14,237 matches
-
fortificată de către Emanuel Filibert, Duce de Savoia cu 140 de ani mai devreme. Un rol important l-au avut "galeriile contramine", săpate sub liniile laterale ale cetății, în care compania de mineri a batalionului de artilerie controla subsolul și amplasarea încărcăturilor de explozibil. Profunzimea galeriilor pe două nivele atingea aproape 14 metri. O importanță particulară în internul citadelei l-a avut "il cisternone" (cisterna), un edificiu circular situat în piața de arme. Acest puț a asigurat pe toată perioada asediului o
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
6 coeficientul de fertilitate absolut. Boabele sunt mai mari comparativ cu soiul Chasselas doré, dar au gustul mai puțin armonios, neajungând practic la performanțele genitorului. Se recomandă a fi condus pe semitulpină, tipul de tăiere Guyot pe semitulpină, cu o încărcătură de 12-16 ochi/m2 , repartizată pe coarde de 12-14 ochi. Producția marfă obținută este de 87%. Calități și defecte: Soiul prezintă boabe mai mari decât cele ale soiului Chasselas doré, dar cu calități gustative inferioare acestuia. http://upit.ro/uploads
Chasselas de Băneasa () [Corola-website/Science/331885_a_333214]
-
f.a.: 1,4-1,6. Soiul manifestă un procent scăzut de mărgeluire (sub 4%), are rezistență bună atât la boli, cât și la temperaturile scăzute din timpul iernii. Preferă formele de conducere semiînaltă, tipul de tăiere Guyot pe semitulpină cu o încărcătură de 12-15 ochi/m 2 , repartizată pe cordițe sau coarde de 10-12 ochi. Reacționează puternic la fertilizarea cu îngrășăminte chimice, K, P, datorită vigorii mari de creștere, iar din punct de vedere al lucrărilor și operațiilor în verde, se realizează
Cetățuia (strugure) () [Corola-website/Science/331884_a_333213]
-
viguroși dar care să-i imprime vigoare medie de creștere, cum ar fi: SO 4-4 , Chasselas x Berlandieri 41 B, etc. Forma de conducere recomandată este Guyot pe semitulpină și pe tulpină înaltă, cu elemente lungi lăsate în urma tăierilor, iar încărcătura de ochi pe m2 nu trebuie să fie mai mare de 12-15 ochi. Având rezistență bună la ger se pretează la conducerea sub formă de bolți sau pergole, în gospodăriile populației din zonele sudice ale tării, unde Coarna neagră reușește
Coarnă Neagră () [Corola-website/Science/331887_a_333216]
-
respectiv 1,1-1,3 c.f.a. Rezistă destul de bine, atât la ger, cât și la secetă. Manifestă rezistență bună la oidium și mană și slabă la putregaiul cenușiu. Răspunde bine condus pe formă semiînaltă, sistemul de tăiere mixt, cu o încărcătura optimă de rod de 16-18 ochi/m2 , repartizată pe elemente lungi de rod (coarde de 12-14 ochi). În cursul perioadei de vegetație sunt recomandate un număr relativ mic al lucrărilor și operațiile în verde, în special plivitul lăstarilor sterili, copilitul
Azur (strugure) () [Corola-website/Science/331883_a_333212]
-
au naufragiat pe recifurile de coastă la mijlocul anului 1977, respectiv august 1981. Se cunoaște că băștinașii insulei au încercat să recupereze fierul din aceste epave. Locuitorii din Port Blair au vizitat și ei epavele în încercarea de a recupera din încărcăturile acestora. În 1991, operatorii specializați au primit autorizație pentru a dezmembra navele. Pe 2 august 1981, nava "Primrose" a naufragiat in reciful Insulei Santinelei de Nord. La câteva zile după, echipajul de nava blocată a observat niște oameni mici negri
Insula Santinelei de Nord () [Corola-website/Science/335626_a_336955]
-
aplicau mai multe variante de camuflaj, și însemnate numerele de serie ale acestora. În Halle 41, se găsea o incintă de 50 m înălțime, dotată cu o macara de mare tonaj, unde rachetele erau ridicate la verticală, alimentate, și testate. Încărcăturile explozive nu erau atașate la rachete decât înainte de lansare. Tunelul A era folosit și pentru transportul pieselor, subansamblelor și materialelor necesare asamblării rachetelor, precum și ca spațiu de depozitare pentru rachetele construite. Tunelul B era folosit doar pentru transportul rachetelor asamblate
Mittelwerk () [Corola-website/Science/335768_a_337097]
-
suficient pentru a aduce avere oricărei reprezentații” și a remarcat că „scena care trebuie să suporte greutatea de 30 de tone a carelor și cailor, pe lângă mulțimea uriașă, a trebuit să fie în mod expres consolidată pentru a rezista la încărcătură”. În anul 2009 "Ben Hur Live" a fost pusă în scenă în Arena O2 din peninsula Greenwich de la Londra. Ea prezenta o cursă de care adevărată, o luptă de gladiatori și o luptă pe mare. Spectacolul folosea 46 de cai
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
plastic mișcarea chipului uman dintr-un unghi diferit al conflictelor care apar în zona figurativului. Privind pictura lui Corneliu Ionescu se vede o abordare modernă cu vizibile tendințe de sinteză și simplificare a formelor, fapt care dă discursului lui o încărcătură spirituală aparte. Fie că pictează un arlechin, o balerină, un peisaj sau o natură statică, efectul pictural este controlat aproape cu minuție didactică. Corneliu Ionescu se poziționează în apropierea pretențiilor burgheze, acolo unde senzualitatea nudului este înlocuită de mișcarea tinerească
Corneliu Ionescu () [Corola-website/Science/335818_a_337147]
-
Gneisenau, Scharnhorst și a cuirasatului Admiral Scheer. Unele dintre bombardiere au reușit să localizeze țintele. Unele ecipajele bombardierelor nu erau pregătite pentru război. Cel puțin un echipaj (cel condus de locotenentul Bill McRae) a fost pe punctul să decoleze fără încărcătura de bombe. Locotentul a remarcat chiar înainte de decolare că nu fusese încărcat compartimentul bombelor. În timpul zborului spre ținte, comandantul escadrilei Paul Harris a odonat servanților mitralierelor să testeze armele. Niciunul dintre servanți nu s-a dovedit capabil să folosească armamentul
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
de infanterie era slabă, toți militarii belgienii fiind artileriști. Pe 10 mai 1940, 78 de parașutiști germani la bordul a 9 planoare din 7 "Flieger" (viitoarea Divizie I "Fallschirmjäger"]]) au aterizat pe fortăreață, înarmați cu arme ușoare de infaterie și încărcături explozive având ca obiectiv distrugerea sau scoaterea din funcțiune a pieselor de artilerie din cazemate și turele, în special a celor care puteau să lovească ținte din apropierea podurilor de peste Canalul Albert. Multe dintre construcțiile defensive aveau efective reduse, iar apărătorii
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
fort cu ajutorul planoarelor, pentru evitarea problemelor care ar fi apărut în cazul parașutării unui mare număr de soldați pe o țintă mica și pentru evitarea detectării transportului de către stațiile de ascultare belgiene. Pentru distrugerea fortificațiilor, germanii urmau să foloseasc noile încărcături explozive cumulative, (numite și „încărcături concave”). Informațiile obținute de serviciile de spionaj, combinate starea slabă de pregătire a belgienilor au făcut ca planul germanilor să fie un succes rapid și copleșitor. Pentru cucerirea Fortului Eben-Emael s-a folosit pentru prima
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
problemelor care ar fi apărut în cazul parașutării unui mare număr de soldați pe o țintă mica și pentru evitarea detectării transportului de către stațiile de ascultare belgiene. Pentru distrugerea fortificațiilor, germanii urmau să foloseasc noile încărcături explozive cumulative, (numite și „încărcături concave”). Informațiile obținute de serviciile de spionaj, combinate starea slabă de pregătire a belgienilor au făcut ca planul germanilor să fie un succes rapid și copleșitor. Pentru cucerirea Fortului Eben-Emael s-a folosit pentru prima oară planoarele în faza inițială
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
starea slabă de pregătire a belgienilor au făcut ca planul germanilor să fie un succes rapid și copleșitor. Pentru cucerirea Fortului Eben-Emael s-a folosit pentru prima oară planoarele în faza inițială a atacului și a fost prima utilizare a încărcăturilor cumulative din acest război. Planoarele comandate de Rudolf Witzig au aterizat pe acoperișul fortului și, fiind aparate de zbor complet silenționase, au luat apărătorii prin surprindere. Parașutiștii au reușit să distrugă sau să scoată din uz cupolele tunurilor. Parașutiștii au
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
plasată în tranșee pe partea de vest a canalului în dreptul fiecărui pod. Infanteriștii aveau mici posturi de observație pe partea răsăriteană a canalului, ai căror militari puteau fi retrași rapid la nevoie. Toate cele trei poduri puteau fi distruse cu încărcături explosive montate pe structurile de rezistență, ele fiind acționate cu dispozitive de inițiere a exploziei montate în buncărele antitanc. Fortul Eben Emael, lung de 370 m și lat de 180 m, fusese construit la începutul deceniului al patrulea și fusese
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
fost identificate mai multe probleme, pentru rezolvarea cărora au fost îmbunătățite tacticile și echipamentele. De exemplu, au fost modificate saniile de aterizare ale planoarelor pentru scurtarea distanței de rulare, iar dotarea militarilor a fost completată cu aruncătoare de flăcări și încărcături explozive specializate. Cele din urmă erau considerate dispozitive atât de secrete, încât testele au fost folosite doar pe teritoriul Germaniei, nu și în Cehia, unde existau fortificații similare cu Eben Emael. Secretul operațiunilor a fost menținut prin adoptarea unui complex
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
pierderi, să distrugă tunurile cu rază lungă de acțiune, care asigurau acoperirea de artilerie a podurilor. Distrugerea acestor tunuri trebuia executată în zece minute. În acest scurt interval, parașutiștii trebuiau să iasă din planoare, să ajungă în dreptul tunurilor, să monteze încărcăturile explosive pe țevile tunurilor, să le detoneze și toate aceste acțiuni să fie executate cu succes sub focul inamicului. Planurile finale de asalt luau în considerație folosirea a nouă - unsprezece planoare, care să aterizeze pe malul de vest al Canalului
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
vest al Canalului Albert, în dreptul tuturor celor poduri la ora 05:30 pe 10 mai, ora la care era programată declanșarea operațiunii Fall Gelb. Grupurile desemnate pentru atacarea podurilor urmau să copleșească apărătorii belgieni, să preia controlul podurilor, să îndepărteze încărcăturile explozive și să se pregăteacă mai apoi pentru contraatacurile care aveau să urmeze cu siguranță. Patruzeci de minute mai târziu, trei avioane de tranport Ju-52 urmau să survoleze fiecare poziție, parașutând 24 de militari ca întăriri, dar și mitraliere și
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
mitraliere și muniție. Simultan, forța destinată atacării Fortului Eben Emael trebuia să aterizeze pe acoperișul acestuia cu unsprezece planoare, să elimine orice apărător care ar fi încercat să li se opună, să distrugă cât mai multe piese de artilerie cu încărcături explozive și să împiedice garnizoana belgiană să acționeze. După ce și-ar fi îndeplinit obiectivele inițiale (cucerirea podurilor și eliminarea tunurilor cu rază lungă de acțiune din fort), trupele aeropurtate urmau să se pregătească pentru apărarea pozițiilor cucerite până la sosirea grosului
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
în fața unei cazemate, de unde soldații belgieni au deschis focul cu arme ușoare de infanterie împotriva soldaților germani debarcați. Subofițerul comandat al celui de-al doilea planor a atacat cu grenade apărătorii cazematei, în vreme ce unul dintre oamenii săi a plasat o încărcătură explozivă la ușa de acces. După ce ușa a fost aruncată în aer, germanii au luat cu asalt cazemata și au eliminat obstacolul. În acest timp, Altmann și-a condus soldații printr-un șant paralel cu podul. Doi dintre oamenii săi
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
și a fost obligat să aterzeze forțat în Olanda. În timpul aterizării, trei dintre parașutiștii germani au fost grav răniți. Restul planoarelor au aterizat fără probleme la țintă. Unul dintre planoare a aterizat în apropierea fortificațiilor în care se aflau detonatoarele încărcăturilor explozive pentru distrugerea podurilor. Parașutiștii germani au luat cu asalt rapid cazemata, i-au ucis pe apărători și au deconectat firele electrice ale detonatoarelor. Restul apărătorilor belgieni au rezistat cu eroism atacurilor germane și au organizat la rândul lor mai
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
a remorcat. Cele nouă planoare au fost ținta unor puternice tiruri de artilerie antiaerinană și au fost decuplate de avioanele de transport la 05:35. În timp ce planoarele își începuseră coborârea spre obiectiv, podul a fost distrus de geniștii belgieni cu ajutorul încărcăturilor explozive montate în prealabil. Spre deosebire de garnizoanele celorlate două poduri, apărătorii podului Canne și-au dat seama că vor fi atacați când au văzut coloana mecanizată germană care venea să îi sprijine pe parașutiști. Infateria germană a apărut în zonă cu
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
forțele germane din lagărul de prizonieri britanic de la Dunkerque. Cele nouă planoare ale grupului „Granit” au aterizat cu succes pe Fortul Eben-Emael, folosind încetinirea aterizării și oprirea rapidă parașutele de frânare. După ieșirea din planoare, parașutiștii au început plasarea de încărcături explozive la turelele tunurilor care puteau ataca podurile cucerite deja de germani. În partea de sud a fortului, „Obiectivul nr. 18”, o cazemată de observație a artileriei, în care erau plasate trei tunuri de 75 mm, a fost distrus în
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
care puteau ataca podurile cucerite deja de germani. În partea de sud a fortului, „Obiectivul nr. 18”, o cazemată de observație a artileriei, în care erau plasate trei tunuri de 75 mm, a fost distrus în două etape - cu o încărcătură ușoară de demolare, iar mai apoi cu o încărcătură cu putere mare de explozie. Cele două explozii au distrus cupola cazematei și o parte a acoperișului fortului. Parașutiștii au continuat să distrugă cu încărcături explozive Obiectivul nr. 12, o turelă
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
partea de sud a fortului, „Obiectivul nr. 18”, o cazemată de observație a artileriei, în care erau plasate trei tunuri de 75 mm, a fost distrus în două etape - cu o încărcătură ușoară de demolare, iar mai apoi cu o încărcătură cu putere mare de explozie. Cele două explozii au distrus cupola cazematei și o parte a acoperișului fortului. Parașutiștii au continuat să distrugă cu încărcături explozive Obiectivul nr. 12, o turelă mobilă cu două tunuri și Obiectivul nr. 26, o
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]