorat (1735). Prin „Philosofia botanică“ (1751), Karl Linné face cunoscută, între altele, înțelepciunea naturii. Teoria sa creaționistă este viu criticată în acest secol cu preferințe atee. Un savant luminist cu studii de medicină și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în medicina legală. La Paris se deschide Expoziția Universală, bilanț ilustrativ al progresului omenirii; Hoffman fabrică aspirina la scară industrială; Sigismund Freud introduce interpretarea viselor și deschide calea psihanalizei. Tot în 1900 se află cu exactitate rolul țânțarului în transmiterea frigurilor galbene, care vor face ravagii în Panama și Brazilia (1904). În primul deceniu al noului veac, Schaudin detectează treponema sifilisului (1906); Landsteiner și Popper descopăr virusul poliomielitei (1908); Ricketts descoperă agentul patogen al tifosului exantematic (1910); Einhorn realizează sonda gastrointestinală
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
luat un ibovnic, un muzicant cerșetor care o bătea mereu și care în cele din urmă a părăsit-o. Disperată, s-a hotărât să facă trotuarul. Și astfel, spune autorul, societatea își cumpără o sclavă de mizerie, de la foame, de la frig, de la singurătate, de la sărăcie. Fantine își vânduse trupul și sufletul pentru o bucată de pâine. Într-o seară, un chefliu s-a distrat sâcâind-o pe nefericita femeie ce dădea târcoale unei cafenele în care se aflau ofițeri, posibili clienți
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ispititoare, sub forma Elenei din Troia. Îndârjit, ar fi vrut să-i ucidă pe toți cei care au iubit-o pe Thaïs. Presimțind că Thais este bolnavă, a plecat la mânăstire în Libia. Întradevăr, Thaïs zăcea de trei luni de friguri, dar tot frumoasă era. În prezența lui a închis ochii. Disperat, a implorat-o să se ridice. Schimbând registrul gândurilor, și-a strigat iubirea pământească pătimașă: Te-am amăgit, n-am fost decât un biet smintit, Dumnezeu, cerul, totul e
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ordonate după un scenariu biografic ilustrând vârstele omului. Ultimele trei piese pot fi citite ca pledoarii pro domo, manifeste (alegorice) în favoarea asumării riscurilor experimentului artistic novator. Texte asemănătoare, onirice, cu miză metafizică, grupate în mici cicluri, vor fi adunate în Frig (1967). Aici naratorul, confruntat cu o lume desacralizată, în care existența e apăsătoare și absurdă (titlul trimite la frigul existențial, iar în unele pagini se vădește influența lui Franz Kafka), iscodește transcendența, încearcă să forțeze o revelație izbăvitoare. Dar transcendentul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
alegorice) în favoarea asumării riscurilor experimentului artistic novator. Texte asemănătoare, onirice, cu miză metafizică, grupate în mici cicluri, vor fi adunate în Frig (1967). Aici naratorul, confruntat cu o lume desacralizată, în care existența e apăsătoare și absurdă (titlul trimite la frigul existențial, iar în unele pagini se vădește influența lui Franz Kafka), iscodește transcendența, încearcă să forțeze o revelație izbăvitoare. Dar transcendentul se dovedește inaccesibil: așteptată, epifania nu se produce. În prozele finale ale volumului se conturează totuși o soluție: cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
îndreptau, zorite, spre Paris spre a-i cere socoteală autorului pentru modul în care îi înfățișase în roman... Înspăimântat, autorul se refugiase într-o casă din Normandia... pentru a continua, evident, această saga postcomunistă. EUGEN SIMION SCRIERI: Exerciții, București, 1966; Frig, București, 1967; Așteptare, București, 1972; ed., București, 1993; Exercices d’attente, tr. Alain Paruit, Paris, 1972; Arpièges, tr. Alain Paruit, Paris, 1973; ed. (Zadarnică e arta fugii), București, 1991; Les Noces nécessaires, tr. Alain Paruit, Paris, 1977; ed. (Nunțile necesare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
în colaborare cu Olivier Apert). Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Ambiția prozei, CNT, 1967, 2; Valeriu Cristea, „Exerciții”, GL, 1967, 8; Gheorghe Grigurcu, „Exerciții”, F, 1967, 2; Mihai Ungheanu, „Exerciții”, R, 1967, 2; Paul Georgescu, „Exerciții”, VR, 1967, 4; Nicolae Manolescu, „Frig”, CNT, 1968, 4; Al. Piru, Literatura absurdului, LCF, 1968, 12; Dana Dumitriu, Realismul optic, RL, 1969, 3; Șerban Foarță, Discuții despre proză - Mimetismul și critica literară, RL, 1969, 8; Laurențiu Ulici, Un poet, un prozator, LCF, 1969, 43; Martin, Generație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
al căror crescendo și descrescendo vor imita pulsația mișcărilor familiare tuturor, apariție concretă a unor obiecte noi și surprinzătoare, măști, manechine de mai mulți metri, schimbări bruște de lumină, acțiune fizică a luminii care trezește senzația de cald sau de frig." În scopul de a-l incita pe actor să inventeze un limbaj corporal, Artaud a scris două pantomime, Piatra filosofală (La Pierre philosophale) și Nu mai există cer (Il n'y a plus de firmament), unde se mulțumește să dea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Abăluță și Nora Iuga, sensibili la autenticitatea viziunii și la severitatea formală a versurilor ultimului venit în cercul solitarilor. Lucrurile se repetă cu Războinicul cu ciorapi de piele (1996), editată tot în regie proprie, și abia cu Ultimele pătrare de frig (1998; Premiul Asociației Scriitorilor din București) P. intră și în atenția criticilor. Referindu-se și la cartea de debut, Al. Cistelecan scrie: „Dac-ar fi fost luat în seamă, acest prim volum l-ar fi scos pe poet în vedetă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
continuu” - în experiența integrării cosmice și a salvării. În plină epocă postmodernă, lirica lui hieratică reabilitează virtuțile fondatoare ale marii poezii. SCRIERI: Furnicile și oglinda, pref. Constantin Abăluță, București, 1993; Războinicul cu ciorapi de piele, București, 1996; Ultimele pătrate de frig, București, 1998; Camera de subsol sau Răscumpărarea, București, 2001. Repere bibliografice: Cezar Ivănescu, Valeriu Mircea Popa, LCF, 1983, 13; Angela Marinescu, Poeme rupte, VTRA, 1990, 2; Nora Iuga, A călca pe muzică printre zdrențe, RL, 1995, 4; Nicolae Prelipceanu, Valeriu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
de supraveghere, exercitată constant de o conștiință expertă, cunoscătoare a tainelor scrisului, trece în prim-plan, căpătând chip și grai. Personajele pregnante - Teofil, Boldisar - se îndeletnicesc cu scrisul, ceea ce permite autorului exorcizarea și obiectivarea propriilor reflecții literare. Încă de la apariție, Frigul verii (1985) a fost apreciat ca un roman de observație în filieră ardeleană. În realitate, această tradiție este doar reperul în funcție de care V. își ia în mod vizibil distanțele. Atunci când i se ivește prilejul, refuză explicit orice legătură între propria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
sau de o ironie destinsă în textele despre moravurile mai vechi ori mai noi ale scriitorului român. Profunzimea reflecției e, prin urmare, cea dintâi remarcă ce trebuie făcută când vorbim de Aripa grifonului (1980), Drumul spre Polul Sud (1985) și Frigul verii (1985). Prozatorul nu pare, în scrisul său, deloc străin de un anume clasicism al meditației, trăsătură vizibilă în efortul de a sonda în adâncime stările și sentimentele fundamentale. Preocuparea pentru reacția spontană și imprevizibilă a comportamentului e minimă, autorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
cizelat până la hipercorectitudine, adesea pedant. În astfel de digresiuni rafinate autorul dă la iveală și o latură intelectuală a scrisului său, preocupată de comentariul elevat, erudit. RADU G. ȚEPOSU SCRIERI: Aripa grifonului, București, 1980; Drumul spre Polul Sud, București, 1985; Frigul verii, București, 1985; Atena, Atena!, Cluj-Napoca, 1994; Fals tratat de conviețuire (în colaborare cu Daniel Vighi și Wisky Andras), Cluj-Napoca, 2002; Sticla de lampă, Cluj-Napoca, 2002. Traduceri: Joseph Conrad, Dueliștii, pref. trad., București, 1989, Sub ochii Occidentului, postfața trad., București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
personale, F, 2003, 3-4; Sanda Cordoș, Înmulțiți și împărțiți cu doi, VTRA, 2003, 11-12; Ioan Holban, Istoria literaturii române. Portrete contemporane, I, Iași, 2003, 297-301; Adrian Oțoiu, Proza generației ’80. Strategii transgresive, II, Pitești, 2003, 30-33, passim; Virgil Podoabă, Anatomia frigului. O analiză monstruoasă, Cluj-Napoca, 2003. M. S., R. D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
cojoc" chiar și iarna în Antarctica animalele marine nu suferă prea mult. A șasea anomalie este cea mai ciudată: Când sunt încălzite, toate substanțele se dilată, iar la răcire se contractă. Este un adevăr recunoscut. Și apa se contractă datorită frigului. Dar... în acest "dar" se află totul. Se contractă mereu când scade temperatura, dar la +4˚C se atinge limita. De acum înainte apa începe să se dilate din nou, cu toate ca temperatura scade. De aceea apa are densitatea cea mai
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
atmosferă prin transpirația solului, plantelor și, în mult mai mică măsură, cea a animalelor, numit evapotranspirație. Aproximativ 90% din apa din atmosferă provine din evaporație și numai 10% din evapotranspirație. · Advecția este procesul de transfer al unei proprietăți atmosferice (căldură, frig, umiditate, vorticitate) prin mișcarea orizontală a masei de aer. În cazul circuitului apei este vorba despre procesul de mișcare a apei în stare solidă, lichidă sau gazoasă prin atmosferă. Fără advecție, apa evaporată de pe suprafața oceanelor nu s-ar putea
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
a zeiței moabite Kemoshxe "Kemosh"), Amarigxe "Amarig", Ilamxe "Ilam", Timmutuxe "Timmutu" (mesopotamiana Tiamat), Ashtabixe "Ashtabi", Ishkharaxe "Ishkhara", Utuxe "Utu" (care poate acoperi o divinitate locală solară), Kashaluxe "Kashalu" (ugaritul Kotharxe "Kothar"), râul divinizat Balikhxe "Balikh", dar și B³radu m³du, „Marele Frig”, legat de grindină și ger, atestat În Biblie ca entitate În subordinea lui YHWHxe "YHWH". Dacă ne Îndreptăm atenția spre repertoriul vast de nume și epitete divine reflectate de antroponimie, tabloul schițat mai sus ne este suficient confirmat, chiar dacă numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prizonieri de război. În cursul luptelor, germanii au capturat circa 5,5 milioane de soldați sovietici, dintre care trei sferturi În primele șapte luni de la declanșarea ofensivei antisovietice, În iunie 1941. Dintre ei, 3,3 milioane au murit de foame, frig și maltratare În lagărele germane: Între 1941 și 1945 au murit mai mulți ruși În prizonierat decât În tot primul război mondial. Dintre cei 750.000 de soldați sovietici capturați la căderea Kievului În septembrie 1941, numai 22.000 au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
plimbare cu tramvaiul și În călătorii mai lungi cu trenul. La fiecare masă cumpăram mâncare proaspătă, nu pentru că eram pretențioși, ci fiindcă n-aveam frigider (alimentele mai puțin perisabile se păstrau În beci). În fiecare dimineață, mama se trezea În frig și făcea focul În soba din salon. Apa curentă era de un singur fel: rece ca gheața. Comunicam prin poștă și aflam știrile mai ales din ziare (Însă eram destul de moderni, În sensul că aveam un radio de mărimea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Bertold Brecht Erst kommt das Fressen, dann kommt die Moral („Mâncarea vine prima, apoi moralitatea”) ei au susținut cu tărie dezacordul exprimat de primarul Berlinului de Vest În martie 1947:„Nu există afirmație mai periculoasă. Suntem Înfometați și morți de frig În această clipă fiindcă am Îngăduit doctrina eronată rezumată În această propoziție”. Habermas avea să fie asimilat mai târziu cu căutarea unui Verfassungspatriotism („patriotism constituțional”), singura formă de sentiment național pe care o considera corectă și care putea fi Încurajată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
făcute și neconfortabile, reflectând fidel autoritarismul meschin al sistemului. Un taximetrist din Budapesta Îi spunea cândva autorului, arătând spre clădirile Înghesuite, reci și murdare care desfigurează periferia orașului: „În astea trăim noi. Blocuri comuniste: vara e foarte cald, iarna, foarte frig”. Apartamentele, ca orice altceva În blocul sovietic, erau ieftine (chiria reprezenta În medie 4% din bugetul unei gospodării obișnuite În URSS) pentru că nu prețurile reglau economia, ci deficitul. Era un avantaj pentru autorități - alocarea arbitrară a bunurilor rare asigura loialitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
căldură se Întinde și se dilată În așa fel Încât dragostea lui Îi cuprinde nu doar pe cei apropiați, ci Franța Întreagă, toată lumea civilizată. Patriotismul unui german Înseamnă că inima lui se contractă și se strânge ca pielea tăbăcită la frig, iar el urăște tot ce-i străin și nu mai vrea să fie un cetățean al lumii, un european, ci numai un german provincial. Desigur, Franța și Germania nu mai sunt referințele-cheie. Dar alegerea enunțată de Heine Între două tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
provincial. Desigur, Franța și Germania nu mai sunt referințele-cheie. Dar alegerea enunțată de Heine Între două tipuri de patriotism se aplică destul de bine situației europene contemporane. Dacă Europa de astăzi ia o turnură „germanică”, contractându-se „ca pielea tăbăcită la frig” Într-un provincialism defensiv (ipoteză sugerată de referendumurile francez și olandez din primăvara anului 2005, În care proiectul Constituției Europene a fost respins cu o majoritate fermă), atunci ocazia va fi ratată, iar Uniunea Europeană nu Își va transcende niciodată originile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]