15,245 matches
-
lung. Ai putea să-i spui că ai fost În Cehoslovacia cu lotul de juniori la lupte greco-romane, dar nu crezi În efectul de surpriză pe care l-ar avea asupra lui o asemenea informație. Mai degrabă va strâmba din nas, nu e aceeași Cehoslovacie! „Eram la Budapesta, eram cartiruiți, adică ne cartiruiam singuri În casele particulare și venea un reprezentant al primăriei și ne Întreba de ce avem nevoie, erau foarte civilizați. Adică ne-au primit În general foarte bine, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-mi Înțeleagă opinia și să nu zică cumva mai Încolo că l-am derutat, i-am trântit ușa la plecare, de el, care voia parcă să mai zică ceva după mine În ușă, era pe cale să-și piardă ticul de la nas. Ar fi trebuit, de fapt, să-i spun că eu Încă nici cu tine n-am apucat să... De fapt, cred c-ar trebui s-o facem odată, Zare! Și așa am primit un opt. După părerea lui pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ați adus câteva scrisori pe care Ana le trimisese de la Cluj pe adresa dumneavoastră și erați Însoțit de un tovarăș sobru, coleg de la facultate, nu-mi amintesc numele, unul pe care dumneavoastră tot Încercați să-l menajați când scotea pe nas banalități În loc de argumente. Acum sper că vă amintiți de cine e vorba pentru că tipii atât de Îngâmfați și fără nimic În cap cum era ăla sunt totuși rari. De altfel, atunci când dumneavoastră orbecăiați pe scări, eu eram Într-o discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de după furtună. În fereastra unei case, Popescu zărește o păpușă uriașă Îmbrăcată În roșu. Constată numai că efectul asupra trecătorului e foarte trist, deși intenția cu care cineva a pus acolo păpușa era de Înfrumusețare a imaginii. Un copil cu nasul turtit de geam ar fi fost cu totul altceva. Casa e mare și pare a unui om Înstărit. În tencuiala casei sunt prinse bucăți de oglindă și romburi colorate de faianță. În spatele curții, cineva care ar privi mai atent l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de primar, ba! Într-o zi au adus un prizonier. În timp ce oamenii patrulei Îl Înconjurară pe general pentru a-i povesti peripețiile acțiunii lor, un ofițer se apropie de Neamț, Îl Înjură și chiar Îl amenință băgându-i pumnul sub nas. Câțiva dintre „voluntari“ văzură scena și-l puseră la punct pe ofițer; ei nu permiteau nimănui să se atingă de prizonierul lor. „E prizonierul nostru, au zis ei. Ce, dumneavoastră l-ați capturat?“ Aiurit, prizonierul se trezi că i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
moartea pre moarte călcând“ (cum stă scris și pe mausoleul de la Mărășești) e totuși absentă, probabil din cauza camuflajului și a temerii de avioanele inamice. În Întunericul de smoală al nopții de aprilie mulțimea de soldați-țărani-făcători-de pâine ascultă totuși cântarea pe nas a slujitorului divin, cu inima, privirea și urechea ațintită mai ales spre drumul de pe care ar trebui să apară căruța cu daruri. E o perioadă În care sărbătorile ortodoxe se țin lanț, zile Întregi de-a lungul cărora n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
rănită, să-și manifeste sentimentul de persecuție, se joacă ușor cu obsesia morții pe care însă no trăiește cu plenitudine, ea este mai degrabă un spectator destul de indiferent, calculat regizoral, față de scena morții în care vede “demonul care închide sub nasul nostru obloanele vieții”. Ideea morții este o cochetarie feminină, este lipsită de consistența unei trăiri, ar părea mai degrabă asemeni unui parfum de esență tare, turnat peste un trup sănătos și încă plin de viață. Totul este relatat la stadiul
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
la gât, cu un guler de blană strâns până sub bărbie, cu aere de falsă modestie. Deasupra blănii albe, un cap de pisicută de acelea albe de tot, numai cu labe și botișor roz, un cap neregulat dar grațios, cu nasul mic în vânt; un ten de porțelan alb, pătat cu roz, fardat cu discreție ca papușile de piatră; o gura cam mare, neregulată și puțin prognatică; păr castaniu pal, aproape blond... O învăluire de alb, de roz, de pui - una
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
avem o oră de autostradă până al Linz. N.C. se simte bine, nici un semn deosebit. Eu insist, e timp de Viena când venim înapoi. Degeaba. Se hotărăște rămânerea. Foarte repede găsim o pensiune lângă muzeu, dar când să intrăm, dăm nas în nas cu o doamnă care ne închiriază apartamentul de lângă pensiune. Ne lasă cheile, explică ce este necesar și urmează să ne întâlnim a doua zi la ora 10 ca să-i predăm cheile. Toate bune și frumoase. Ne spălăm, ne
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
oră de autostradă până al Linz. N.C. se simte bine, nici un semn deosebit. Eu insist, e timp de Viena când venim înapoi. Degeaba. Se hotărăște rămânerea. Foarte repede găsim o pensiune lângă muzeu, dar când să intrăm, dăm nas în nas cu o doamnă care ne închiriază apartamentul de lângă pensiune. Ne lasă cheile, explică ce este necesar și urmează să ne întâlnim a doua zi la ora 10 ca să-i predăm cheile. Toate bune și frumoase. Ne spălăm, ne schimbăm și
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
și s-a stins. Așa a fost scris. II.ISABELLA Un capitol special în această poveste. Spun special, pentru că și Isabella este o femeie specială. Cred chiar că este clarvăzătoare. Din momentul în care am pășit pragul pensiunii, am dat nas în nas cu Isabella. Ea ne-a deschis ușa și ne-a invitat înăuntru. La ora aceea aveam în vedere o ședere mai lungă și ea ne-a arătat ce era liber și a insistat să negociem cu șeful ca să
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
a stins. Așa a fost scris. II.ISABELLA Un capitol special în această poveste. Spun special, pentru că și Isabella este o femeie specială. Cred chiar că este clarvăzătoare. Din momentul în care am pășit pragul pensiunii, am dat nas în nas cu Isabella. Ea ne-a deschis ușa și ne-a invitat înăuntru. La ora aceea aveam în vedere o ședere mai lungă și ea ne-a arătat ce era liber și a insistat să negociem cu șeful ca să putem rămâne
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
abitir ca mâțele! Ei, mai sunt și somnoroșii. Acestora nici că le pasă de asprimile iernii, fiindcă ei dorm mult și bine! De cu toamna își meșteresc bârloguri ori vizuini bine căptușite cu mușchi și cu fân și acolo, cu nasul vârât în stuful cozii, dorm. Cam în acest chip își petrec timpul veverițele, bursucii, hârciogii și urșii. Ce-i drept, moș Martin nu doarme chiar dus, dar de ieșit din bârlogu-i arar iese, iar de mâncat nu mănâncă nimica; asteaptă
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
îi lămurea cum s-a născut poporul român. Avea o voce baritonală, bine timbrată, și un pronunțat instinct pentru teatru. Își lăsa capul pe spate, iar bărbia voluntară, înfiptă în aer cu câțiva centimetri mai sus decât poziția normală, și nasul acvilin dădeau chipului său, în acele momente, un plus de energie, de autoritate, care-l făceau dominator, chiar trufaș. Nu admitea să fie contrazis, de aceea tata îl incomoda uneori. Se învățase să peroreze, și nu-i lipsea, pentru a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mă ajute, la nevoie, să-mi înving contracandidații. Tata se va fi grăbit, probabil, să-l liniștească, asigurîndu-l că la școala primară din Lisa eram un elev strălucit, la care "unchiul George" va fi strâmbat cu dispreț din frumosul său nas acvilin: "Nu compara, cumnate, școala din Lisa cu cele din București". Ideea că puteam răzbi singur nu-i convenea. Aceasta ar fi diminuat meritul său și, proporțional, recunoștința tatei. Într-o duminică după-amiază, îmbrăcat cuviincios, cu cămașă de bumbac și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
George" să mă examineze. Ne-a primit în verandă, așezat într-un fotoliu de răchită. După ce mi-a verificat nivelul cunoștințelor, a părut mulțumit, i-a spus tatei că eram inteligent, dar i-a atras atenția că prea îmi vâram nasul în cărți nepotrivite pentru un "mucos" ca mine. "Cavalerii nopții" îmi trebuiau mie? Sau "Aventurile lui Alexandru Macedon"? Tata a înghițit în sec. El adusese în casă romanul în fascicole "Cavalerii nopții". Și tot el îmi deschisese apetitul pentru cuceririle
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și respecta cu sfințenie toate rânduielile creștinești, încît, probabil, găsea că nici revoltele, nici lamentațiile n-aveau rost. Înainte de a se culca, bătea în fiecare seară o sută de mătănii, iar dacă tata, care citea în pat, ridica ochelarii de pe nas, pe la a cincizecea mătanie, zicîndu-i ironic (deși era epitrop la biserica ortodoxă), "Lasă-l, tu, că s-o fi culcat și el", îl certa, speriată că o asemenea blasfemie putea atrage vreo nenorocire asupra casei noastre. După ce-și termina
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de mic, să doresc ce dorea el, fără să-mi dea nici un sfat. Pur și simplu, încercam să ghicesc ce anume dorea, după care mă străduiam să fiu pe măsura așteptărilor lui. Și, cum îl zăream mereu cu ochelarii pe nas, citind, de câte ori nu era prea istovit de muncă sau nu se ducea la cârciumă, a fost aproape o fatalitate să-mi arăt interesul pentru cărți. Nu le-am descoperit singur, ca alții. Probabil, eforturile tatei de a mă alfabetiza au
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
bătut cam multă monedă pe teza, dragă tradiționaliștilor mai ales, că eternitatea s-a născut la sat. Cei care văd țăranul ca o ființă folclorică o aprobă din complezență. Cei care socotesc țăranul o barieră în calea modernității strâmbă din nas. Veșnicia miroase cumva a bălegar? zic ei. Adevărul e undeva la mijloc. În Lisa (cea cunoscută de mine) nu era absentă grija zilei de mâine. Dar ea nu se extindea și asupra posterității! Judecată ca încredere în posteritate, în sensul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Lisa. Nici măcar de informațiile date de omul cu goarna nu mai beneficiam. "Unchiul George" poseda, bănuiesc, un aparat de radio și era abonat, probabil, ca mulți intelectuali, la "Universul". Socotea, însă, și pe bună dreptate, că istoria nu era de nasul meu. Prima mea descoperire bucureșteană a fost chiotul unui oltean cu cobilița care a trecut prin fața casei, strigând la intervale regulate, cu modulări stranii, "iaurgiuuu". Mătușa Terica mi-a dat niște bani și m-a trimis după el, ca să-mi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sufletul omului, băiete, dar n-am bănuit, când am cunoscut-o pe Tereza, că mă voi dovedi un psihiatru fără har. De fapt, nu era frumoasă. Avea un fel de zâmbet neterminat, niște ochi lâncezi, ca ai adolescentelor, și un nas cârn care-i dădea un aer aproape impertinent, dar, încolo, nu atrăgea atenția prin nimic deosebit. Scundă, cu obrazul ars de soare și îmbrăcată modest, se deosebea, totuși, de femeile care se străduiesc să placă. De aceea m-a mirat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
noutățile, nici nu s-a întîmplat să-mi deschidă cineva ochii asupra lor. Habar n-aveam cum arată un spectacol de teatru, de operă sau un concert. Nu eram interesat oare? Socoteam, cumva, că sălile de spectacol nu erau de nasul meu? Sau motivul era mai banal? Căci îmi lipseau banii pentru bilet și, pe deasupra, nu-mi puteam asigura o ținută corespunzătoare, întrucît nu aveam, încă, un costum de haine și pantofi. Ce știu sigur e că m-am șlefuit greu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Fiecare dintre noi se străduia, parcă, să ascundă cât mai bine ce gândea. Fără să mai aibă deloc prestanța de odinioară, "unchiul George" se învîrtea prin încăpere, dîndu-mi o ciudată senzație de fantomă a altor vremuri. Numai ochii inteligenți și nasul vulturesc mai aminteau de cel care fusese. După ce a legat cu sfoară dactilograma unei monografii a Lisei pe care mi-a încredințat-o în speranța că mă voi obosi s-o public, m-a condus până la lift. Acolo ne-am
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mare, 3% din salariul brut! Oricum plecase în concediu de odihnă, neefectuat pe ultimii patru ani, și deja își luase în primire noul post la Serviciul producție din IUGC Basarabi. Nevastă-sa nu făcea reclamație, dacă el nu își băga nasul între sânii casierei, care erau prea țuguiați și hotărâse să își ridice numai el, direct salariul însă asta va fi altă poveste! La o margine de lume Avea obiceiul “ ’’urât’’ și între orele 12-13 în pauza de masă, fugea cu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
așa ceva și cum maistrul întocmea procesele verbale mergea mucles. Treaba i-a mers până într-o după amiază; în timp ce se învârtea prin secția pustiită de oameni și se întreba ce s-o fi întâmplat, Berti iese din sală și dau nas în nas. Bucuros că l-a zărit pe fereastră îi spune cu satisfacție vădită, - Laur hai la ședință! El nu aflase dimineață de întrunire... că nu l-ar fi prins nici cu arcanul și cum nu putea să refuze asemenea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]