142,295 matches
-
că idealul său în viață este prosperitatea personală, pentru realizarea căreia a luptat din răsputeri. În timp ce majoritatea invitaților își petrec timpul mâncând, consumând băuturi, cântând, dansând sau vorbind banalități, Cristea îi urmărește cu atenție pe participanții la serată și ghicește identitatea lui Mihai (Cornel Coman), un comunist deghizat. De asemenea, el observă activitatea servitorului Matei Popescu (Alexandru Drăgan), despre care știa că avea un frate comunist. O patrulă germană bate la ușa vilei, căutând o persoană urmărită, dar Cristea le refuză
Serata (film) () [Corola-website/Science/327961_a_329290]
-
Printre oaspeții ce dansează pașnic se află și câteva persoane care așteaptă ora „dansului” insurecțional. Care-s ei? Cum să-i deosebești?... Din acest moment, Serata capătă misterul unui film polițist, spectatorul încercând să deslușească, din fizionomii și gesturi disparate, identități surprinzătoare. Aici mai intervine și priceperea de portretistă a regizoarei care revelează viitoare vedete precum Coman și Motoi, îi dă prilej lui Ion Finteșteanu pentru savurosul personaj al unui crai zaharisit, ca și jocului cu imprevizibilul climatelor. Filmul este, însă
Serata (film) () [Corola-website/Science/327961_a_329290]
-
importante în convingerea maghiarilor să se reconvertească, exluzând forța sau intimidarea din acest proces. Reforma Protestantă a provocat o ruptură în societatea maghiară între catolici, care îi susțineau în mod tradițional pe Habsburgi, și protestanți, care își dezvoltaseră o puternică identitate națională, într-atât încât austriecii să îi considere niște rebeli. În rândurile nobilimii au aput de-asemenea fricțiuni, principalele familii aritocratice rămânând catolice, în vreme ce noblii mărunți trecuseră în cea mai mare parte la protestantism. Odată cu creșterea controlului Habsburgilor asupra teritoriilor
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
cer, anunțând interferența unei alte dimensiuni temporale, iar sunetul sirenei reprezintă momentul de schimbare a timpului istoric. „În lumea timpului profan, lucrurile se petrec o dată pentru totdeauna, însă în lumea timpului sacru, orice este posibil. Timpul poate fi reversibil, iar identitățile, transformate. Câtă vreme lumea timpului obișnuit este rigidă, cea a timpului sacru este fluidă”, afirma profesorul american Gary Eberle. Ieșirea din timp era considerată de Mircea Eliade ca fiind „elementul care pune în legătură funcția literaturii cu aceea a mitologiilor
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
această capcană poate avea loc doar într-un plan al irealității. Momentul găsirii ieșirii presupune experimentarea unei senzații amestecate de teamă și de beatitudine, după cum afirmă Onofrei în finalul nuvelei. Trecerea într-un plan superior de existență determină probleme de identitate ce duc la revelația Ătman-Brahman, adică la conștientizarea faptului că sufletul individual (Ătman) al oricărei ființe (animal sau plantă) provine din sufletul universal, adică din Sinele suprem (Brahman), fiind una cu acesta. Personajele nuvelei trăiesc experiențe credibile, ceea ce face ca
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
următori cu activitatea didactică, ținerea de conferințe și redactarea unor studii științifice, reducându-și mult activitatea literară. În iarna anului 1958 a început să se preocupe din nou de cercetarea tradițiilor spirituale românești ca un mijloc de a-și păstra identitatea culturală în SUA. A început să redacteze articolul „Les Daces et les loups” (primul capitol din cartea "De Zalmoxis à Gengis-Khan. Études comparatives sur les religions et le folklore de la Dacie et de l'Europe orientale"). În primăvara anului 1959
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
străină cu un caracter moral scăzut”. La 4 iulie 1934 John Dillinger a început prietenia cu Cumpănaș și cu cercul ei de prieteni. Se zice că Cumpănaș ar fi fost prietenă cu Polly Hamilton, iubita lui Dillinger. După ce a aflat identitatea reală a lui Dillinger, Cumpănaș s-a gândit să-l trădeze autorităților pentru a obține dreptul de ședere permanentă în SUA. Deoarece se zvonise că Dillinger ar fi omorât doi polițiști din Chicago la data de 24 mai al aceluiași
Ana Cumpănaș () [Corola-website/Science/327290_a_328619]
-
în cinematografia românească) bun gust”". Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Un director și o ingineră de la uzine rivale își fac, la mare, declarații de dragoste fără a-și cunoaște adevărata identitate. Schema din Pe răspunderea mea dreasă cu atmosferă estivală, peripeții, coincidențe, automobil retro și încurcarea valizelor, vechi cai de bătaie ai comediografilor noștri, momente pretins satirice și sprintenul șlagăr „Ce bine e la mare/ când ești în deplasare!”. De reținut
Eu, tu, și... Ovidiu () [Corola-website/Science/327340_a_328669]
-
-i ucidă împreună cu fiul său. Samson îi ajunge din urmă pe părinții fetei și le spune ce a observat. Ei reușesc să afle de la medic că a fost plătit de Cosmin Stelu (Louis Dempsey), șeful serviciilor secrete, pentru a confirma identitatea fetei ucise cu cea a lui Becky. Între timp, fata fusese mutată în fosta închisoare Ciornaia de la granița cu Ucraina. Acolo, ea reușește să telefoneze părinților, iar prin localizarea apelului ei Samson și cei doi părinți află unde era închisă
6 gloanțe () [Corola-website/Science/327396_a_328725]
-
semnul unei așa numite , lumi fractalice’’, căreia orice modificare ai încerca să-i aduci ai regăsi-o la fel. Așa cum spuneam, la Cărtărescu, spațiul este un prilej al descoperii de sine al omului. Prin sondarea spațiului se urmărește descoperirea propriei identități. Atât spațiul real cât și cel imaginar sunt presărate de diferite elemente, care modifică sau delimitează spațiul parcurs de personaj. Spațiile care apar în acest roman sunt orașul: Bucureștiul, cartierul, curtea blocului, blocul, subteranele blocurilor, casa scărilor, case părăsite, apartamentul
Orbitor (roman) () [Corola-website/Science/330586_a_331915]
-
Riverside poate fi descrisă că un amestec de elemente de rock și metal atmosferice, rezultând un sunet similar cu cel al Pink Floyd, Porcupine Tree, The Marș Volta, Opeth, Dream Theater, si Tool, reușind să mențină în același timp o identitate proprie. Povestea "Riverside" a început în mașina lui Piotr Kozieradzki, în timpul unei călătorii alături de Piotr Grudziński. S-a născut în capul lor ideea de a cânta muzică neoprogressive. Această idee a fost materializata mai tarziu, sub forma unei trupei - Riverside
Riverside (formație) () [Corola-website/Science/330663_a_331992]
-
este un film SF serial american din 1949 regizat de Fred C. Brannon. În rolurile principale joacă actorii Tristram Coffin, Mae Clarke. Un geniu malefic având identitate necunoscută, care se autodenumește "Dr. Vulcan" (auzit doar ca o voce și văzut că o umbră pe un perete), plănuiește să cucerească lumea. În acest scop el trebuie să elimine, unul câte unul, pe toți membrii Asociației Oamenilor de Știință
King of the Rocket Men () [Corola-website/Science/330686_a_332015]
-
ele. Cu toate acestea, guvernul a promovat egalitatea în drepturi a religiilor recunoscute oficial, atât pentru a contracara ponderea superioară prin tradiție a Bisericii Romano-Catolice, aliata de veacuri a Casei de Habsburg, cât și ca un mijloc de încurajare a identității naționale maghiare unificatoare pe socoteala unei reduceri în însemnătate a diferențelor de identitate religioasă. În acest spirit, el a sprijinit emanciparea completă a evreilor. Noul ministru al cultelor, József Eötvös, era liberal, dar se împotrivea laicizării. În schimb el sprijinea
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
oficial, atât pentru a contracara ponderea superioară prin tradiție a Bisericii Romano-Catolice, aliata de veacuri a Casei de Habsburg, cât și ca un mijloc de încurajare a identității naționale maghiare unificatoare pe socoteala unei reduceri în însemnătate a diferențelor de identitate religioasă. În acest spirit, el a sprijinit emanciparea completă a evreilor. Noul ministru al cultelor, József Eötvös, era liberal, dar se împotrivea laicizării. În schimb el sprijinea linia politică după care fiecare din cultele religioase trebuia să convoace sinoduri sau
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
unor plângeri cum că ar fi preferat germanii, Elsner s-a retras din teatru. Pe parcursul șederii lui în Varșovia, numele lui Elsner și viața sa de familie au fost polonizate. Etnicitatea sa nu ar trebui evaluată însă în concordanță cu identitatea națională proprie sec. XIX și XX, el declarându-se silezian. În 1799-1824, Elsner a fost dirijor la Teatrul Național din Varșovia, unde au avut loc premierele operelor sale. De asemenea, a predat la Liceul din Varșovia, găzduit în Palatul Kazimierz
Józef Elsner () [Corola-website/Science/330742_a_332071]
-
revolta eșuată i-a lăsat pe naționaliștii polonezi într-o poziție slabă de a participa la valul de revoluție națională care a traversat Europa între 1848 și 1849. Idealismul încăpățânat al acestor lideri ai revoltei a accentuat liberățile individuale și identității naționale separate, mai degrabă decât instituirea unei republici, o schimbare semnificativă de filizofie politică fără mișcările anterioare. Ultima și cea mai tenace revoltă poloneză din mijlocul secolului al XIX-lea a izbucnit în sectorul rus, în ianuarie 1863 (Insurecția poloneză
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
din Volgograd, un oraș din Rusia sudică, având ca urmări moartea a cel puțin 18 oameni și rănirea altor 44. În primele minute de la producerea atacului, presa rusească și nu numai relata despre un atentat înfăptuit de o femeie kamikaze. Identitatea atacatorului a fost controversată, unele agenții de presă vorbind despre un bărbat. Nicio grupare nu a revendicat responsabilitatea pentru atac, însă autoritățile ruse îl tratează ca pe un act de terorism. Potrivit Svetlanei Smolianinova, purtătorul de cuvânt al Ministerului rus
Atentatele din Volgograd din decembrie 2013 () [Corola-website/Science/330793_a_332122]
-
Vulcănescu”, o arteră importantă, cunoscută, pornind din intersecția cu Bulevardul Dacia si Calea Griviței) a fost marcată cu tăblițe inscripționate „Ștefan Furtună - participant la Răscoala din 1907”. În alte localitați și în diverse alte acte si evocări este descrisă o altă identitate. Astfel, există un soldat numit Ștefan Furtună în lista Eroilor Comunei Lipănești, la poziția 20 din secțiunea „Eroi 1941-1945”, la acesta facându-se trimitere în onomastica stradală din Sinaia, de exemplu. În caracterizarea doctorului veterinar Ion Ștefan Furtună (1860-1973), dată în
Ștefan Furtună () [Corola-website/Science/330834_a_332163]
-
există numeroase forme de "astroturfing", începând de la simpla mascare a apartenenței emițătorului unui mesaj la un partid politic ori a legăturilor sale financiare cu o organizație sau un agent economic și până la forme mai complexe, implicând inventarea de persoane și identități fictive, în domenii în care verificarea existenței lor reale este practic imposibilă. Pe Internet, fenomenul este susținut de proiectarea unor programe speciale care au drept scop mascarea identității reale a unei surse și multiplicarea ei sub înfățișarea a numeroase surse
Astroturfing () [Corola-website/Science/330852_a_332181]
-
agent economic și până la forme mai complexe, implicând inventarea de persoane și identități fictive, în domenii în care verificarea existenței lor reale este practic imposibilă. Pe Internet, fenomenul este susținut de proiectarea unor programe speciale care au drept scop mascarea identității reale a unei surse și multiplicarea ei sub înfățișarea a numeroase surse aparent distincte între ele. Cuvântul "„astroturfing”" (pronunțat ) a fost creat în engleza americană a anilor 80 ai secolului XX, fiind folosit inițial în domeniul marketingului. El derivă din
Astroturfing () [Corola-website/Science/330852_a_332181]
-
i-a refuzat multe cereri, inclusiv permisul său de intrare în Paris. Guntram a convocat o reuniune a Marii Neustria, în care instanța de judecată îl recunoștea pe Clotaire ca fiu a lui Chilpiric, deși au existat unele îndoieli cu privire la identitatea paternă. Abia atunci i s-a dat numele de Clotaire, fiind numit după bunicul său. Guntram a preluat responsabilitatea legală a copilului, l-a adoptat și a devenit nașul său. Ansoald a fost responsabil pentru recâștigarea controlului orașului Neustria care
Clotaire al II-lea () [Corola-website/Science/330856_a_332185]
-
Mamei în conlucrare cu artistul, care este văzut ca un părinte. Acest părinte poate fi bărbat sau femeie sau chiar un grup de 'părinți' în conlucrare cu Mama. Părinții își păstrează anonimatul deoarece artiștii topyiști lucrează sub pseudonim, ascunzându-și identitatea față de public. Fiecare 'părinte' preia caracteristicile Mamei și creează împreună cu aceasta opera de artă, considerată un 'copil' al Mamei. Fiecare toyist care se alătură grupului își alege un pseudonim începând cu o literă a alfabetului. Litera trebuie să fie vacantă
Toyism () [Corola-website/Science/330878_a_332207]
-
Litera trebuie să fie vacantă, aceasta însemnând că nu pot exista decât 26 de toyiști. Fiecare toyist își alege un avatar care să îl reprezinte și care va deveni un fel de chip al său. Toyiștii nu își ascund doar identitatea ci și chipurile, purtând întotdeauna măști în fața camerelor de filmat. În 2014 grupul este compus din următorii membri: "Amukek" (Olanda), "Bliissem" (Olanda), "Cluv" (Mexic), "Dejo" (Olanda), "Eiiz" (Malaezia), "Fihi" (Olanda), "Gihili" (Olanda), "Hribso" (România), "Jaf’R" (Olanda), "Lodieteb" (Australia), "Mwano
Toyism () [Corola-website/Science/330878_a_332207]
-
școli engleze, după care, în 1951, a fost trimis în Statele Unite, unde a studiat la Northfield Mount Hermon School din Massachusetts. Deși posesor al unui pașaport american, Edward Said s-a considerat întotdeauna ca fiind un „intelectual palestinian în exil”. Identitatea omului, nedefinită în termeni statici sau concreți, a devenit o marcă a întregii activități a lui Said, căci, după cum acesta afirma: "“Nu am știut niciodată care a fost prima limbă pe care am vorbit-o, arabă sau engleză, sau care
Edward Said () [Corola-website/Science/330887_a_332216]
-
atât de importantă studierea corespodenței dintre Orient și orientalism ci discursul asupra Orientului ca discurs de putere ce creează o anumită realitate orientală. Critica lui Said asupra orientalismului are la bază premisa conform căreia culturile sunt hibride, eterogene și interdependente, identitatea lor neputând fi definită unitar. Teza centrală a lucrării lui Edward Said a fost amplu criticată de numeroase personalități din lumea academică și nu numai, natura disputelor create având intensități și baze diferite. Printre cei mai vehemenți critici ai tezei
Edward Said () [Corola-website/Science/330887_a_332216]