15,319 matches
-
intre Rușii. Să radă un mileniu jegul ridicând nămeții cât Munții Semenicului Să nu mai rămână nimic, nimic, nimic din nimicul nimicului. Slavă, slavă, pururea slavă! - să cântăm Inamicului! 2 X 2006 Beretele verzi Legiunea Gemina, mercenarii, prin dumbrăvile noastre sacre, Se dădeau cerșind pâine și miere de la naivi. Iscodeau templele, Scaunele de conclav ale celor zece Salmosiși, senatorii-zeuși, îndeosebi cercetau locurile cămării cu odoare și numisme, Tezaurele celor cinzeci și cinci de Bazileeate din Federația Burebistană. Republica Ducilor bătuse monede
Poeme în reportofon by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-website/Imaginative/10179_a_11504]
-
nici moartea nu-i trage la răspundere. Ei sunt imuni, cu biografiile secretizate, oricâte regimuri ne-ar bântui, Breasla lor n-a cunoscut pudoarea, meritul din propria vocație, Tagma lor mediocră dă la o parte pe cei cuviincioși, cu dreptul sacru la îmbrățișarea patriei, Mint cu nerușinarea exersată, inițiați de belferi-doctori în tot felul de coțcării: Furturi de documente, uzurpări de titluri și bunuri. Ei au dreptul să comită, să suspecteze, să pună la cale prinderea în flagrant, Să urmărească, să
Poeme în reportofon by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-website/Imaginative/10179_a_11504]
-
rătăcită din însemnările Scribului unde se poate citi doar atît cu credință intrați și cu dragoste dar nădejdea lăsați-o afară Definiții o religie fără putere o toleranță a atracției carnale împotriva evlaviei un tîrg de vechituri spirituale împotriva depozitului sacru nenumăratele cămări pline de abuzuri și pierderi ale Templului în sfîrșit eliberarea de adevăr adevărul religiei fără putere
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-website/Imaginative/3120_a_4445]
-
se reproșează e adevărat. Dar e un cap de pod pentru demon. Și oricum, îngerii vor totul. E drept că nu vei mulțumi nici o parte vreodată, dar ca om nu poți decât fi într-un veșnic du-te vino între sacru și profan. Așa că fă pe dracu-n patru ca să dai de dumnezeu. Ține-ți firea, dorințele exagerate, gândul necuviincios și pornirea ucigașă, visul irealizabil și dragostea fără speranță, dorința de-a câștiga și-a fi fericit pe seama altuia, nebunia și
Poezii by Petru Cimpoeșu () [Corola-website/Imaginative/16485_a_17810]
-
în două precum condamnații la moarte sau visătorii din comitete alții numesc locurile în care trăim cei ce-și numărau banii sunt deja acasă două trei reclame ajung pentru o bunăstare de secole în istoria asta plină de cifre și sacru joc în care se fac înlocuiri numai dincolo de capătul capătului dacă vei deschide ușa vei simți prăbușirea celor care controlează durerea noua zi nu greșește îngusta potecă ochiul cosmic ar putea dispărea în cîteva neajunsuri estetice. n
Ioan Vieru by Ioan Vieru () [Corola-website/Imaginative/10593_a_11918]
-
printre membrii profesiunii de medic: Mă angajez solemn să-mi consacru viața în slujba umanității; Voi păstra profesorilor mei respectul și recunoștința care le sunt datorate; Voi exercita profesiunea cu conștiință și demnitate; Sănătatea pacienților va fi pentru mine obligația sacră; Voi păstra secretele încredințate de pacienți, chiar și după decesul acestora; Voi menține, prin toate mijloacele, onoarea și nobila tradiție a profesiunii de medic; Colegii mei vor fi frații mei; Nu voi îngădui să se interpună între datoria mea și
LEGE nr. 95 din 14 aprilie 2006 (**republicată**)(*actualizată*) privind reforma în domeniul sănătăţii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/278122_a_279451]
-
membrii profesiei de medic dentist: Mă angajez solemn să îmi consacru viața în slujba umanității; Voi păstra profesorilor mei respectul și recunoștința care le sunt datorate; Voi exercita profesia cu conștiință și demnitate; Sănătatea pacienților va fi pentru mine obligație sacră; Voi păstra secretele încredințate de pacienți, chiar și după decesul acestora; Voi menține prin toate mijloacele onoarea și nobila tradiție a profesiei de medic dentist; Colegii mei vor fi frații mei; Nu voi îngădui să se interpună între datoria mea
LEGE nr. 95 din 14 aprilie 2006 (**republicată**)(*actualizată*) privind reforma în domeniul sănătăţii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/278122_a_279451]
-
unui atac dacic împotriva castrului, o binecuvântare pentru familia imperială, fie o jertfă în onoarea zeiței Virtuții și a Onoarei. Libația (jertfa) implica sacrificarea a trei animale masculine, un porc, un berbec și un taur care erau purtați în procesiune sacră în locul unde credincioșii voiau sa fie purificați. (Cato, R.R. 141 ; Varro, R.R. II, 1, 10 ; Liv. I, 44 ; Tac. Ann. VI, 37 ; Hist. IV, 53). Înainte de retragerea autorității civile romane din Dacia (271 d.C.), creștinismul, având adepți răspândiți în toate
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
încredințată de divinitate de a face ca creștinismul să domnească asupra întregului pământ. Împăratul era considerat "un nou Moise" desemnat de Dumnezeu pentru a conduce nou popor ales. Era considerat ca fiind "cel de-al treisprezecelea apostol", având o putere sacră. Împărații bizantini erau reprezentați cu aura specifică sfinților încă din timpul vieții și tot ce dețineau era sacru, de la Palatul Imperial la domeniile imperiale. Deși era considerat "alesul lui Dumnezeu", era ales de senat, armata și poporul imperial. Rolul revenea
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Moise" desemnat de Dumnezeu pentru a conduce nou popor ales. Era considerat ca fiind "cel de-al treisprezecelea apostol", având o putere sacră. Împărații bizantini erau reprezentați cu aura specifică sfinților încă din timpul vieții și tot ce dețineau era sacru, de la Palatul Imperial la domeniile imperiale. Deși era considerat "alesul lui Dumnezeu", era ales de senat, armata și poporul imperial. Rolul revenea armatei în perioadele tensionate, ceremonia având loc în tabăra militară din oraș. În cadrul ceremoniei, bizantinii preluau de la romani
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
de "douloi" (supuși), conduși de un "despot" (stăpân). Această influență orientală a mărit distanța dintre împărat și supușii săi. Locuitorii imperiului continuau să fie, cel puțin în surse, prezentați ca "politai" (cetățeni), mergând pe filiera romană. Împăratul devine un personaj sacru. Este adorat după modelul despoților orientali. La curte se introduce obiceiul "proskynesis" în fața împăratului (lat. "adoratio"). Senatul își pierde rolul important în stat . Este format mai mult din acei oameni noi ce nu aveau conștiința puternică a celor de la Roma
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
bizantin. Iustinian se numea pe sine "CAESAR FLAVIUS IUSTINIAN ALAMANNICUS GOTHICUS FRANCICUS GERMANICUS ANTICUS ALANICUS VANDALICUS AFRICANUS. Iustinian s-a urcat pe tron cu idealurile unui împărat roman și creștin, considerându-se un urmaș al Cezarilor și având ca datorie sacră refacerea unității imperiului. Dar războaiele au epuizat economic statul bizantin. Armata a fost transferată în Vest, Estul și Nordul rămânând deschise atacurilor perșilor, slavilor și hunilor. Inamicii principali ai imperiului erau germanicii. Ca împărat creștin, nu le putea permite germanicilor
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Imperiului Roman de Răsărit. Numai sinteza culturii elenistice și a religiei creștine cu structura statală romană a permis formarea acelui fenomen istoric care se numește Imperiul Bizantin. Încă în sec. III Aurelian adusese din Siria idealul oriental al unei monarhii sacre și instituise un fel de monoteism solar, religia lui "Sol invictus", drept cult oficial al Imperiului. Acest teism solar a fost religia casei lui Constantin și a pregătit calea acceptării creștinismului. Sfântul Imperiu Roman, "Sancta Respublica Romana", n-a fost
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
și Teodosiu. Odată cu sec. V el devine o adevărată teocrație, iar împăratul, un fel de rege-sacerdot. În secolul al III-lea, în timpul lui Dioclețian, care a dus până la ultimele consecințe principiul absolutismului monarhic, cultul imperial făcuse din împărat un personaj sacru, adorat după riturile curților orientale. Constantin, adept al cultului oriental al Soarelui, creștinat și botezat în cultul arian abia în ultimele zile ale vieții, a dat, în 313, "edictul din Milano". De fapt, Constantin doar recunoscuse și aprobase, în 313
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
bogate regiuni - Asia Mică, Siria, Egiptul - trecuse la creștinism, era firesc ca această nouă religie să devină religie de stat, iar împăratul să fie, în același timp, șeful politic și religios al Imperiului. Ca atare, reședința sa va fi „Palatul Sacru”, când va deceda va fi înmormântat într-o biserică creștină, iar el și împărăteasa vor fi declarați, uneori, sfinți creștini, cum s-a întâmplat cu Constantin și mama sa Elena. Încoronarea împăratului era forma religioasă prin care se consfințea autoritatea
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
politice, căsătoriile cu prințese străine sunt tot mai frecvente. Din aceleași motive sunt frecvente și căsătoriile unor prințese bizantine cu împărați, regi sau prinți străini. Cultul imperial a devenit în Bizanț o adevărată religie: cu un sanctuar propriu, în „Palatul Sacru”, reședința principală a împăraților bizantini, cuprinzând și un ansamblu de capele și oratorii, și cu ceremonii având caracter de solemnități religioase. O tăcere profundă, gesturi rituale, rugăciuni, aclamații ritmate, prosternare obligatorie, sărutarea mâinii și încălțării împăratului, care nu călca decât
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
autoritate: prezența portretului împăratului dădea valoare legală actelor publice care trebuiau îndeplinite în mod obligatoriu în fața lor: prestări de jurăminte, decizii administrative, hotărâri ale tribunalelor. Obligația de venerare a imaginilor împăratului impunea norme precise de reprezentare portretistică a persoanei sale sacre. Adeseori caracterul iconografiei imperiale, nimbul auriu, atitudinea maiestuoasă, figurile alegorice, cadrul triumfal, reprezentarea curții imperiale cu fastul ei, simbolurile creștine, semnul crucii în primul rând, figurând în portretele împăratului și în scenele solemne ale picturii de curte, sunt identice celor
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Occident, și un altul, pentru cele din Orient. Sub conducerea împăratului, patru miniștri conduceau politica internă și externă. Poziția preeminentă o deținea "magister officiorum", șeful protocolului, al relațiilor externe, al poliției politice și comandant al gărzii palatului. „Ministrul justiției”, "quaestor sacri palatii", se ocupa de pregătirea legilor și ordonanțelor imperiale; un „ministru de finanțe” ("comes sacrarum largitionum") administra tributurile în bani și regla îndatoririle Imperiului (plata soldei trupelor și a salariilor funcționarilor, vărsăminte externe pe baza acordurilor stipulate). Un al doilea
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
puternica sa centralizare administrativă, fiind primul stat centralizat și singurul până în sec. XIII. Administrația depindea direct de împărat, la fel ca justiția, finanțele, armata și Biserica. Toți funcționarii statului îi erau subordonați, întreaga activitate a Imperiului era propulsată de Palatul Sacru. Înalții funcționari civili și militari erau distinși de împărat cu titluri onorifice (care implicau și anumite privilegii), pe lângă cele ale respectivelor lor funcții și precedându-le. În unele cazuri titlurile acordate nu comportau și sarcini efective; chiar și în acest
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
situația "strategului", în sistemul "themelor" instaurat în sec. VII; sau a "exarhului", locțiitor cu depline puteri al împăratului, după înființarea (la sfârșitul sec. VI) a celor două exarhate, din Italia (cu sediul la Ravenna) și Africa (la Cartagina). În „Palatul Sacru” împăratul încredințase guvernarea Imperiului unor înalți funcționari, un fel de „miniștri”, în frunte cu cei patru "logotheți". Primul era logothetul dromului ("logothetes tou drómou"), șeful poștei, devenit (din sec. IX) șeful poliției, ministru de interne și totodată de externe; iar
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Constantinopol și Papalitatea de la Roma și-au exprimat dezacordul. Revolte au izbucnit în Grecia și în Italia. În 730, pentru a obține susținere, Leon a convocat un consiliu la palatul imperial, în față căruia împăratul prezintă edictul interzicerii venerării imaginilor sacre. Patriarhul refuză să semneze, așa că este depus și este desemnat un alt patriarh, Anastasius, care acceptă și semnează edictul. Constantin V l-a înlăturat pe Leon III și i-a continuat politică. A convocat un sinod ecumenic la Constantinopol în
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
în domeniul cunoașterii, împrumutându-i cărțile sale științifice și filozofice și prezentându-i, printre altele, filozofia lui Immanuel Kant (Critica rațiunii pure) și Elementele lui Euclid. Această ultimă lucrare îl impresionează în mod deosebit și ulterior o va denumi „cartea sacră a geometriei”.. De la Euclid, viitorul mare savant va înțelege raționamentul deductiv, ajungând ca la 12 ani să învețe singur întreaga geometrie euclidiană. În scurt timp va continua cu studiul calculului infinitezimal. Autodidact, Einstein învață mai mult acasă decât la școală
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
lui Gautama Siddhartha (Buddha Shakyamuni), un gânditor indian care se crede că ar fi trăit între 563 î.Hr. și 483 î.Hr.. De-a lungul timpului, budismul a suferit numeroase schimbări, în prezent fiind o religie foarte divizată, fără o limbă sacră comună și fără o dogmă strictă, clar formulată. Răspândit în China, Japonia, Sri Lanka, Coreea, Mongolia, Uniunea Myanmar, Thailanda, Vietnam. ul aparține grupului de religii dharmice alături de hinduism și de jainism, păstrând o puternică influență a elementelor constituente ale acestor două
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
faptelor nepotrivite. "Sila" conține trei izvoare: Samadhi această cale "dezvoltă controlul asupra minții". Din această categorie fac parte trei căi: Prajñă nu poate fi altceva decât "înțelepciunea care purifică mintea". În această categorie sunt cuprinse ultimele două brațe ale căii sacre: "Cuvântul samyak înseamnă "perfect""(după același autor). Există diferite moduri de interpretare a Căii cu opt brațe. Pe de-o parte se crede că ea reprezintă o serie de etape progresive pe care credinciosul trebuie să le parcurgă, culminarea unuia
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
Dincolo de importanța lor în mântuirea de suferință, cele trei giuvaieruri inspiră și o puternică reverență tuturor budiștilor. De exemplu, venerarea lui Buddha ca persoană istorică sau ca entitate apriorică a căpătat de-a lungul timpului numeroase forme, iar transcrierea scrierilor sacre, materializare a Dharmei, este făcută cu evlavie și teamă. Śīla (sanscrită) sau sīla (păli) reprezintă educația morală, comportamentul etico-ascetic pe care trebuie să-l îndeplinească credinciosul budist. Este una din cele trei trepte către Nirvana (sila, samadhi și prajna) și
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]