17,356 matches
-
odată cu ea se întrerupea curentul electric. În cele câteva ore de beznă mulți erau la furat pe tarlalele C.A.P.-ului. Restul stăteau în casă, la lumina unei lumânări sau a unei lămpi de iluminat cu gaz, care scotea un miros înecăcios ce intra în haine, în covoare, în pereți. Focul ardea vesel în sobă, iar de la cenușar un firicel de lumină dilua întunericul odăii. Mirosul pe care îl scotea lampa de iluminat cu gaz îmi făcea rău. Preferam să petrec
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
la lumina unei lumânări sau a unei lămpi de iluminat cu gaz, care scotea un miros înecăcios ce intra în haine, în covoare, în pereți. Focul ardea vesel în sobă, iar de la cenușar un firicel de lumină dilua întunericul odăii. Mirosul pe care îl scotea lampa de iluminat cu gaz îmi făcea rău. Preferam să petrec timpul cât era întreruptă lumina pe întuneric, pentru a face în gând bilanțul zilei care trecuse. Mișu chinuia aparatul de radio cu baterii. Căuta muzică
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
la oraș, Mișu arăta la toți copiii din bloc și foștii colegi de școală acele bucățele colorate de staniol. Le 175 dădea în schimbul unor timbre vechi. Valoarea lor nu era dată doar de staniolul cu desene minunate dar și de mirosul fin de ciocolată pe care îl păstraseră. Trocul se făcea după ce copiii miroseau îndelung bucățelele de staniol și înghițeau în sec. Între timp, Mișu le explica ce gust a avut fiecare bomboană. Am intrat cu mașina în curte la tanti
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Intrasem în al cincilea an de când locuiam la țară și mă obișnuisem cu locurile, cu oamenii, cu viața simplă și lipsită de cel mai elementar confort. Aceste inconveniente erau compensate de bucuriile simple pe care mi le ofereau anotimpurile cu mirosurile și culorile lor, animalele de lângă casă, florile din curte și copacii care primăvara se umpleau de flori albe, iar toamna crengile se rupeau sub greutatea fructelor. Până și orăcăitul broaștelor de pe balta din spatele casei îmi era familiar și îmi bucura
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
facem cârnați, pastramă, șunci. Punem carnea într-o cutie mare care are un capac de plasă. Tu ești mică și încapi în cutia aia. Deasupra punem cârnații, șuncile, jamboanele, toba și capul de porc afumat. La vamă, când deschid cutia, mirosul de afumătură românească îi înnebunește pe ăia. Le dăm și lor câte ceva și trecem fără probleme dincolo. Ne cunoaștem bine cu toți vameșii. Sprintenă, Sofia a deschis portbagajul mașinii, de unde a scos o cutie cilindrică. În timp ce priveam cutia care mirosea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de legume aveau spațiul amenajat în așa fel încât aveai impresia că ești într-o grădină de zarzavat, erau aranjate livezi cu pomi fructiferi, vii și crame, iar felurite soiuri de flori aduse de la Codlea încântau privirea și îți desfătau mirosul. În acvarii uriașe care imitau habitatul natural înotau crapi, păstrăvi și alte soiuri de pești. Erau raioane cu fructe exotice pe care nu le văzusem nici în cărți. La sectorul de cofetărie erau sortimente nenumărate de ciocolată și dulciuri în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cuptor modern unde se coceau pâine și covrigi. Aici, niște fete tinere îmbrăcate în halate albe și cu mănuși în mâini (eleve la vreun liceu cu profil de industrie alimentară) ne au oferit zâmbitoare, din coșuri de nuiele, covrigi calzi. Mirosul era atât de îmbietor încât am fi luat coșurile cu tot cu covrigi, dar ne am amintit de indicațiile primite și ne-am mulțumit cu un singur covrig. L-am luat delicat cu două degete. Am urcat apoi la etaj unde erau
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
la Valea Călugărească din dispoziția și cu aprobarea sa! Zis și făcut! După documentarea de la Ploiești, în aplauzele presei internaționale, ne-am deplasat la "obiectiv". Acesta fusese făcut zob, peste tot plutind un noroi roșiatic până la gleznă, care emana un miros îngrozitor. La locul dezastrului, așteptându-l pe "tovarășul", erau prezenți ministrul industriei chimice, alte notabilități, directorul combinatului, muncitori... Ceaușescu urma să vină cu elicopterul și toți erau cu ochii pe sus. M-am prezentat oficialităților și mi-am îndreptat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
experți juriști veniți pentru a apăra interesele patrioților chilieni, atunci când instanțele mai puteau acționa! Mai erau, de ce să n-o recunoaștem, și interesele pragmatice comerciale și în unele cazuri, ca cel al SUA, pe baza principiului că "banii n-au miros", masivele comenzi de echipament militar și apărarea supremației în zona Americii de Sud, dorită "curată" de prezența rușilor și în general a comuniștilor! În situația de permanentă amenințare și anormalitate din Chile, diplomații se simțeau și acționau ca făcând parte dintr-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cu prăvăliile copilăriei mele, unde se vindeau, vorba lui Topârceanu, fitil de lampă și covrigi. Prăvăliile copilăriei mele erau totuși, pentru mine, niște locuri fermecătoare. Când deschideai ușa se auzea un clinchet de clopoțel care mă fascina. Pe urmă, erau mirosurile... Stăruia, în aer totdeauna, o odoare de scrumbie sărată și de gaz. Și, pe urmă, acolo găseai totdeauna niște "tocuri" (cine mai folosește cuvântul... nici "condeiul" nu mai este la modă, nici sticla de lampă). Despre aceste prăvălii se poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
odoare de scrumbie sărată și de gaz. Și, pe urmă, acolo găseai totdeauna niște "tocuri" (cine mai folosește cuvântul... nici "condeiul" nu mai este la modă, nici sticla de lampă). Despre aceste prăvălii se poate scrie o carte în care mirosurile să fie personajul principal. O geografie a unui spațiu, cu aceste personaje care conduc de la o idee la alta, de la o nostalgie la alta. S-au scris cărți cu acest subiect. * În oraș, sub curgerea ninsorii, doar câțiva tineri în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ochii la el cu mare respect și nu s-ar fi mirat dacă l-ar fi auzit chiar glăsuind. Devenise o emblemă a cartierului și lumea trecea prin fața casei cu marchiză doar pentru a-i simți, seara, aroma specială, cu miros de farmacie. Eucaliptul avea o poveste care circula oarecum clandestin. Domnișoara cu eucaliptul fusese logodită cu un ofițer de marină, de felul lui din Brăila. Acesta, om frumos, brăzdat de soarele și vânturile mărilor și oceanelor lumii, îi adusese în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
m-a dus închipuirea în aceste zile de toamnă. În timp ce lumina pleacă nu știu pe unde... venind de nu știu unde întunericul, frunzele s-au așternut, tăcute, pe trotuare, s-au prefăcut într-un covor gros, roșu, cu largi pete aurii, cu miros de pământ umed; am hoinărit pe Strada Probei, pe Strada Melancoliei, pe Strada Calafatului... Acolo cânta, în urechea mea întristată, cânta un cântec Maria Tănase, un cântec de mahala: "Un țigan avea o casă, doi copii și o nevastă, nevasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
experiența de viață a scriitorului; într-adevăr, amanta infidelă reacționează de obicei prin mânie, transferând responsabilitatea pe seama amantului care devine, pe moment, respingător, oribil). Copleșit de scârbă, de o scârbă de sine însuși, Ion, "pierzându-și mințile", lăsând în urmă mirosul de grătar și mireasma de liliac, a rătăcit în neștire până spre dimineață. A ajuns acasă în zori. "Se uita parcă uimit la gardul vopsit în verde. Deschise portița care scârțâi, trist." Ajuns în casă, tânărul bău cu sete apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ieșire; urma să-l conduc la gară, dimineața următoare. In ambianța de spital aglomerat, cu multă mișcare, noi, elevii, ne simțeam ca acasă. Ni se părea că acolo este locul nostru. Evenimentele mari, ca războiul, apropie oamenii; dispar conveniențele, distanțele. Mirosul de iod și de sală de spital ne părea cu totul firesc, iar plecarea lui Burcea, un motiv de bucurie. Totul era ușor. Credeam că, repede, la iarnă, vor fi scoase paturile din clasele noastre și vom începe școala cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
se ghicea sub plapuma ușoară. Nu mă vedea, eram în spatele ei. Știam că o să plece două luni și mă gândeam la minunata ei viață. îmi plăcea să fiu în preajma ei... La cap, pe noptieră, era sticluța ei de parfum cu miros de mere. Dar, în plină liniște sufletească, am fost lovit, năucit de ceea ce era alături, într-o farfurioară; era dantura dânsei, cu rânjetul mort a două șiruri de dinți, cu gingiile roșii, era o priveliște de parcă aș fi găsit-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
caut și, binevoitor, părtinitor, le găsesc un rafinament special; poate că acest rafinament estetic se conjugă cu senzația tristă care se potrivește timpului judecat la trecut. Nu mă extaziez totuși în fața obiectelor închise în anticariate; de acolo mă alungă un miros "vechi", aromă care îmi pare dezagreabilă ca o urmă de putrezire; dar obiectul vechi, în sine (să spunem un gramofon, din acelea splendide prin disimetria lor sau un automobil, înduioșător de ridicol, sau un baston elegant, cu încrustații de argint
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Se făceau regulat carturi pe covertă și sus, în gabie, lucru benefic inclusiv pentru confortul de sub punte, căci echipa de cart elibera spațiul și, astfel, niciodată nu era prezent dedesubt echipajul complet. Se respira în cabine un aer infestat de mirosuri pestilențiale,de la proviziile stricate, fecalele de animale, apa murdară din santină, lemnul putrezit al carenei, balastul mereu ud, în fine, de la atâtea trupuri umane la un loc, greu de înlăturat doar prin metoda afumatului periodic și a stropirii cu oțet
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
în imagini cinemascopice, puternic colorate și acompaniate sonor. Scena intrării orbului Pew și a celorlalți în han, de pildă, e proiectată ca o secvență de film cu puternic impact perceptiv : lumina lunii, geamurile galbene, în noapte, conturul colinelor, vuietul și mirosul mării, ghicite undeva, aproape, țăcănitul pașilor și al bastonului personajului, mârâitul rău prevestitor al lui Bill. La fel de bine realizate sunt tabloul portului Bristol și al marinarilor în mișcare, înaintea plecării în călătorie ; stampa marină văzută pe geamurile deschise ale cabinei
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
scăpat de brațul legii : un mic afacerist în retragere. Cu un cont în bancă, a deschis o cârciumă prosperă, pe chei, căci păstrase banii din activitățile de tinerețe și îi investise. Era căsătorit cu o femeie de culoare, adulmeca obsesiv mirosul de apă sărată, era vizitat mereu de foștii camarazi de punte, era aureolat de eroismul sub comanda unui vestit amiral și avea un papagal care pomenea despre vremurile glorioase ale pirateriei. Disimularea, discreția, relaxarea existențială și insesizabilul protest social sunt
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
scripeților, ca țipătul întrebător al unor pescăruși de noapte, care însoțesc corabia bătând molcom din aripi albăstrite. Să vă spună... Și peste toate acestea, care n-au contur întreg, nici sunet împlinit, ca imaginile tulburi ale visului, plutește tot atât de tulbure mirosul de corabie, neasemuit, lemn umed, sare, cânepă, catran - distilate laolaltă în același alambic. Tudoran a împrospătat firava tradiție a literaturii române, aceea a mării și a obiectelor ei plutitoare, atât de puțin pomenite de restul marilor și micilor autori autohtoni
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
nu locuiești în vitrină. Alminteri se trezesc că intră în gura de metrou de la Universitate, făcând slalom între vitrine occidentale și pizzerii de lux și ies într-un maidan înconjurat de un munte de gunoaie printre care se simte un miros de mititei. Îi înveți să se strecoare dibaci printre tarabe cu detergenți, aparate de țânțari, răzătoare de legume, precupețe care vând dovlecei pe ziar așezat pe asfalt. Le explici că, deși liftul are doar o jumătate de ușă și butoanele
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Rucăr-Bran. Acolo frumusețea naturală îți taie răsuflarea. Și te întrebi dureros: Doamne, ce-am făcut noi din ceea ce ne-ai dat? Am făcut case uriașe răspândite pe dealuri. Cât mai departe una de alta. Și bodegi pentru drumeți. Familiare ca mirosuri și ofertă. Mici, bere, rom, mușamale cu amprentele cinelor întregului sezon. Nu ne oprim. Înghițim contemplativ kilometri. Drogarea cu imagine. Ieșim din zonă. Bănuind ce urmează, mi-aș fi dorit să pice în somn, dărâmați de oboseală și de soare
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
mișcarea pare a se pierde în eter. La primul zgomot, gălăgia unui carnaval de pitici dispare. Toate aceste uimiri ale poetului sunt învăluite într-o ironie cultivată, de bibliofil înrăit care se înconjoară cu albume, tomuri masive și cărți ce miros a hârțoagă prăfuită. Brumaru e un rafinat. CONSTANTIN CRIȘAN Judecând după locul unde s-a născut și chiar după cel în care și-a format intelectul de „estet subtil și manager întrepid”, Constantin Crișan ar fi trebuit să arate ca
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Giuseppe Sommavilla. Credincioșii erau puțini iar prezența noului recrut a trecut neobservată. La revenirea în dormitor, un grup de camarazi a încercat să-și bată joc de el. Unul dintre ei, strâmbându-și nasul și mirosind aerul cu dezgust: «Ce miros de tămâie! Oare e vreun preot fals printre noi?». Calabria, neînfricoșat, adresându-se celui care maimuțărea gesturile preotului celebrant, îi spuse: «Da, eu eram cel care slujea în dimineața asta la Sfânta Liturghie. Și sper ca într-o zi să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]