14,579 matches
-
adânci, deseori în formă de canioane, cotele absolute, cu pâlcuri de stuf și rogoz, uneori arbuști. Lângă satele Chetrosu și Gribova există lacuri cu lungimea de 18-85 m, lățimea de 11-40 m și adâncimea de 0,6-0,8 m, cu vegetație abundentă de stuf și rogoz; patul de 20 m. În aval de satul Maramonovca râul traversează un șir de iazuri cu o lungime de 1,0 2,8 km. și o lățime maximă la baraje de 60-300 m, adâncimea -1
Râul Cubolta () [Corola-website/Science/317414_a_318743]
-
înălțimea de până la 1,3 m. în perioada apelor mari de primăvară și a viiturilor pluviale se acoperă cu un strat de apă cu grosimea de 0,5-2,8 m. Albia râului este șerpuitoare, predominant fără bifurcări, la maluri cu vegetație de stuf și rogoz, la izvor uscată. Lățimea râului este de 6-18 m, adâncimea de 0,4-1,3 m, viteza cursului de apă 0,2-1,1 m/s. Lângă s. Moara de Piatră s-a format un prag cu lungimea
Râul Cubolta () [Corola-website/Science/317414_a_318743]
-
1820. După această dată furnalul a stagnat timp de 17 ani până în 1837. În tot acel timp au putrezit toate utilajele, digurile, canalele pentru aducțiune și decantoarele pentru nisip. S-au colmatat canalele de aducțiune și au fost invadate de vegetație, astfel perimetrul uzinei a devenit o ruină fără valoare în timp ce topitoriile țărănești (două la Tulea și două la Nădrab) au funcționat fără oprire până în 1830 după care au fost oprite definitiv. După incendiul din 15 Ianuarie 1837 ce a distrus
Furnalul din Govăjdia () [Corola-website/Science/317435_a_318764]
-
a fost cauzată de apa potabilă care a fost impregnată cu cenușă, și caii au murit și ei în număr mare, de o boală similară. —Lt. Philips, care a primit ordin de la Thomas Stamford Raffles să plece în Sumbawa. Toată vegetația de pe insulă a fost distrusă. Copaci dezrădăcinați, amestecați cu cenușă și piatră ponce, pluteau în mare și formau plute de până la 5 km lungime. O plută de piatră ponce a fost găsită în Oceanul Indian, în apropiere de Calcutta la 1
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
după erupție, pe când acesta din urmă era încă acoperit de fum. Când Zollinger urca, picioarele sale s-au scufundat de mai multe ori printr-o crustă superficială subțire formată dintr-un strat cald de praf similar sulfului. O parte din vegetație s-a reinstalat și câțiva copaci au fost observați pe versantul inferior. O pădure de casuarina a fost observată la 2.200-2.550 m. Mai multe pajiști de "imperata cylindrica" au fost găsite. Repopularea muntelui a început în 1907. O
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
o junglă puternică" cu "giganți ai pădurii imenși și maiestoși". La 1.100 de metri, au intrat într-o pădure montană. Mai sus de 1.800 de metri, au găsit dodonaea viscose dominată de copaci casuarina. Pe pisc au găsit vegetație rarefiată, formată din anaphalis viscida și wahlenbergia. În 1896, au fost găsite 56 de specii de păsări, inclusiv „Lophozosterops dohertyi” (o specie endemică din Indonezia). Douăsprezece alte specii au fost găsite în 1981. Au urmat mai multe alte studii zoologice
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
școala primară în satul natal (Borniș-Neamț) și Liceul „Petru Rareș” în Piatra Neamț, promoția 1931. Licențiat al secției Științe naturale de la Facultatea de Științe a Universității din Iași (1935), C. Burduja își susține teza de doctorat „"Contribuție la studiul florei și vegetației din Depresiunea Roznov-Neamț"” în anul 1949, sub conducerea înaintașului său Constantin Papp. A predat Geobotanica, Fitogeografia și Morfologia plantelor pănă în 1971, când se pensionează, funcționând în continuare ca profesor consultant și conducător de doctorat. Este văr primar cu Prof.
Constantin Burduja () [Corola-website/Science/321841_a_323170]
-
când se pensionează, funcționând în continuare ca profesor consultant și conducător de doctorat. Este văr primar cu Prof. Univ. Dr. Ioan Burduja de la Catedra de Economie. Florist și ecolog neîntrecut, autor al unui număr de peste 100 de lucrări științifice, privind vegetația Moldovei și Dobrogei, inițiator al studiilor de anatomie vegetală comparată, ecologică și experimentală, C. Burduja este citat în diferite lucrări de sinteză și tratate publicate în străinătate. Alături de renumitul botanist Emilian Țopa, este considerat unul dintre ctitorii noii grădini botanice
Constantin Burduja () [Corola-website/Science/321841_a_323170]
-
mai rar în complexe profane. În spațiul micenian are dimensiuni diferite, de la forme miniaturale până la forme uriașe, de 1,20 de metri.Totuși, labrys-ul apare frecvent asociat și cu luna și poate fi și un simbol al unei zeițe a vegetației, precursoare a Demetrei, care apare reprezentată pe sigilii miceniene așezată sub un arbore. Ea are un topor în mână și primește în dar măciulii de mac și fructe.
Epoca bronzului pe teritoriul României () [Corola-website/Science/321904_a_323233]
-
fost acoperită de gheață deoarece s-a înregistrat o reducerie a căderilor de zăpadă; curenții de aer umed provenind dinspre sud-vest, dinspre Oceanul Pacific, își pierdeau umiditatea odată cu trecerea pe deasupra munților acoperiți de ghețari din Alaska. Regiunea acoperită cu pajiști cu vegetație de stepă, care se întindea pe câteva sute de kilometri în interiorul fiecărui continent incluzând podul terestru, a fost numită . Se crede că o mică populație umană, de cel mult câteva mii de persoane, a supraviețuit ultimului maxim glacial în , izolată
Beringia () [Corola-website/Science/321923_a_323252]
-
șantier național de restaurare. În timpul lucrărilor, zona ruinelor a fost împrejmuită cu un gard din panouri metalice. Lucrările s-au desfășurat cu întreruperi, din lipsa fondurilor. Din cauza faptului că șantierul era mai mult abandonat, vestigiile istorice au fost invadate de vegetație, iar în baraca părăsită a organizării de șantier s-au pripășit oameni lipsiți de adăpost și câini comunitari. În martie 2010, reprezentanții Primăriei Suceava au anunțat că s-au alocat 150.000 lei pentru împrejmuirea ruinelor Curții Domnești cu un
Curtea Domnească din Suceava () [Corola-website/Science/321938_a_323267]
-
anul 1832. este prima reptilă căreia i-a fost secvențiat genomul. Șopârlele anolis sunt cel mai bun exemplu de radiație adaptativă și evoluție convergentă. Populațiile de șopârle de pe insulele izolate tind să ocupe medii noi de viață de obicei în vegetațiile forestiere (precum coroanele copacilor, trunchi sau scorburi). Aceste divergențe de habitat sunt provocate de schimbări morfologice. În plus, aceste obiceiuri se repetă pe numeroase insule, împreună cu animale din habitate similare care converg la forme morfologice diverse. Aceasta demonstrează că radiația
Anolisul verde () [Corola-website/Science/321967_a_323296]
-
fertilitatea pamântului și provoacă scăderea producției la hectar. Este redusă, de asemenea, coeziunea solului, scazând astfel rezistența lui la eroziune. Deteriorarea pășunilor se produce dacă omul crește prea multe animale pe o suprafață dată. Numărul prea mare de animale consumă vegetația într-un ritm mai rapid, decât ritmul de regenerare naturală a acesteia, lasând în urmă pamântul gol. Eroziunea solului se produce în doua faze. În prima faza se sfarâma bulgarii de pamânt (masa coeziva a solului) în particule separate. În
Degradarea terenurilor () [Corola-website/Science/321999_a_323328]
-
În special, portretul leului se remarcă prin cruzimea sa de moarte. Toate mozaicurile sunt realizate în tradiția romano-elenă,aprinse și fanteziste,cu o anumită perspectivă și cu o coloristică bogată, cu o reprezentare însuflețită a peisajului, a păsărilor și a vegetației.Au fost terminate când Ravenna era încă sub dominația gotică.Absida este flancată de două capele : "prothesis" și "diaconicon" caracteristice arhitecturii bizantine. La baza absidei, pe pereții laterali, sunt două panouri de mozaic celebre, executate în 548. În partea dreaptă
Bazilica San Vitale () [Corola-website/Science/316363_a_317692]
-
200 m, însă pe întreg teritoriul rezervației predomină înălțime de 40-60 m. Altitudinea luncii Prutului variază între 43 și 64 m. Rezervația „Pădurea Domnească” este amplasată în lunca râului Prut și este unică prin biodeversitatea ei, tipurile de soluri și vegetație, relief. Scopul ei principal este păstrarea celor mai reprezentative păduri de luncă și conservarea unor specii și comunități de plante și animale rare, restabilirea biodeversității celor mai caracteristice fitocenoze. Este cea mai bătrână pădure din ținut și una din cele
Pădurea Domnească () [Corola-website/Science/316417_a_317746]
-
mai reprezentative păduri de luncă și conservarea unor specii și comunități de plante și animale rare, restabilirea biodeversității celor mai caracteristice fitocenoze. Este cea mai bătrână pădure din ținut și una din cele mai vechi păduri de lunca din Europa. Vegetația silvica în luncă s-a format de regulă pe teritorii relativ rar supuse inundațiilor de scurtă durată. Sunt evidențiate două niveluri ocupate de pădure: nivelul luncii inundabile și nivelul primei terase de luncă. În anumite perioade nivelul apelor crește și
Pădurea Domnească () [Corola-website/Science/316417_a_317746]
-
asociațiile cu esențe de plop, situate pe niveluri mai joase, sunt răspândite soluri aluviale carbonatice. În apropierea albiei râului cresc de salcie, în care predomină solurile aluviale stratificate gleizate, influențate de apele freatice ale căror nivel este determinat de râu. Vegetația din rezervație s-a format sub influența regimului apelor Prutului, a sistemelor de gârle prin care apele Prutului și râușorului Camenca pătrundeau și alimentau cu apele pădurile,pajiștile, mai ales în timpul inundațiilor. În funcție de acești factori, s-au format trei tipuri
Pădurea Domnească () [Corola-website/Science/316417_a_317746]
-
rezervație s-a format sub influența regimului apelor Prutului, a sistemelor de gârle prin care apele Prutului și râușorului Camenca pătrundeau și alimentau cu apele pădurile,pajiștile, mai ales în timpul inundațiilor. În funcție de acești factori, s-au format trei tipuri de vegetație: forestieră, pajiști de luncă și vegetație acvatică. Ocupă o suprafață de 4976,8 ha. Structura principalelor specii de arbori se prezintă în felul următor: stejar (Quercus) - 1793 ha (36%), plop (Populus) - 1622 ha (33%), salcie (Salix) - 400 ha (8%), arțar
Pădurea Domnească () [Corola-website/Science/316417_a_317746]
-
regimului apelor Prutului, a sistemelor de gârle prin care apele Prutului și râușorului Camenca pătrundeau și alimentau cu apele pădurile,pajiștile, mai ales în timpul inundațiilor. În funcție de acești factori, s-au format trei tipuri de vegetație: forestieră, pajiști de luncă și vegetație acvatică. Ocupă o suprafață de 4976,8 ha. Structura principalelor specii de arbori se prezintă în felul următor: stejar (Quercus) - 1793 ha (36%), plop (Populus) - 1622 ha (33%), salcie (Salix) - 400 ha (8%), arțar (Acer) - 270 ha (5%), frasin (Fraxinus
Pădurea Domnească () [Corola-website/Science/316417_a_317746]
-
Sibiu; Primăria din Mediaș; Național al Agriculturii Slobozia, Muzeul de Artă Craiova, Muzeul Județean Râmnicu Vâlcea, Galeria Frezia, Dej. Muzeul de Artă Oradea; Această lume a naturii transpusa geometric o regăsim și în grafică pe computer a Viorelei Mihăescu: o vegetație mirifica, figurata în planuri multiplicate, cu accente cromatice saturate, dar și cu transparente diafane. În contrast cu aceste compoziții, peisajele în acuarela din orașele meridionale ale Italiei sunt realizate într-o gamă de brunuri și ocruri, sugerând patina impregnata de melancolie a
Viorela Mihăescu () [Corola-website/Science/316456_a_317785]
-
statul să pună în deplină proprietate o suprafață de pădure. Astfel, Direcția Silvică Suceava și statul român, prin Ministerul de Finanțe, trebuie să pună la dispoziția Fundației Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei o suprafață de 166.813 ha de vegetație forestieră. Procesul a fost strămutat ulterior la Curtea de Apel Timișoara, unde s-au judecat apelurile. Curtea de Apel a dat dreptate Fondului și a dispus retrocedarea a 166.613 de hectare de pădure în favoarea Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina
Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei () [Corola-website/Science/322350_a_323679]
-
atât poziției geografice în ansamblul regional carpatic, cât și caracteristicilor locale ale reliefului: multitudinea culmilor prelungi, a platourilor și a formațiunilor calcaroase. În acest context nu pot fi omise condițiile climatice favorabile, manifestate prin efecte de foehn și adăpost, hidrografia, vegetația forestieră etc. În prezent se remarcă o densitate mare a așezărilor permanente, grupate în cadrul a trei comune: Boșorod (cu satele Alunu, Ursici, Târsa, Cioclovina și Luncani), Orăștioara de Sus (cu Costești Deal, Ludeștii de Sus și Grădiștea de Munte) și
Platforma Luncanilor () [Corola-website/Science/316828_a_318157]
-
va fi delimitată clar de delta lui Lena, ca și de lanțul de nord al munților Verkhoyansk. În zona centrală a Câmpiei Siberiei de Nord, altitudinea nu depășește 754 m. Câmpia Siberiei de Nord este o regiune de smârc cu vegetație de tundră, în nord fiind solul înghețat permanent, ceea ce face ca solul să aibă o umiditate scăzută permițând numai dezvoltarea mușchilor și lichenilor. Ape curgătoare mai mici: Pjassina, Cheta, Kotui, Hatanga, Anabar, Olenjek. Salechard, Dudinka, Norilsk, Chatanga
Câmpia Siberiei de Nord () [Corola-website/Science/316868_a_318197]
-
ce variază între 600 m în vest și 700 m în est; suprafața inferioară (suprafața Hârtibaciului — Grecu, 1983, 1992) cu altitudini de 500 m în vest și 600-625 m în est. Versanții au evoluat în raport cu condițiile de rocă, structură, climă, vegetație, mod de utilizare a terenurilor. Suprafețele cvasistructurale, afectate de procese geomorfologice, evoluează prin fragmentare concomitent cu aplatizarea lor. Subunitățile morfostructurale din jumătatea nordică corespund domurilor Noul Săsesc și Copșa Mică, precum și cuvetei Ațel, situată între aceste domuri (Gârbacea, Grecu, 1986
Podișul Hârtibaciului () [Corola-website/Science/316904_a_318233]
-
situată între aceste domuri (Gârbacea, Grecu, 1986); la sud de Valea Hârtibaciului se află domurile Ilimbav și Rodbav. În jumătatea nordică a podișului, unde predomină nisipurile ușor cimentate, cuestele sunt bine exprimate în relief, cu pante accentuate. În condițiile unei vegetații ierbacee, acestea sunt afectate de eroziunea în suprafață, alunecări superficiale, torențialitate, evoluând predominant prin retragere. Accesibilitatea dificilă a versanților pentru utilizările agricole a impus amenajarea lor în agroterase (vechi, cu pajiști). Podișul Hârtibaciului reprezintă o regiune clasică de alunecări de
Podișul Hârtibaciului () [Corola-website/Science/316904_a_318233]