14,422 matches
-
București, 1993. Pusch, Rolf, Stelzer, Gerhard, Diplomați germani la București 1937-1944, traducere de Ileana Sturdza și Cristian Scarlat, Editura All Educațional, București, 2001. Sebastian, Mihail, Jurnal 1935-1944, București, Editura Humanitas, 1996. Sturdza, Mihail, România și sfârșitul Europei. Amintiri din țara pierdută, Fronde, Alba Iulia-Paris, 1994. Lucrări generale Andrei, Vasilica, "Aspecte critice in gândirea social-politică neoliberală din România interbelică", în Revista de Filosofie, 1981, nr. 5, pp. 588-592. Alexandrescu, Ion, Bulei, Ion, Mamina, Ion, Scurtu, Ioan, Partidele politice din România, (1862-1994), Enciclopedie
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
pentru formarea unui guvern, a eșuat și datorită tratativelor de împăcare dintre Gh. Brătianu și Gh. Tătărescu. Constantin Argetoianu, Însemnări zilnice, vol. III, Editura Machiavelli, București, 2001. pp. 213, 233. 411 Mihail Sturdza, România și sfârșitul Europei. Amintiri din țara pierdută, Fronde Alba Iulia-Paris, 1994, p. 123. 412 "Mișcarea", nr. 1919, 2 decembrie 1937, p. 1 413 Florin Constantiniu, op. cit., p. 326; Keith Hithins, România. 1866-1947, traducere de George G. Potra și Delia Răzdolescu, Editura Humanitas, București, 1998, p. 414; Mihail
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
1937, pp. 66-70. 824 "Monitorul Oficial", partea a III-a, Dezbaterile Adunării Deputaților, nr. 24, ședința din 7 februarie 1937, pp. 878-880; "Mișcarea", nr. 1709, 10 februarie 1937, p. 1. 825 Mihail Sturdza, România și sfârșitul Europei. Amintiri din țara pierdută. Fronde Alba Iulia-Paris, 1994, p. 117; Petre Otu, "Cazul Șeba", în Magazin Istoric, nr. 1-2, 2001, p. 25; Constantin Argetoianu, Însemnări zilnice, vol. 2, Editura Machiavelli, București, 2001. pp. 54, 58, 67, 136. 826 Rebecca Haynes, op. cit., p. 31; "Mișcarea
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
12 februarie 1938, p. 1. 875 Arhivele Naționale Istorice Centrale, București, fond Direcția Generală a Poliției, vol. II, dosar 120/ 1938, f. 3-4, 6, 34; Victor Spinei, coordonator, op. cit., p. 430; Mihail Sturdza, România și sfârșitul Europei. Amintiri din Țara pierdută, Fronde Alba Iulia-Paris, 1994, p. 51, 55, 126; Armin Heinen, op. cit., p. 346; Michele Rallo, România în perioada revoluțiilor naționale din Europa, Mișcarea legionară, traducere de Nicolae Luca, Editura Sempre, București, 1999, pp. 96-108. 876 Sorin Arhire, "Guvernul patriarhului Miron
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
ai mei, nu puteam să mă impun ca băiețandrii de paisprezece sau cincisprezece ani, puternici în agresiva lor iresponsabilitate de adolescenți. Ne-am strecurat de-a lungul cozii sperând să fim acceptați măcar cu câțiva metri mai departe de locul pierdut. Dar trupurile se strângeau unul lângă altul când treceam noi și, curând, ne-am trezit afară, în zăpada topită. În ciuda strigătului unei vânzătoare: „Hei, cei de dincolo de ușă, nu mai așteptați, n-o să ajungă pentru toată lumea!”, oamenii continuau să se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vorbit despre asta cu medicul-șef. I-am pus ghips peste rană și, câtva timp după aceea, vindecat, pleca din nou pe front... Vezi, pe atunci, toate astea îmi păreau atât de clare, de juste. Iar acum, mă simt puțin pierdută. Da, viața e în urma mea și, brusc, totul trebuie cântărit din nou. O să-ți pară prostesc, dar, uneori, îmi pun următoarea întrebare: „Și dacă l-am trimis la moarte pe tânărul soldat?” Îmi spun că, probabil, undeva în străfundurile Rusiei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
apăsare. Fără să știu, trăiam dureroasa trecere care desparte prima dragoste trupească, adesea abia schițată, de cele care îi vor urma. Trecerea aceasta este uneori mai delicată decât cea de la inocență la primul trup de femeie. Chiar și în locul acela pierdut care era Saranza, femeia multiplă, insesizabilă, multiformă era ciudat de prezentă. Mai insinuantă, mai discretă decât în marile orașe, dar cu atât mai provocatoare. Ca, de pildă, fata pe care am întâlnit-o într-o zi pe o stradă goală
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și că s-ar fi simțit la fel de bine într-un hotel ca și în muzeul acela improvizat, eu nu mă mai puteam opri din cumpărat și din aranjat. Chiar dacă este inițiat în magia memoriei, a artei de a recrea clipa pierdută, omul rămâne legat, înainte de toate, de fetișurile materiale ale trecutului: ca un scamator care, după ce a dobândit, prin voia Domnului, un dar de taumaturg, îi preferă îndemânarea degetelor sale și valizele cu fund dublu, care au avantajul că nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aplica lui Dumnezeu termeni că mawmód, k"’în, ’azal etc. • ‘Abd al-labb"r (m. 415/1025), al-Mughn. Este o „summa” a kal"m-ului mu‘tazilit care, în privința numelor divine, are marele merit de a restitui în parte conținutul lucrării pierdute Kit"b al-’Asm"’ wa al-œif"t a lui al-lubb"’. În vol. V, pp. 160-258, aflăm comentariul numelor care i se cuvin lui Dumnezeu potrivit esenței, iar în vol. XXb, pp. 186-236, sunt comentate numele care i se cuvin lui
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
așteptări. Fiind un pictor de plein air, călător în spațiile europene sau doar în proximitate, Viorica Toporaș are nostalgia unui iluzoriu paradis terestru de unde am fost se pare excluși. Ea are ambiția de a ne restitui prin artă acest orizont pierdut și o face cu ingenuitatea unui entuziast. Țărmurile din tablourile ei sunt spațiile privilegiate ale visării. Tectonica țărmurilor se asociază marital cu vastitatea mării, plajele pustii evocă absențe sau despărțiri. Țărmul devine la Viorica Toporaș metafora unei iubiri defuncte, dar
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
Silvan Ionescu 2003 - Centrul Cultural German - Cenaclul Universității „Al. I. Cuza“, „Ștefan Luchian“, a prezentat prof. Cleopatra Mociuțchi 2004 - Salonul anual al filialei U.A.P. Iași - Wold Trade Center, a prezentat Valentin Ciucă 2005 - Universitatea „Al. I. Cuza” - Sala pașilor pierduți - a prezentat prof. univ. G. Macarie 2005 - Saloanele Moldovei - Bacău-Chișinău, Ed. a 15-a 2006 - mai - Galeriile „Artis” - Teatrul Național București, prezintă Ion Truică 2006 - martie - Galeriile „Cupola” Iași, prezintă criticul Valentin ciucă 2006 - aprilie-mai - „Nudul” - Galerile de artă Ateneul
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
aparte pentru o anume societate - așa cum relevă pelerinajele la mormintele sau monumentele eroilor (R. Sellars, T. Walter, 1993). De asemenea, tot o funcție comemorativă au și pelerinajele la locurile unor „dezastre” (În terminologia lui Blasi, 2002), legate fie de bătălii pierdute (precum Pearl Harbor), fie de catastrofe naturale (The Johnstone Flood Memorial), de distrugerea, prin acte teroriste, a unor clădiri cu valoare de simbol (Memorialul din Oklahoma sau Ground Zero din New York), de moartea unor lideri sau figuri populare precum A
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1986. Aceștia Își elaborează studiile printr-un efort de „decojire” a faptelor de folclor de elementele cu valoare utilitară sau estetică, pentru a scoate la iveală grăuntele mitic, magic sau ritualic cu ajutorul căruia pot reconstitui o „mitologie” fie arhaică și pierdută, fie permanentă, dar „virtuală”, ascunsă În interstițiile culturii populare; b) un alt grup privește mitul ca o subspecie oarecare a folclorului: această linie de cercetare, inițiată de B.P. Hasdeu, este continuată de L. Șăineanu (1895, p. 61), a cărui formulă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
une anthropologie des mondes contemporains, Flammarion, Paris Auguet, Roland, 1974, Fêtes et spectacles populaires, Flammarion, Paris Aune, David E., 1987, „Oracle”, În Mircea Eliade (coord.), The Encyclopedia of Religion, vol. XI, MacMillan, New York Avram, Vasile, 1999, Creștinismul cosmic: o paradigmă pierdută?, Saeculum, Sibiu Babcock, Barbara (coord.), 1978, The Reversible World: Symbolic Inversion in Art and Society, Cornell University Press, Ithaca Bahtin, Mihail, 1974, Francois Rabelais și cultura populară În Evul Mediu și În Renaștere, Univers, București Balandier, Georges, 1988, Le désordre
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
este 34 kg/kmol. b. Timpul în care se atinge concentrația maxim admisă în incinta halei, având un volum de 104 m3. Concentrația de noxă eliberată într-o oră Se va exprima transformând în mg cantitatea totală de hidrogen sulfurat pierdută (aceeași unitate de măsură în care este standardizată concentrația maxim admisibilă) , lunând în considerare că volumul halei închise este de 104 m3. Deci, după aproximativ 95 s în hala neventilată, se depășește concentrația maxim admisă de standard pentru emisiile de
Aplicaţii ecotehnologice : probleme, proiecte, studii de caz by Virginia Ciobotaru, Oana Cătălina Ţăpurică, Dumitru Smaranda, Corina Frăsineanu () [Corola-publishinghouse/Science/215_a_442]
-
gândită în acest scop. Respectiva schiță exemplifică "fie teoria contrastului, fie pe cea a superiorității, fie pe cea a relaxării". "Aforismele" rostite de Mitică par un ecou al definiției dată comicului de Immanuel Kant. Automatismul personajelor din comedia O scrisoare pierdută și în Boborul imprevizibila trecere din zonele spiritului în sfera materialității, ilustrează ideile bergsoniene despre comic. În acest context, Loredana Ilie avansează un nou concept operațional. Gândul formulat de Paul Zarifopol: Caragiale deține "vocația râsului ca artă și simțul comicului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
spiritual, ca să nu mai vorbim de ,,farsa" Conu Leonida față cu reacțiunea, bazată pe acest procedeu al eliberării după o încărcare a tensiunii psihice, prin lămurirea derizorie care declanșează brusca decomprimare. Henri Bergson ar fi recunoscut în piesa O scrisoare pierdută, în automatismul unor personaje (Trahanache, Farfuridi, Brânzovenescu, Pristanda), în jocul de marionetă al lui Dandanache, în numeroasele interferențe și repetiții, în caracterele rizibile, destule elemente prin care concepția sa despre râs se susține. Saltul neașteptat dintr-o sferă a spiritului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
asupra laturii sensibile, mai puțin bănuite, Caragiale este, incontestabil, un exemplu de personalitate care se pliază perfect pe mulajul comediografului tipic ale cărui trăsături le-am enumerat succint. Simțul critic caragialian a făcut mai puțin obiectul disputelor exegetice, autorul Scrisorii pierdute fiind apreciat aproape unanim drept sarcastic și profund nesentimental. Umorul, variantă a comicului a cărui trăsătură distinctivă este marca înțelegerii, a compasiunii, este foarte rar reprezentat în ampla operă comică a lui Caragiale. El nu înțelege, nu simpatizează, nu cruță
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
proza scurtă un evantai destul de cuprinzător al satirei caragialiene. Trebuie totuși să precizăm că elementele de satiră, care indiscutabil există în scrierile caragialiene, nu ne îndreptățesc să susținem că bogăția materialului satiric din literatura română se datorează exclusiv autorului Scrisorii pierdute. Prestigiul multiplelor modele literare universale, de la celebrii poeți satirici latini, la Dante, Rabelais, Boileau, Swift etc. până la Gogol, precum și contribuțiile deloc de neglijat ale unor iluștri predecesori precum Anton Pann (Povestea vorbii), Gheorghe Asachi (Soție de modă), I. Heliade Rădulescu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tratare a compatibilității satirei caragialiene cu politica veche sau nouă29, Eugen Ionescu împărtășește aceeași părere. În pătrunzătorul portret pe care se simte dator să-l contureze predecesorului său ilustru, autorul Rinocerilor preciza: "În comedia sa cea mai importantă (O scrisoare pierdută) I.L. Caragiale ataca, cu aceeași obiectivitate în vehemență, pe conservatori ca și pe liberali. S-a profitat de acest fapt pentru a descoperi în opera sa simpatii socialiste, tendințe revoluționare. Lucrul acesta e poate exact, pentru bunul motiv că, neexistând
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fi rămas un abil păpușar de fantoșe, fără stare civilă și darul vorbirii"11. Semnificativă în acest sens este și poziția lui Șerban Cioculescu. Lansând ideea unui univers de modele reale pentru personajele din O noapte furtunoasă și O scrisoare pierdută și prelucrând rezultatele investigațiilor de "autentic detectiv"12 ale lui G. Panu, criticul concluziona generalizând însă astfel: "adevăratul model al capodoperei caragialiene este vechiul politicianism liberal"13. Desăvârșit cunoscător al operei și al omului Caragiale, al preferințelor sale artistice explicabile
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sunt personaje tipizate și schematizate caricatural, reduse la simple măști sau fantoșe, dar devin simboluri ale condiției umane asemenea personajelor lui Jarry, Beckett sau Ionesco, pentru că ilustrează atitudini umane fundamentale într-o lume degradată, chiar absurdă. Protestând împotriva denaturării Scrisorii pierdute, jucată fără voia sa la 20 aprilie 1895, Caragiale însuși impunea această perspectivă anistorică asupra personajelor sale: "Artiștii, cum aflu ulterior, și-au permis cu autorizarea Direcției și în contra oricărei tradițiuni, să-și facă măști după chipurile unor persoane onorabile
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau între jupân Dumitrache, Trahanache, Pampon, Crăcănel și ceilalți încornorați. Marca distinctivă a triadelor conjugale caragialești este ambiguitatea raporturilor dintre înșelători și înșelați. Situați, în mod obișnuit, în prima categorie, craidonul și adulterina pot ilustra, în special în O scrisoare pierdută, tipul păcălitorului păcălit, întrucât anumite replici și fapte pun sub semnul echivocului relația previzibilă între personaje. "Diplomația" cu care venerabilul Trahanache rezolvă chestiunea "plastografiei", surprinde și avertizează asupra ascunselor sale abilități de detectiv. Precizarea din finalul piesei ("eu n-am
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în revistă alternativele în perspectiva divorțului, soția sfârșeste prin a accepta explicația dată de soț, de fapt o istorie fantezistă cu o broscuță salvată și metamorfozată în tânara descoperită în patul conjugal. Ca și în O noapte furtunoasă, O scrisoare pierdută, D'ale carnavalului, raportul iluzie-realitate este menținut inversat și după clătinarea temporală în sensul corect, pentru că minciuna vieții nu tulbură, asemenea adevărului, echilibrul existențelor neautentice. Figurile triunghiului conjugal își păstrează specificul caragialesc și la Teodor Mazilu. Amoralitatea personajelor din piesa
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
alte contexte cu minime modificări, ci și abateri profitabile de la liniile majore impuse de tradiția de acest tip. Tema cu cea mai rapidă ancorare intertextuală în universul caragialian este politica, atât de categoric sudată de interpretarea dată de autorul Scrisorii pierdute, încât până și reprezentările literare anterioare sunt cel mai bine caracterizate prin termenul de "caragialian", ca atribut suprem care le pune în evidență posibila valoare estetică. De exemplu, piesa lui Gheorghe Sion, Candidat și deputat, scrisă într-o primă variantă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]