KorAP: Find »[drukola/base=gară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...564 565 566 ...617 >

15,415 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum? Ultimul tren posibil? HAMALUL: Ultimul tren? Se poate așa ceva? IOANA: Să plecăm! Să plecăm! (Bate din palme, își îmbrățișează tatăl.) Să plecăm repede... Să-mi fac valizele, tata, mai am timp să-mi fac valizele? ȘEFUL GĂRII (E transfigurat, e alt personaj.): Nu știu. Nu știu nimic. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De unde știți că e ultimul tren? Ce fel de tren poate să fie ultimul tren? ȘEFUL GĂRII (Strivit.): Nu știu, nu știu nimic. Știam că trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
valizele, tata, mai am timp să-mi fac valizele? ȘEFUL GĂRII (E transfigurat, e alt personaj.): Nu știu. Nu știu nimic. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De unde știți că e ultimul tren? Ce fel de tren poate să fie ultimul tren? ȘEFUL GĂRII (Strivit.): Nu știu, nu știu nimic. Știam că trebuie să vină, într-o zi, dar nu știu nimic mai mult... CASIERUL (Către ȘEFUL GĂRII.): Înseamnă că noi... că și noi... Că s-a cam terminat... ȘEFUL GĂRII (La fel, incert

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
De unde știți că e ultimul tren? Ce fel de tren poate să fie ultimul tren? ȘEFUL GĂRII (Strivit.): Nu știu, nu știu nimic. Știam că trebuie să vină, într-o zi, dar nu știu nimic mai mult... CASIERUL (Către ȘEFUL GĂRII.): Înseamnă că noi... că și noi... Că s-a cam terminat... ȘEFUL GĂRII (La fel, incert.): S-a cam terminat... HAMALUL: Să plecăm, domnule, să plecăm... (Arătând spre CĂLĂTOR.) A zis că el simte marea și c-o să ne ducă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ultimul tren? ȘEFUL GĂRII (Strivit.): Nu știu, nu știu nimic. Știam că trebuie să vină, într-o zi, dar nu știu nimic mai mult... CASIERUL (Către ȘEFUL GĂRII.): Înseamnă că noi... că și noi... Că s-a cam terminat... ȘEFUL GĂRII (La fel, incert.): S-a cam terminat... HAMALUL: Să plecăm, domnule, să plecăm... (Arătând spre CĂLĂTOR.) A zis că el simte marea și c-o să ne ducă acolo, să vedem marea și c-o să ne spună tot... ȘEFUL GĂRII: Așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ȘEFUL GĂRII (La fel, incert.): S-a cam terminat... HAMALUL: Să plecăm, domnule, să plecăm... (Arătând spre CĂLĂTOR.) A zis că el simte marea și c-o să ne ducă acolo, să vedem marea și c-o să ne spună tot... ȘEFUL GĂRII: Așa a zis? CASIERUL (Către CĂLĂTOR.): Așa ați zis? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da, cred că acolo aș putea să-mi dau seama... de o mulțime de lucruri... IOANA: Am să-mi iau o umbreluță albă, de soare... ȘEFUL GĂRII: Credeți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ȘEFUL GĂRII: Așa a zis? CASIERUL (Către CĂLĂTOR.): Așa ați zis? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da, cred că acolo aș putea să-mi dau seama... de o mulțime de lucruri... IOANA: Am să-mi iau o umbreluță albă, de soare... ȘEFUL GĂRII: Credeți, domnule, că am putea ajunge... într-adevăr... la mare? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Simt că într-acolo e marea, vă jur, o simt atât de bine cum n-am mai avut niciodată... niciodată... atâta siguranță... Calea asta ferată duce spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
spre mare, sunt sigur... Duce spre mare și spre ocean, e sigur că duce spre mare, pata aceea albastră e marea. O văd de când am venit aici, dar mi-a fost frică.... da... n-am vrut să pară că... ȘEFUL GĂRII: Credeți că într-adevăr... marea? (Exaltat.) Credeți că e vorba de apă? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: E apă! E apă multă, atât de multă încât... Vă jur că e apă, e apă! CASIERUL (Către ȘEFUL GĂRII.): Dacă a început să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
vrut să pară că... ȘEFUL GĂRII: Credeți că într-adevăr... marea? (Exaltat.) Credeți că e vorba de apă? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: E apă! E apă multă, atât de multă încât... Vă jur că e apă, e apă! CASIERUL (Către ȘEFUL GĂRII.): Dacă a început să se vadă apa, dacă zice el că se vede apa... înseamnă că nu mai avem ce să facem aici... înseamnă că am putea și noi... HAMALUL: A zis c-o să ne arate cum să facem să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
se strecoară apa din adânc și ne vom lăsa ușor pe dârele săpate de picătura de apă și vom intră și noi până în adâncul acela alb, ne vom culca acolo, în fiecare seară, ne vom visa picături de apă... ȘEFUL GĂRII: Ioana, Ioana... Toate astea sunt povești, sunt... (E abătut, înfricoșat, neliniștit, chinuit.) N-are nici un rost... (Către CĂLĂTOR.) Ce rost are, domnule, să ne amăgim, să ne amăgim, să ne amăgim... Ce rost are? CASIERUL: Poate că... totuși... (Către ȘEFUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Ioana, Ioana... Toate astea sunt povești, sunt... (E abătut, înfricoșat, neliniștit, chinuit.) N-are nici un rost... (Către CĂLĂTOR.) Ce rost are, domnule, să ne amăgim, să ne amăgim, să ne amăgim... Ce rost are? CASIERUL: Poate că... totuși... (Către ȘEFUL GĂRII.) Eu plec! HAMALUL: Și eu plec! ȘEFUL GĂRII: Bine, bine... Mă lăsați singur... IOANA: Și eu plec! Vreau să mă satur de picături de apă! Vreau să-mi ud mâinile, vreau să-mi spăl mâinile de negru, da... (Plânge.) ȘEFUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
abătut, înfricoșat, neliniștit, chinuit.) N-are nici un rost... (Către CĂLĂTOR.) Ce rost are, domnule, să ne amăgim, să ne amăgim, să ne amăgim... Ce rost are? CASIERUL: Poate că... totuși... (Către ȘEFUL GĂRII.) Eu plec! HAMALUL: Și eu plec! ȘEFUL GĂRII: Bine, bine... Mă lăsați singur... IOANA: Și eu plec! Vreau să mă satur de picături de apă! Vreau să-mi ud mâinile, vreau să-mi spăl mâinile de negru, da... (Plânge.) ȘEFUL GĂRII (Privește în direcția petei albastre.): Unde e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Eu plec! HAMALUL: Și eu plec! ȘEFUL GĂRII: Bine, bine... Mă lăsați singur... IOANA: Și eu plec! Vreau să mă satur de picături de apă! Vreau să-mi ud mâinile, vreau să-mi spăl mâinile de negru, da... (Plânge.) ȘEFUL GĂRII (Privește în direcția petei albastre.): Unde e, domnule, unde e blestemata aia de pată albastră? HAMALUL: Eu o văd! CASIERUL: Și eu o văd! IOANA: Uite-o, uite-o! Acolo! Se vede de o mie de ori! Se vede... ȘEFUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Privește în direcția petei albastre.): Unde e, domnule, unde e blestemata aia de pată albastră? HAMALUL: Eu o văd! CASIERUL: Și eu o văd! IOANA: Uite-o, uite-o! Acolo! Se vede de o mie de ori! Se vede... ȘEFUL GĂRII: Minciuni. Minciuni?! Și ce dacă sunt minciuni?! Scoate un urlet de victorie și se repede spre clădirea gării.) Unde sunt valizele noastre? (Ceilalți se reped și ei spre încăperile lor; începe o mișcare febrilă în interiorul clădirii; se deschid toate ferestrele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
văd! CASIERUL: Și eu o văd! IOANA: Uite-o, uite-o! Acolo! Se vede de o mie de ori! Se vede... ȘEFUL GĂRII: Minciuni. Minciuni?! Și ce dacă sunt minciuni?! Scoate un urlet de victorie și se repede spre clădirea gării.) Unde sunt valizele noastre? (Ceilalți se reped și ei spre încăperile lor; începe o mișcare febrilă în interiorul clădirii; se deschid toate ferestrele și ușile; toți, exceptându-l pe CĂLĂTOR, încep să-și așeze lucrurile în valize și apoi să și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE se plimbă ușor pe peron, apoi se așază pe fotoliul-leagăn și-și aprinde o țigară.) VOCEA IOANEI: Umbreluța mea! Bretelele! Hi, hi... VOCEA CASIERULUI: Să spargem bufetul! (Zgomote, sticle sparte.) IOANA: Tată, unde-s... HAMALUL: Aici! ȘEFUL GĂRII: Sunt bătrân, sunt prea bătrân... HAMALUL: Numai o gură... CASIERUL: Cine? IOANA: Eu! CASIERUL: Ale cui? ȘEFUL GĂRII: Toate, toate, toate! IOANA: Nu! Nu! HAMALUL: Cretin! VOCILE: Da, nu, da, nu... Acum! Vine! Un singur dop! Așa, așa... Câte? Două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
VOCEA IOANEI: Umbreluța mea! Bretelele! Hi, hi... VOCEA CASIERULUI: Să spargem bufetul! (Zgomote, sticle sparte.) IOANA: Tată, unde-s... HAMALUL: Aici! ȘEFUL GĂRII: Sunt bătrân, sunt prea bătrân... HAMALUL: Numai o gură... CASIERUL: Cine? IOANA: Eu! CASIERUL: Ale cui? ȘEFUL GĂRII: Toate, toate, toate! IOANA: Nu! Nu! HAMALUL: Cretin! VOCILE: Da, nu, da, nu... Acum! Vine! Un singur dop! Așa, așa... Câte? Două! Trei! Una singură! Încă o dată! Încă o dată! Patruzeci și patru... Un singur vârf ajunge. Așa? Așa! Arunc-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
și el geamantanele pe peron.) N-am mai văzut așa oameni! (Către CĂLĂTOR.): Se mai vede? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce? CASIERUL: Pata... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da. CASIERUL: Hm! (Se plimbă nervos pe peron.) Atunci... (Rămâne cu privirile țintuite de ceasul gării.) Și ceasul ăsta... Ar merita să-i aruncăm o piatră... în bot... IOANA (Iese îmbrăcată în alb, cu o pălărie uriașă pe cap, trăgând după ea cele mai ciudate obiecte: coșuri, umbrele, geamantane, cutii, flori etc.; cantitatea de obiecte aflate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
trăgând după ea cele mai ciudate obiecte: coșuri, umbrele, geamantane, cutii, flori etc.; cantitatea de obiecte aflate în mâinile fetei distonează cu așteptările normale.) Tata e nebun! (Furioasă, își răstoarnă lucrurile unele peste altele pe peron.) E nebun! Pfui! ȘEFUL GĂRII (Apare îmbrăcat impecabil, în negru, cu joben și baston, strălucitor și firesc în hainele sale, cu o simplă geantă de voiaj în mână; și-o așază cu grijă pe peron; își scoate ceasornicul cu lanț și privește ora.): Hm! Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
nu întârzie! (Atmosfera se conturează treptat pe sentimentul de așteptare și nerăbdare mascată; personajele devin simpli călători care așteaptă pe un peron; gesturi obișnuite de nerăbdare și îngrijorare; s-a întunecat și se simt pale de vânt; aerul vibrează în jurul gării și se aude un tremur al lucrurilor marcate de apropierea a ceva fabulos; această apropiere își trimite semne tot mai puternice, vântul răscolește lucrurile aruncate pe ferestre, pătrunde în camerele părăsite și le golește de senzația locuibilului; în spatele personajelor care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
aude un tremur al lucrurilor marcate de apropierea a ceva fabulos; această apropiere își trimite semne tot mai puternice, vântul răscolește lucrurile aruncate pe ferestre, pătrunde în camerele părăsite și le golește de senzația locuibilului; în spatele personajelor care așteaptă trenul, gara, asemeni unei clădiri părăsite, aflate în ruină.) CASIERUL (Apropiindu-se de CĂLĂTOR.): Domnule... Permiteți un foc? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Vă rog... (CASIERUL se înclină, ia foc și-și continuă plimbările fumând.) HAMALUL: Oare, oare nu e cazul să... (Renunță.) ȘEFUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
asemeni unei clădiri părăsite, aflate în ruină.) CASIERUL (Apropiindu-se de CĂLĂTOR.): Domnule... Permiteți un foc? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Vă rog... (CASIERUL se înclină, ia foc și-și continuă plimbările fumând.) HAMALUL: Oare, oare nu e cazul să... (Renunță.) ȘEFUL GĂRII (Apropiindu-se de IOANA.): Poate că ar trebui... poate... (Renunță.) IOANA: Nu... Nu... Deloc. (Pauză; personajele își caută de lucru sau se plimbă). CASIERUL (Reacționând la un sunet.): Auziți? HAMALUL: Ce? CASIERUL: Se apropie. IOANA: Ai auzit tu? CASIERUL: Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
lucru sau se plimbă). CASIERUL (Reacționând la un sunet.): Auziți? HAMALUL: Ce? CASIERUL: Se apropie. IOANA: Ai auzit tu? CASIERUL: Nu... Mi s-a părut. (Pauză; personajele evită să se adreseze unul altuia ori să se privească în ochi.) ȘEFUL GĂRII (Privindu-și, obsedat, ceasul.) Nu mai e mult. HAMALUL (Privind la ceasul gării.): Nu. IOANA: Nu? HAMALUL: Nu. (Pauză; sunetele unui fenomen ciudat care se apropie.) IOANA: Auziți? CASIERUL: Vine! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Îl văd! ȘEFUL GĂRII: Unde? CĂLĂTORUL PRIN

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Se apropie. IOANA: Ai auzit tu? CASIERUL: Nu... Mi s-a părut. (Pauză; personajele evită să se adreseze unul altuia ori să se privească în ochi.) ȘEFUL GĂRII (Privindu-și, obsedat, ceasul.) Nu mai e mult. HAMALUL (Privind la ceasul gării.): Nu. IOANA: Nu? HAMALUL: Nu. (Pauză; sunetele unui fenomen ciudat care se apropie.) IOANA: Auziți? CASIERUL: Vine! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Îl văd! ȘEFUL GĂRII: Unde? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE - Acolo! Ceva strălucitor! Parcă ar fi o stea. ȘEFUL GĂRII: Am știut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
în ochi.) ȘEFUL GĂRII (Privindu-și, obsedat, ceasul.) Nu mai e mult. HAMALUL (Privind la ceasul gării.): Nu. IOANA: Nu? HAMALUL: Nu. (Pauză; sunetele unui fenomen ciudat care se apropie.) IOANA: Auziți? CASIERUL: Vine! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Îl văd! ȘEFUL GĂRII: Unde? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE - Acolo! Ceva strălucitor! Parcă ar fi o stea. ȘEFUL GĂRII: Am știut eu că vine. IOANA: Ce bine! Mâine dimineață vom fi pe țărmul mării... Vom avea apă... Ne vom plimba prin apă... (Trepidații, zgomotul crește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
la ceasul gării.): Nu. IOANA: Nu? HAMALUL: Nu. (Pauză; sunetele unui fenomen ciudat care se apropie.) IOANA: Auziți? CASIERUL: Vine! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Îl văd! ȘEFUL GĂRII: Unde? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE - Acolo! Ceva strălucitor! Parcă ar fi o stea. ȘEFUL GĂRII: Am știut eu că vine. IOANA: Ce bine! Mâine dimineață vom fi pe țărmul mării... Vom avea apă... Ne vom plimba prin apă... (Trepidații, zgomotul crește în intensitate.) HAMALUL: Vine! Vine! ȘEFUL GĂRII: Luați-vă geamantanele! Nu vă înghesuiți! Încet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]