15,139 matches
-
Technology Cambridge, Massachusetts, 1968, p. 8. 47 M. Edelman, Politica și utilizarea simbolurilor, traducere de Ruxandra Nichita, Editura Polirom, Iași, 1999, p. 3. 48 Gheorghe Teodorescu, Putere, autoritate și comunicare politică, Editura Nemira, București, 2000, p. 14. 49 Bertrand Russell, Idealurile politice. Puterea, traducere de Sergiu Balan, Editura Antaios, Oradea, 2002, p. 91. 50 Apud Nina Aurora Bălan, Discursul politic românesc, Editura Universitaria, Craiova, 2005, p. 11. 51 Michel Foucault, Ordinea discursului, traducere de Ciprian Tudor, Eurosong&Book, București, 1998, p.
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Paris. În 1956 emigrează în SUA, la Chicago, unde trăiește până la moarte. Izvorâtă din dorul de țară și din gândul de vindecare a durerilor celor de acasă, poezia sa se nutrește atât din nostalgia trecutului, cât și din aspirația împlinirii idealului național. Din păcate, în autoare vibrează mai mult sonul muzical decât clocotul ideilor și fantezia metaforică, astfel că textele poetice sunt doar un adjuvant al melodiilor pentru care, se pare, au și fost create. Gândurile nobile se văd adesea compromise
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286697_a_288026]
-
Andrașoni, „Sofia Nădejde”, „Făclia” (Cluj), 1973, 835; Eugen Hrușcă, „Mesajul militant al presei române”, „Clopotul” (Botoșani), 1980, 4495; Marian Constantinescu, „Aici e Pământul!”, RL, 1985, 18; Cristea, Teleorman, 747; Iordan Datcu, Marea bibliografie Eminescu, ALA, 2000, 502; Maria Moldoveanu, Sinteza idealului creator (interviu cu Victor Vișinescu), „Biblioteca”, 2001, 11-12; Petraș, Panorama, 641; Marian Petcu, „O istorie a presei românești”, „Jurnalism & comunicare”, 2002, 1; Roxana Ichim Istudor, „Jurnalism contemporan”. „Stilistica presei”, „Ultima oră”, 2003, 10 septembrie. T. A.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290585_a_291914]
-
Însemnări”, „Cronică revistelor”, „Cronică cărților”, „Cronică dramatică”. Semnează articole Florin Papazu, I. V. Săndulescu (De la bibliotecă la realitate), Radu Câmpeanu (Limite), Mihai Ralea (Date pentru o renaștere a culturii europene), Victor Papacostea (Peninsula Balcanică și studiile comparate), Tudor Vianu (Filogeneza idealului), Stanciu Stoian, Ion Șiugariu ș.a. La rubrică „Însemnări”, Monica Urechia prezintă cartea lui L. F. Céline Voyage au bouț de la nuit, iar N. Stoica, românul lui A. Huxley Contrapunct. Alți colaboratori: Romulus Anastasescu, Ștefan Popescu, Al. Mironescu, V. V. Moiș și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287149_a_288478]
-
din această plachetă și din următoarele două - Cântec românesc (1983), Drum românesc (1985) - nu sunt ale unui începător. Autorul plasticizează idei la flacăra dorului de țară. Patria suferindă lăsată în urmă, tragedia țăranului, evocat sub numele simbolic Ion, vicisitudinile exilului, idealurile de dreptate ale înaintașilor sunt teme recurente, de o mare forță emoțională. Nu este vorba despre un poet metaforic, nici despre un patriotard discursiv. Versurile par prozaice, deși cultivă rima bogată, iar arta constă în a folosi cu umor sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288441_a_289770]
-
citați, include, în pofida multiplelor diferențe dintre discursurile postmoderne, și posibilitatea ca acestea să se constituie, până la un punct, în ceea ce s-ar putea numi paradigma postmodernă 77. Dacă paradigma modernă s-a construit în jurul rațiunii critice, al individualismului și al idealurilor umaniste, căutând adevăruri universale plecând de la încrederea în progres și în mișcarea istoriei către emancipare, paradigma postmodernă care a început să capete contur începând cu anul 1960, "se organizează în jurul unei familii de concepte, împărtășește asumpții metodologice și o sensibilitate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este altceva decât un neomodernism, o modernitate recentă, de fapt, "o formă exacerbată de modernitate", deoarece, în sine, modernitatea nu poate fi depășită sau încheiată din moment ce conține în definiția sa timpul. Astfel, postmodernul este "un modern alienat", tipul "omului recent" idealul sugerat de autor fiind acela de a rămâne în modernitate, dar de a-i transgresa paradoxurile, devenind astfel un "modern tulburat", care încearcă să redescopere tradiția și cultul discernământului 87. Subliniind dificultatea dată de neclaritățile modernismului românesc în elaborarea unui
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un alt tip de societate este Daniel Bell prin descrierea a ceea ce el denumește post-industrial society. Din multiplele constructe pe care le trece în revistă la începutul lucrării sale ("societatea postcapitalistă", "era post-modernă", "era post-civilizată"), Bell se oprește asupra acestui "ideal tip" care reprezintă în primul rând o schimbare în interiorul structurii sociale. Această schimbare complexă privește în special trei componente: în domeniul economic, se înregistrează o trecere de la producție către servicii; în tehnologie, se observă centralitatea industriilor bazate pe noua știință
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de postmodern are un sens și acest sens e legat de faptul că societatea în care trăim este o societate a comunicării generalizate (o societate de mass-media)"107. Spre deosebire de Theodor Adorno care a prezis omogenizarea societății prin mass-media, dezvăluind un ideal de dominare, Vattimo descrie un ideal de emancipare care rezultă din eliberarea raționalităților locale, a tradițiilor și mentalităților specifice. Ocupându-se de stabilirea condițiilor cunoașterii în societățile postindustriale, filosoful Jean-François Lyotard 108 a observat inversarea raportului dintre știință-tehnică/tehnologie, scăderea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
acest sens e legat de faptul că societatea în care trăim este o societate a comunicării generalizate (o societate de mass-media)"107. Spre deosebire de Theodor Adorno care a prezis omogenizarea societății prin mass-media, dezvăluind un ideal de dominare, Vattimo descrie un ideal de emancipare care rezultă din eliberarea raționalităților locale, a tradițiilor și mentalităților specifice. Ocupându-se de stabilirea condițiilor cunoașterii în societățile postindustriale, filosoful Jean-François Lyotard 108 a observat inversarea raportului dintre știință-tehnică/tehnologie, scăderea credinței în progres și în rațiunea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
bazată pe teoria acțiunii comunicative, iar la o altă problemă detectată în discursul modernității paradigma filosofiei conștiinței Habermas găsește soluția prin înlocuirea acesteia cu "paradigma înțelegerii subiecților capabili de vorbire și acțiune", ce mizează pe comunicarea intersubiectivă pentru a atinge idealurile de consens și solidaritate socială. Departe de a propune o abordare sceptică, Habermas include în proiectul său o serie de amendamente ce țin de filosofia socială și politică, pentru a da o nouă formă discursului modernității. 2.2.2.2
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Burke perspectivism, iar Alain Wilde consideră că specia postmodernă a ironiei este "ironia suspensivă", care impune o viziune radicală a multiplicității, contingenței și chiar a absurdului. Ironia postmodernă nu mai mediază între o realitate actuală și o esență sau un ideal ce trebuie atins, ci pune între paranteze căile de trecere, lăsând lucrurile într-o stare de suspensie și de cele mai multe ori, de contradicție. 7. Hibridizarea. Taxinomiile bine elaborate de până acum își pierd relevanța în cultura contemporană, care a reziliat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
idealizate și presupune ideea de purificare și renaștere. Carnavalescul culturii postmoderne îmbrățișează deci fragmentarea, indeterminarea, polifonia, jocurile de limbaj și de interpretare, care par să subîntindă ideea reevaluării trecutului și a "primenirii" sale de toate exagerările sau falsele poziționări și idealuri. 9. Performanța, participarea. Aceste două concepte surprind procesualitatea fenomenului postmodern, relația sa cu temporalitatea și cu publicul. Textul postmodern nu este conceput ca fiind terminat, complet și închis într-o structură unică, ci, dimpotrivă, el invită la rescrieri, revizuiri, chiar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
textuală" funcțională, care să înceapă de la o serie de lucrări (cum ar fi cele ale lui Artaud, Bataille etc.) considerate a fi impus "o contestare teoretico-formală". Operația presupune acceptarea discontinuității atât în interiorul câmpului literar, cât și în cel istoric, deconstruind idealul unei unități perfecte. În contextul dat, "scriitura "care recunoaște ruptura" este deci ireductibilă la conceptul clasic (reprezentativ) de "text scris": ceea ce se scrie nu este niciodată decât o parte din ea însăși"264. Scriitura înglobează deci scrierea, opera, partea materială
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
să descriem mai bine cadrul în care se pune în discuție discursivitatea postmodernă. În general, dacă modernismul și-a construit proiectul în jurul ideii de organizare rațională a lumii, proiect considerat de cele mai multe ori ca fiind utopic, postmodernismul renunță la acest ideal al rațiunii și este astfel echivalat cu "decăderea utopiei". Sarcina filosofiei a fost definită aproape dintotdeauna ca fiind aceea de a cultiva rațiunea, iar "ideea raționalității ordinii universale este la fel de veche ca filosofia însăși, și "postmodernismul" este atunci și expresia
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
modernă, consumul precede producția și, după cum susține Baudrillard, obiectele se constituie într-un sistem care impune un ritm de cele mai multe ori constrângător asupra vieții cotidiene a omului modern. "Exaltarea noutății" va deveni un element de presiune pentru consumator, care, în pofida idealului de "comunitate" și de comunicare care i se vinde o dată cu marfa, devine din ce în ce mai izolat și atomizat. Consumatorii sunt prezentați mai degrabă ca fiind "inconștienți și dezorganizați" decât alcătuind masa omogenă cunoscută drept "opinie publică". După cum mai târziu va demitiza conceptele
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
către o "morală nedureroasă", centrată pe sine și care a deplasat cu mult sau chiar a negat autoritatea externă sau caracterul absolut al diverselor imperative morale. Morala devine la rândul său un spectacol acompaniat de discursuri publicitare, care prezintă noile idealuri ale cetățeanului contemporan, între care sunt prezente programatic ideea de corp sănătos, confortul, luxul, vacanțele exotice, relaxarea prin intermediul divertismentului mediatic etc. Este de remarcat faptul că atât Baudrillard, cât și Debord plasează un loc important în economia societății moderne consumului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a sensurilor, pe acumularea și construcția de concepte, în timp ce viziunea postmodernă nu se poate axa pe o idee cumulativă, ci ea dezarticulează teoriile și sensurile clasice. O teorie bazată pe producerea sensului este subordonată evidenței, conceptului și argumentelor, ea are idealul explicării realului în termeni cvasi-exhaustivi. Baudrillard consideră că întreaga noastră cultură pare a fi supusă acestei "monstruozități productive" în care totul trebuie transformat în eficacitate, transparență, expunere. O teorie care s-ar ghida după o logică a seducerii ar trebui
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
scriiturii fragmentare, considerată a fi "scriitura democratică" și a elipsei, în locul tratatului și a liniei drepte, continue a sensului; * strategia trecerii de la lege la regulă, ce presupune înlocuirea principiului realității cu principiul jocului, al arbitrarietății, sau, în alți termeni, respingerea idealului consistenței, al ordonării și explicării exhaustive care a fost dominant mult timp (și mai este și acum, dar parțial); * strategia radicalizării ipotezelor, a punerii în practică a gândirii și interpretării radicale, care provoacă lumea aruncând-o în joc, proclamând incompatibilitatea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ateste situația logos-ului "disprețuit" sau cu nivelarea distincției de gen dintre filosofie și literatură. O altă problematică incitantă ce a apărut pe fundalul acestei analize a fost legată de posibilitatea ca postmodernismul să semnifice sfârșitul filosofiei, din moment ce renunță la idealul cultivării rațiunii, care a întemeiat filosofia de secole. Evitând etichetările "apocaliptice", poziția noastră este în acord cu aceea a lui Rorty, pentru care postmodernismul înseamnă sfârșitul doar al unui anumit mod de a scrie filosofie, sau, chiar și mai puțin
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
acest curent. 95 Cf. Mihaela Constantinescu, op. cit., p. 25. 96 Anthony Giddens, Consecințele modernității, trad. de Sanda Berce, Editura Univers, București, 2000, p. 153. 97 De menționat teoretizarea a două tipuri de modernități: o modernitate a civilizației burgheze, caracterizată de idealurile de progres, utilitate și raționalitate, precum și o modernitate estetică, care în literatură îl are drept exponent pe Baudelaire. 98 Ibidem, p. 9. 99 Jean Baudrillard, "Modernité", în Encyclopædia Universalis, Éditeur à Paris, 1988, vol. 12, p. 424. 100 A se
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de „fiabilitatea” izvoarelor în sens strict: fiecare izvor este important, deoarece indică nivelul de cunoaștere a lui Francisc și a franciscanismului din partea autorului său, atitudinea favorabilă sau ostilitatea față de noua realitate minoritică, nivelul său de răspândire ca și de înțelegerea idealurilor și a stilului său de viață. Dar asta nu înseamnă că nu există izvoare mai semnificative, în măsură de a surprinde realitatea mișcării lui Francisc și chiar a Sfântului însuși, de a ne-o prezenta și a ne ajuta să
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
înregistrează evenimente până în anul 1264 și prezintă și o scurtă biografie a Sfântului Francisc, provenită dintr-o tradiție orală incertă. Fragmentul franciscan este precedat de o prezicere a Sfintei Hildegard cu privire la decadența spirituală și devierile unor franciscani și dominicani de la idealurile și forma de viață de la început. Fragment din RICHERIUS SENONENSIS, Gesta Senonensis Ecclesiae, în MGH, Scriptores, XXV, pp. 306-307. Lipsește în TM, 32-33. 1. Cu aproximativ 30 de ani înainte ca acestea să se întâmple, trăia în partea de sud
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
nici pe acestea nepăstrându-le pentru ziua următoare; mulțumiți de această sărăcie, vor cutreiera orașe, sate și ținuturi întregi predicând. În primii ani ei vor fi iubiți de Dumnezeu și de oameni. Însă, nu după mult timp, îndepărtându-se de idealurile lor, vor fi mai disprețuiți decât ceilalți oameni. Se spune că acest lucru a prezis Hildegard despre frații predicatori și despre frații minori, iar comportamentul lor ulterior a confirmat că această prezicere era adevărată (c. 15). Într-adevăr, pe timpul papei
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
este demnă de începuturi și autentică în identitatea sa fidelă față de Dumnezeu și față de Francisc. Amintește cu admirație începuturile modeste, dar se complace mai mult în splendida maturitate contemporană a Ordinului; dacă nu sunt regrete, dacă nu vede abateri de la idealuri, acest lucru nu se datorează faptului că nu ar fi avut o privire scrutătoare și o spiritualitate profundă pentru a le vedea, ci pentru că pur și simplu în viziunea sa nu existau. Puțini se pot lăuda, asemenea lui, cu o
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]