142,188 matches
-
specii înrudite, dar se deosebește clar prin aculeii săi (Himenoforul genului "Cantharellus" constă din pseudo-lamele), dar de asemenea cu "Albatrellus cristatus" sin. "Albatrellus ovinus" (are spori, comestibil), "Hericium cirrhatum" sin. "Creolophus cirrhatus" respectiv "Hygrophoropsis aurantiaca" (are lamele, carnea și piciorul formați mai slab, comestibil). Mai departe, el poate fi doar confundat cu specii asemănătoare ale acestui gen, cu toate comestibile sau cel puțin neotrăvitoare, ca de exemplu "Hydnum acre" sin. "Hydnellum mirabile" (burete mai închis în culoare, amar, necomestibil) "Hydnum albidum
Flocoșel () [Corola-website/Science/336049_a_337378]
-
și dans "". Ernest Evans s-a născut în Spring Gully, din Carolina de Sud. Părinții săi, Raymond și Eartle Evans, s-au mutat în South Philadelphia împreună cu cei trei copii ai lor. La vârsta de opt ani, Ernest Evans a format un mic grup ("street-corner harmony group") cu care cânta în stradă. După ce a intrat la liceu, a luat lecții de pian la "Settlement Music School". Adesea își distra colegii de clasă interpretând hiturile din acea perioadă, îndeosebi cele ale lui
Chubby Checker () [Corola-website/Science/336046_a_337375]
-
consolidare. Planurile arhitecturale au fost elaborate de Giacomo Resti, membru notabil al unui grupu important de arhitecti din nordul Italiei. a fost prima lucrare majoră atribuită lui Resti, care l-a transformat într-o fortăreață monumentală, extinzând aripa originală și formând un hexagon regulat cu bastioane de apărare în colțuri. Acest tip de arhitectură, introdus pentru prima dată la Castelul Martinuzzi, a devenit ulterior popular în întreaga Transilvanie. O inscripție fragmentară din 1617, în latină, a supraviețuit încastrată în edificiul porții
Castelul Martinuzzi () [Corola-website/Science/336054_a_337383]
-
grupul Arthemis - grupul de folk al liceului, cu care a obținut Premiul Național la Festivalul național „Cântarea României” ediția 1979. Odată cu terminarea liceului, grupul Arthemis s-a destrămat, dar din el s-a născut, în 1981, un nou grup - Ecoul, format din și fosta sa colegă, Sorina Feier-Bloj. În luna noiembrie a anului 1981 grupul a participat la Festivalul „Baladele Dunării”, în formula "Ecoul". În juriu s-au aflat membri ai Cenaclului Flacăra, președintele juriului a fost chiar Adrian Păunescu. Luând
Magda Puskas () [Corola-website/Science/336052_a_337381]
-
populația locală. La sfârșitul sec. XII, regiunea a fost inclusă în Imperiul Sârb. În urmă înfrângerii sârbilor de către turci în Bătălia de la Kosovo Polje (1389), regiunea a devenit independența. A fost adesea în război cu albanezii și turcii, aceasta a format în 1711 o alianță cu Rusia. În timpul Primul Război Balcanic, a luptat împotriva Turciei. A fost aliata Șerbiei în timpul Primului Război Mondial. După război, aceasta se va uni cu Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor(Iugoslavia după 1929). În timpul Celui De-al Doilea
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
aceasta se va uni cu Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor(Iugoslavia după 1929). În timpul Celui De-al Doilea Război Mondial, a fost ocupată de italieni. În 1946, devine una dintre cele 6 republici iugoslave. După 1992, Șerbia și Muntenegru au format Republică Federală Iugoslavia. În 2003, parlamentele Muntenegrului, Șerbiei și cel iugoslav, au ratificat o nouă constituție care a menținut federația sub Denumirea de Șerbia și Muntenegru. În 2006, Șerbia și Muntenegru s-au separat complet pe cale pașnică. Plinius, Appian și
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
a devenit parte a unei regiuni mai întinse Banatul Zeta a Regatului Iugoslaviei a caror granițe atingeau și răul Neretva. Strănepotul lui Nikola, regele sârb Alexandru I al Iugoslaviei domină guvernul Iugoslav. Banatul Zetei fusese unul dintre 9 banate care formau regatul și i-a fost dată denumirea după numele său vechi a acestei regiuni, Zeta. Era formată din Muntenegrul de astăzi, Șerbia Centrală, Croația și Bosnia. În 1941, Benito Mussolini a ocupat Muntenegru și l-a anexat Regatului Italian. Regina
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
și răul Neretva. Strănepotul lui Nikola, regele sârb Alexandru I al Iugoslaviei domină guvernul Iugoslav. Banatul Zetei fusese unul dintre 9 banate care formau regatul și i-a fost dată denumirea după numele său vechi a acestei regiuni, Zeta. Era formată din Muntenegrul de astăzi, Șerbia Centrală, Croația și Bosnia. În 1941, Benito Mussolini a ocupat Muntenegru și l-a anexat Regatului Italian. Regina italiei, Elenă a Muntenegrului și-a influențat soțul, Victor Emanuel al III-lea al Italiei ca să-i
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
și duși în lagărele sârbești în Foča, unde au fost supuși torturii și executați. În 1996, guvernul lui Milo Đukanović a rupt relațiile dintre Muntenegru și regimul Sârbesc, care atunci, se află sub controlul lui Slobodan Milošević. Muntenegru și-a format propria politică monetară și a adoptat Deutsche Mark (Marca Germană) că moneda oficială, mai apoi adoptând Euro, deși nu a făcut și nici nu face încă parte din Zona Euro. Guvernele ce s-au succedat de-a lungul anilor au
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
de la "CEMI", "CEDEM" și alte organizații). Organizația OSCE/BIDDO și-a unit eforturile cu membrii Adunării Parlamentare OSCE (OSCE PA), Adunarea Parlamentară a Consiliului Europeni (PACE,APCE), Congresul Autorităților Locale și Regionale din Europa (CLRAE) și Parlamentul European pentru a forma Misiunea Internațională de Monitorizare a Referendumului (IROM). Rapoartele IROM nu au semnalat încălcări menționând: "conformitatea referendumului a fost evaluată cu măsurile și legile OSCE, a angajamentelor Consiliului European, si a altor standarde internaționale privind desfășurarea procesului electoral în mod democratic
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
reprezentat apogeul epocii vikingilor danezi. Imperiul nordic al lui Knut includea Danemarca (1018), Norvegia (1018), Anglia (1035), și avea o influență considerabilă asupra coastei nordice a Germaniei. De la epoca vikingă până la sfârșitul secolului al XIII-lea, regatul Danemarcei a fost format din Iutlanda, la nord de râul Eider, și din insulele Zealand, Funen, Bonholm, Skåne, Halland și Blekinge. De la începutul secolului XIII, teritoriile dintre râul Eider și râul Kongeåen au fost desprinse din regat, formând ducatele vasale Schleswig și Holstein. După
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
XIII-lea, regatul Danemarcei a fost format din Iutlanda, la nord de râul Eider, și din insulele Zealand, Funen, Bonholm, Skåne, Halland și Blekinge. De la începutul secolului XIII, teritoriile dintre râul Eider și râul Kongeåen au fost desprinse din regat, formând ducatele vasale Schleswig și Holstein. După sfârșitul secolului XI, Danemarca a parcurs o tranziție de la mai multe căpetenii regionale ("jarls"), cu o instituție monarhică lipsită de putere, la un ținut care se apropia de sistemul feudal european, cu un rege
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
lunii decembrie erau deja adunați la Darnița 220 de ofițeri și 1.200 de intelectuali cu grade inferioare. Un Comitet cu atribuții executive al românilor refugiați din Austro-Ungaria s-a constituit în ziua de 7 ianuarie 1917. Acesta a fost format din Dr. Victor Deleu (prim-senior), Vasile Chiroiu, Ioan Vescan, Octavian Vasu, Emanoil Isopescul și Valeriu Milovan și s-a format pentru a organiza cazarea și aprovizionarea. Alături de aceștia, activitatea de conducere a mai fost sprijinită și de către dr. Pompiliu
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
atribuții executive al românilor refugiați din Austro-Ungaria s-a constituit în ziua de 7 ianuarie 1917. Acesta a fost format din Dr. Victor Deleu (prim-senior), Vasile Chiroiu, Ioan Vescan, Octavian Vasu, Emanoil Isopescul și Valeriu Milovan și s-a format pentru a organiza cazarea și aprovizionarea. Alături de aceștia, activitatea de conducere a mai fost sprijinită și de către dr. Pompiliu Nistor și de Emil Isopescu. Ca efect, situația alimentară și locativă a prizonierilor s-a ameliorat. Comitetul s-a preocupat și
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
și suveran. Ideile cuprinse în respectiva "Declarație" au reprezentat argumentarea voluntariatului românesc dedicat întregirii naționale și, de aceea s-au regăsit în documentele ulterioare elaborate atât de primul, cât și de al doilea corp de voluntari. În aceeași lună, delegația formată din Vasile Lucaciu, Ioan Moța și Vasile Stoica - trimisă din ordinul Marelui Cartier General Român în Statele Unite ale Americii, s-a oprit la Darnița, unde i-a fost înmânat un exemplar al "Declarației" pentru a fi publicat și în ziarele
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
puternică manifestație în Piața Unirii din Iași, unde, în jurul monumentului lui Cuza s-a jucat Hora Unirii și s-au intonat cântece patriotice. Pe 9 iunie a fost constituită pe lângă Ministerul de Război o comisie consultativă a ardelenilor și bucovinenilor, formată din Octavian Goga, Ion Nistor și Leonte Moldovan. La 14 iunie 1917 pe lângă Marele Stat Major al Armatei Române s-a înființat, la sugestia acestei comisii , "Biroul A. B. (ardeleni bucovineni)". În atribuțiile acestuia au intrat atât ținerea evidenței voluntari
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
intendență și de serviciile poștale. La 4/17 noiembrie, atribuțiile Biroului au fost preluate de către "Serviciul Central al Voluntarilor Ardeleni Bucovineni". La o lună după sosirea în țară a primului eșalon, din Kiev a plecat spre Iași al doilea detașament - format din 100 de ofițeri și 544 soldați, iar între 27 iunie și 20 august, comisiile de recrutare aflate în circumscripția militară a Moscovei au mai trimis în România încă 1.500 de voluntari. În contextul tulburărilor politice și sociale care
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Român a luat decizia de a înființa, la 28 noiembrie, un "Corp al Voluntarilor" cu baza la Hârlău, sub comanda colonelului Marcel Olteanu (strănepot al lui Petru Maior). Acest Corp, la 7 ianuarie 1918, a fost transformat într-o brigadă formată din regimentele "I „Turda”" - comandant locotenent-colonelul Dragu Burescu (cu baza la Scobinți) și "II „Alba-Iulia”" - comandant locotenent colonelul Constantin Pașalega (cu baza la Cotnari și Ceplenița). Unitatea a fost subordonată, inițial, "Diviziei de grăniceri" - redenumită, din 24 ianuarie 1918, Divizia
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
cu aprovizionarea, cu tifosul exantematic și cu urmărirea stării trupelor ruse și a mișcării acestora, autoritățile române nu prea au avut timp să se ocupe de voluntarii sosiți. Doar pentru cercetarea ofițerilor și clasarea lor s-a instituit o comisie formată din colonelul Mărăscu, maiorii Aldescu, Cristescu și Romalo. Aceasta a supus aprobării rezultatele obținute, generalilor Petala și Vasilescu. Sub amprenta rapidității cu care s-a desfășurat refacerea capacității de luptă a armatei, instruirea a fost redusă la 3 săptămâni. Tinerii
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
independenței Basarabiei, în cadrul Armatei Române, unitățile "Corpului de Voluntari Ardeleni-Bucovineni" au ajutat la curățarea și izgonirea peste Nistru a trupelor bolșevice. În timpul guvernării Averescu a existat o încercare de a transfera pe Frontul de Vest întreg "Corpul de Voluntari Ardeleni", format la acea vreme din 12.000 de soldați și cantonat la Hârlău. Aprobarea inițială a fost dată de generalul Averescu și Misiunea Militară Franceză s-a angajat să suporte cheltuielile . Odată însă cu iscălirea preliminariilor Păcii de la Buftea, tot generalul
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
prevăzut ca voluntarii să fie îmbarcați pentru a fi transferați pe frontul francez, dar acesta a fost abandonat în ideea refacerii frontului oriental în Siberia. În trecere prin Rusia, generalul Berthelot a conceput un plan - dovedit utopic, de a se forma un nou front de luptă anticentralist și antibolșevic. Acesta ar fi urmat să fie orientat cu fața spre vest, cu aripile sprijinite pe râul Don și pe fluviul Volga. Baza de aprovizionare și comunicațiile ar fi urmat să aibă ca
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Pacific, într-un moment în care coada de abia trecea de Moscova. Deoarece numai fâșia aflată de-a lungul Transsiberianului era în mâinile contrarevoluționarilor și a voluntarilor, iar din restul teritoriului veneau atacuri bolșevice asupra localităților și gărilor, s-a format astfel în mod practic un al doilea front de-a lungul căii ferate. Activând atât în direcția vest cât și de-a lungul căii ferate, românii s-ai implicat astfel în Războiul Civil Rus. În 1919 tot acest amestec de
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
aceștia s-au văzut siliți să se reorganizeze tot pe teritoriul rus sub forma unui al doilea Corp de Voluntari, cu rol de reprezentare atât în Rusia, cât și în Franța. La îndemnul colonelului francez Paris, românii au început să formeze așadar un nou corp, independent față de cehoslovaci. În toate direcțiile au plecat propagandiști, destinați a aduna prizonieri pe care să-i grupeze pe unități. În calitate de reprezentanți ai guvernului, Voicu Nițescu și Victor Braniște au plecat spre Siberia pentru a ajuta
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
în rândul transilvănenilor prizonieri, pentru ca aceștia să continue să se înroleze sau să se repatrieze în România. La început, fără resurse financiare semnificative, au primit finanțare prin intermediul cehilor și Misiunii Franceze. Două centre de adunare a voluntarilor români s-au format: unul pe Volga la Samara și altul la Celeabinsk în Urali. Ca urmare a unei conferințe desfășurate la Moscova, s-a luat decizia ca ofițerii români să se întâlnească pe data de 5 iunie 1918 la Samara, întâlnire care nu
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
putut avea loc decât pe 3 august 1918 la Celeabinsk, din cauza luptelor dintre cehoslovaci și bolșevici. Conferința a decis, cu scopul continuării luptei alături de Aliați împotriva Puterilor Centrale, crearea unui al doilea "Corp de Voluntari Transilvăneni și Bucovineni". A fost format un "Comitet Național Român" cu rol executiv și militar, sub conducerea lui Voicu Nițescu. Valeriu Dimbu a fost desemnat șef militar, responsabil pentru Afacerile Externe a devenit Nicolae Nedelcu, Simion Gocan a devenit responsabil pentru finanțe și Corneliu Vaida secretar
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]