142,188 matches
-
6-a aeropurtată britanică era în perioada de refacere după încheierea operațiunii Tonga și a luptelor din Normandia, sarcina asigurării controlului asupra capului de pod peste Rin i-a revenit Diviziei I aeropurtate comandate de generalul Roy Urquhart. Divizia era formată din trei brigăzi de infanteriei (două de parașutiști și una infanterie transportată cu planoare). De asemenea, divizia dispunea de baterii de artilerie de câmp și antitanc și unități de geniști aeropurtate, intendență și sanitare. Cei mai mulți dintre militarii diviziei participaseră la
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
SS de sub comanda „Sturmbannführerului” SS Sepp Krafft. Acesta din urmă și unitatea sa au jucat un rol crucial în primele faze ale bătăliei. Garnizoana orașului era sub comanda generalului Friedrich Kussin. În plus, II. SS-Panzerkorps comandate de „Obergruppenführer” Wilhelm Bittrich (format din resturile Diviziei a 9-a Panzer „Hohenstaufen” și Diviziei a 10-a Panzer „Frundsberg’”) a fost transferate în zona de nord a Arnhemului pentru reorganizare și refacere. Deși II. SS-Panzerkorps suferise pierderi grele ca să străpungă încercuirea de la Falaise, în
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
000 de oameni. Alături de germani, la Arnhem luptau și olandezi pronaziști. Printre aceștia se aflau membri ai „Nationaal-Socialistische Beweging”, dar și persoane condamnate, forțate să se înroleze. Unitățile olandeze erau incorporate în cadrul marilor unități germane. La Arnhem, „SS Wachbattalion 3” format din olandezi era atașat la „Kampfgruppe Von Tettau”, iar Batalionul al 3-lea al Diviziei a 34-a de voluntari SS „Landstorm Nederland” din tabăra de antrenament din Hoogeveen a intrat în compoziția aceleiași divizii pe 20 septembrie.. În timpul desfășurării
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
parașutiștii din Compania a 21-a independentă, care au marcat zonele de aterizare pentru planoare și de lansare pentru valurile principal de asalt. Aterizările s-au desfășurat în cea mai mare parte fără să întâmpine obstacole, iar batalioanele s-au format rapid și în ordine, fiind gata în jurul orei 14:45 să înceapă luptele. În timp ce Brigada I aeropurtată ocupa poziții defensive în jurul zonelor de aterizare, Brigada I parașutiști se pregătea să se deplaseze spre est, pentru ocuparea podurilor. Lathbury și cartierul
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
până când Cropul XXX putea să ajungă în zonă și să stabilească un nou cap de pod, folosindu-se de sus-numitul pod de pontoane. Latura estică a frontului de la Osterbeek a fost relativ stabilizată după retragerea din ziua precedentă, în zonă formându-se numeroase subunități improvizate din resturile unităților mai mari de către comandanți cu inițiativă, care asigurau apărarea căilor de acces spre oraș. Maiorul Richard Lonsdale a preluat comanda asupra unităților periferice, care se retrăseseră din Arnhem cu o zi mai înainte
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
mai mici. La Oosterbeek, pozițiile defensive fuseseră întărite și reorganizate în două zone. Hicks urma să comande zonele de nord și vest al perimetrului defensive, iar Hackett partea de este. Frontul britanic nu era o linie defensivă continuă, ci era formată din mai multe puncte de rezistență întărite, organizate în case și gropi individuale de tragere, care erau plasate în jurul centrului orașului Oosterbeek, cu Cartierul general de divizie în centru, la hotelul Hartenstein. Perimetrul defensiv măsura cam 5 km și era
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
unor evacuați sau a prizonierilor de război repatriați în lunile care au urmat, divizia era încă atât de puternic slăbită încât Brigada a 4-a de parașutiști a fost înglobată în Brigada 1, iar marea unitate a ajuns să fie formată din doar două brigăzi. În perioada mai-august 1945, numeroși soldați ai diviziei au fost trimiși în Danemarca și Norvegia pentru supravegherea trupelor germane capitulate în aceste țări, dar, la reîntoarcerea în țară, Divizia a fost desființată. Regimentul piloților de planoare
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
a plecat de Firaxis Games și a vandut cota să din companie pentru a deveni CEO al Big Huge Games. La data de 30 iunie 2009, Zynga a anunțat că Brian Reynolds a plecat de la Big Huge Games pentru a forma Zynga East, si va avea rolul de Chief Designer. În luna februarie 2013 Reynolds a plecat de la Zynga. În martie, el a reînființat Big Huge Games (cunoscut temporar că SecretNewCo). În iulie, echipa a anunțat parteneriatul cu Nexon, un joc
Brian Reynolds (designer de jocuri video) () [Corola-website/Science/336720_a_338049]
-
(n. 18 septembrie 1928, Locarno) este un sculptor, pictor și profesor elvețiano-italian. El este actualmente sculptorul ticinez cel mai cunoscut pe plan mondial. S-a format pe plan artistic în atelierul din Lugano format din Mario Chiattone, Antonio Chiattone, Carlo Cotti, Giuseppe Foglia și Filippo Boldini. Începând din 1954 el a început să-și expună picturile în mai multe expoziții organizate la Lugano și în orașele
Nag Arnoldi () [Corola-website/Science/336727_a_338056]
-
(n. 18 septembrie 1928, Locarno) este un sculptor, pictor și profesor elvețiano-italian. El este actualmente sculptorul ticinez cel mai cunoscut pe plan mondial. S-a format pe plan artistic în atelierul din Lugano format din Mario Chiattone, Antonio Chiattone, Carlo Cotti, Giuseppe Foglia și Filippo Boldini. Începând din 1954 el a început să-și expună picturile în mai multe expoziții organizate la Lugano și în orașele învecinate, iar apoi, în următorii ani, a participat
Nag Arnoldi () [Corola-website/Science/336727_a_338056]
-
în , în traducere ad-literam " Viața și peripețiile lui Alexis Zorbas") este un roman existențialist scris de autorul cretan Nikos Kazantzakis și publicat pentru prima oară în 1946 de Editura Dimitrakos din Atena. El descrie relația specială de prietenie care se formează între un tânăr intelectual grec care încearcă să scape de viața sa monotonă și plictisitoare prin luarea în exploatare a unei mine de cărbune și un miner bătrân și exuberant pe nume Alexis Zorbas. Romanul a fost adaptat în 1964
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
devină călugăr. Cei doi bărbați au devenit buni prieteni, în ciuda diferenței de vârstă dintre ei, iar Zorbas l-a convins pe Kazantzakis să se asocieze pentru exploatarea unei mine de lignit la Prastova, în sudul peninsulei Peloponez. Aventura, care va forma mai târziu subiectul romanului "Zorba Grecul", a durat aproximativ un an (1916-1917). Locurile unde cei doi bărbați au trăit împreună un an au rămas fixate adânc în memoria localnicilor. Potrivit celei de-a doua soții a scriitorului, Eleni Samios Kazantzakis
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
inclus printre alții pe Anthony Quinn și Lila Kedrova. "Zorba" a fost prezentat într-o serie de concerte ce au avut loc la 6-10 mai 2005 pe scena teatrului New York City Center, în regia lui Walter Bobbie. Distribuția a fost formată din John Turturro, Zoe Wanamaker și Marin Mazzie. Un alt musical inspirat de Zorba Grecul, având muzica compusă de Konstantin Wecker, a avut premiera la Ingolstadt în 2010. O versiune teatrală a romanului "Zorba Grecul" a fost reprezentată în anul
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
având muzica compusă de Konstantin Wecker, a avut premiera la Ingolstadt în 2010. O versiune teatrală a romanului "Zorba Grecul" a fost reprezentată în anul 2003 în Argentina. Spectacolul a fost produs de Alejandro Romay și a avut o distribuție formată din Raúl Lavié, María Rosa Fugazzot, Miguel Habud, Julia Zenko, Rubén Ballester, Alejandro Viola (înlocuit ulterior de Gustavo Monje), Marcelo Trepat, Andrea Mango și Roberto Fiore. Romanul a fost dramatizat de Rodica Mandache pentru Teatrul Național Radiofonic, fiind realizat în
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
și Roberto Fiore. Romanul a fost dramatizat de Rodica Mandache pentru Teatrul Național Radiofonic, fiind realizat în 2005 un spectacol de teatru radiofonic cu o durată de 88 de minute în regia artistică a lui Dan Puican. Distribuția a fost formată din Mircea Albulescu (Zorba), Adrian Pintea (scriitorul), Rodica Mandache (Bubulina), Petre Lupu, Valentin Teodosiu, Boris Petrof, Mihai Fotino, Mitică Popescu, Dumitru Chesa, Eugen Racoți, Eugen Cristea, Alexandru Georgescu, Virginia Mirea, Radu Panamarenco, Dumitru Dumitrescu, Maria Teslaru, Candid Stoica, Dan Bobe
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
Teodosiu, Boris Petrof, Mihai Fotino, Mitică Popescu, Dumitru Chesa, Eugen Racoți, Eugen Cristea, Alexandru Georgescu, Virginia Mirea, Radu Panamarenco, Dumitru Dumitrescu, Maria Teslaru, Candid Stoica, Dan Bobe, Eugenia Bosânceanu, Julieta Strâmbeanu, Violeta Berbiuc și Ioana Ivan. Echipa tehnică a fost formată din Violeta Berbiuc (regia de studio) și George Marcu (muzica și regia muzicală). Un spectacol teatral, adaptat scenic și regizat de Sorin Misirianțu, a fost reprezentat în anul 2011 pe scena Teatrului Național din Târgu Mureș. Rolurile principale au fost
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
misterios tanc inamic este poreclit "Tigrul alb" de către forțele sovietice. Naideonov consideră că acest tanc este acela care aproape l-a omorât, și el este gata de răzbunare. Având în vedere abilitățile sale, Naideonov este recomandat și selectat în echipa formată pentru a distruge Tigrul alb. Naideonov este convins că tancul inamic este fără pilot, fiind, în esență, o fantomă de război. Într-o acțiune militară ulterioară, într-un sat abandonat, Naideonov se angajează în luptă cu Tigrul Alb. Acesta din
Tigrul alb (film din 2012) () [Corola-website/Science/336744_a_338073]
-
ca el să fie executat sumar, iar Longo a dat ordinul. Conform lui , reprezentantul Partidului Acțiunii în CLNAI, decizia de a-l executa Mussolini a fost luată în noaptea de 27/28 aprilie, de către un grup care acționa în numele CLNAI format din el însuși, Sandro Pertini, și comuniștii Emilio Sereni si Luigi Longo. CLNAI a anunțat, ulterior, a doua zi după moartea lui Mussolini, că acesta a fost executat la ordinele sale. În orice caz, Longo a instruit un partizan comunist
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
judecător sau a unui "Commissario di Guerra" (cum impunea ordonanța) pune la îndoială această afirmație. În timpul dictaturii sale, reprezentările trupului lui Mussolini — de exemplu poze cu el angajat în muncă fizică, fie cu pieptul gol sau pe jumătate gol — au format o parte centrală a propagandei fasciste. Trupul său a rămas un simbol puternic după moartea lui, fiind venerat de către adepții și tratat cu dispreț de către adversari, întrucât el purta o mai largă semnificație politică. În seara zilei de 28 aprilie
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
negociat contracte comerciale cum ar fi Acordul Nord-American de Comerț Liber în 1990, Acordul de comerț liber dintre Republica Dominicana și America Centrala în 2006, precum și o serie de acorduri bilaterale (cum ar fi cu Iordania). În Europa, după 1945 s-a format Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului în 1951 care a devenit Comunitatea Economică Europeană (CEE) în 1958. Două obiective fundamentale ale CEE au fost dezvoltarea unei piețe comune, ulterior redenumita piața unică, și instituirea unei uniuni vamale între statele sale
Comerț liber () [Corola-website/Science/336741_a_338070]
-
au fondat, în 1998, trupa Jeff Killed John, dar, după ce basistul Nick Crandle a părăsit trupa în 2003, trupa a fost redenumită în Bullet for My Valentine. El a fost vocalist și chitarist și în supergrupul AxeWound, care a fost format în 2012 și desființat în 2016. A avut o colaborare cu Max Cavalera (Soulfly, Cavalera Conspiracy, ex-Sepultura) și Apocalyptica pentru melodia "Repressed". este vocalistul principal și ritm-chitarist al trupei galeze de Metalcore, Bullet for My Valentine. Trupa, fondată în 1998
Matthew Tuck () [Corola-website/Science/336752_a_338081]
-
Pașa ca guvernator al insulei Creta, dar încercarea lui Karatheodori de a implementa acordul a fost întâmpinată cu furie de către populația musulmană de pe insulă și a condus la noi ciocniri între comunitățile greacă și turcă în 1896 (comunitatea turcă era formată din greci cretani care se convertiseră la islamism). Pentru a potoli tulburările, otomanii au trimis întăriri militare, în timp ce voluntari greci au sosit pe insulă în sprijinul populației grecești. În același timp, flotele Marilor Puteri au patrulat prin apele teritoriale ale
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
a fost respinsă, iar pe 7 februarie a avut loc prima bătălie importantă între greci și turci, atunci când forța expediționară greacă din Creta a învins armata otomană de 4.000 de militari în Bătălia de Livadeia, Creta. Armata greacă era formată din trei divizii, două dintre ele luând poziții de luptă în Tesalia și cea de-a treia în Arta, Epir. Prințul Constantin era singurul general al armatei grecești. El a preluat comanda forțelor pe 25 martie. Armata greacă din Tesalia
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
trei divizii, două dintre ele luând poziții de luptă în Tesalia și cea de-a treia în Arta, Epir. Prințul Constantin era singurul general al armatei grecești. El a preluat comanda forțelor pe 25 martie. Armata greacă din Tesalia era formată din 38.000 de militari, 500 de cai și 96 de tunuri, în timp ce armata din Epir avea 16.000 de militari și 40 de tunuri. Armata otomană era formată din opt divizii de infanterie și una de cavalerie. Forțele dizlocate
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
preluat comanda forțelor pe 25 martie. Armata greacă din Tesalia era formată din 38.000 de militari, 500 de cai și 96 de tunuri, în timp ce armata din Epir avea 16.000 de militari și 40 de tunuri. Armata otomană era formată din opt divizii de infanterie și una de cavalerie. Forțele dizlocate în Tesalia aveau 95.500 de militari, 1.300 de cai și 186 de tunuri, în timp ce trupele din Epir cuprindeau 26.000 de militari și 29 de tunuri. În
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]