14,669 matches
-
de bază care guvernează controlul comportamentului prin intermediul stimulilor discriminativi poate fi enunțată astfel: frecvența de manifestare a unui comportament operant va fi crescută în prezența unui stimul discriminativ care, în trecut, a însoțit producerea acestui comportament și a semnalat motivul întăririi sale. Abordarea operantă Dacă este important să cunoaștem modul în care un comportament a fost însușit, este la fel de necesar să știm în ce fel și prin ce variabile este menținut acesta. Interesul clinicianului se îndreaptă deci, mai întâi, asupra fluxului
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în ce fel și prin ce variabile este menținut acesta. Interesul clinicianului se îndreaptă deci, mai întâi, asupra fluxului actual cu care este emis un comportament, ceea ce nu se poate realiza decât printr-un examen atent al contingențelor prezente de întărire. Din perspectiva skinneriană, sarcina terapeutului constă, într-o primă etapă, în identificarea agenților care mențin comportamentul inadaptat; ulterior, în modificarea contingențelor mediului, astfel încât comportamentul să fie controlat într-o manieră nouă, sau în obținerea unor întăriri pornind de la comportamente mai
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
al contingențelor prezente de întărire. Din perspectiva skinneriană, sarcina terapeutului constă, într-o primă etapă, în identificarea agenților care mențin comportamentul inadaptat; ulterior, în modificarea contingențelor mediului, astfel încât comportamentul să fie controlat într-o manieră nouă, sau în obținerea unor întăriri pornind de la comportamente mai adaptate. O analiză precisă a contingențelor întăririi permite clinicianului să obțină o modificare favorabilă a comportamentului în numeroase cazuri. Uneori, acesta are probleme legate de complexitatea contingențelor. Astfel, se poate întâmpla ca un deficit înăscut sau
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
într-o primă etapă, în identificarea agenților care mențin comportamentul inadaptat; ulterior, în modificarea contingențelor mediului, astfel încât comportamentul să fie controlat într-o manieră nouă, sau în obținerea unor întăriri pornind de la comportamente mai adaptate. O analiză precisă a contingențelor întăririi permite clinicianului să obțină o modificare favorabilă a comportamentului în numeroase cazuri. Uneori, acesta are probleme legate de complexitatea contingențelor. Astfel, se poate întâmpla ca un deficit înăscut sau dobândit ce se manifestă în comportament să provoace o incapacitatea a
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
El trebuie, atunci, de exemplu, să apeleze la noi forme de învățare stabilite într-o manieră progresivă. Uneori, acesta se lovește de răspunsuri care intră în competiție cu răspunsul eficient. Astfel, unele răspunsuri emoționale pot slăbi răspunsul de care depinde întărirea sau pot distruge valoarea de întărire a consecințelor. Se poate întâmpla, de asemenea, ca situațiile respective să solicite o secvență sau un lanț de răspunsuri ale căror prime elemente sunt prea îndepărtate de întărire pentru a fi controlate de către aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
apeleze la noi forme de învățare stabilite într-o manieră progresivă. Uneori, acesta se lovește de răspunsuri care intră în competiție cu răspunsul eficient. Astfel, unele răspunsuri emoționale pot slăbi răspunsul de care depinde întărirea sau pot distruge valoarea de întărire a consecințelor. Se poate întâmpla, de asemenea, ca situațiile respective să solicite o secvență sau un lanț de răspunsuri ale căror prime elemente sunt prea îndepărtate de întărire pentru a fi controlate de către aceasta, atâta timp cât alte sisteme de întărire „intermediare
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pot slăbi răspunsul de care depinde întărirea sau pot distruge valoarea de întărire a consecințelor. Se poate întâmpla, de asemenea, ca situațiile respective să solicite o secvență sau un lanț de răspunsuri ale căror prime elemente sunt prea îndepărtate de întărire pentru a fi controlate de către aceasta, atâta timp cât alte sisteme de întărire „intermediare” n-au fost elaborate. Această scurtă observație demonstrează faptul că abordarea operantă acordă aceeași atenție atât topografiei și structurii comportamentului cât și variabilelor de care depinde acesta. Această
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de întărire a consecințelor. Se poate întâmpla, de asemenea, ca situațiile respective să solicite o secvență sau un lanț de răspunsuri ale căror prime elemente sunt prea îndepărtate de întărire pentru a fi controlate de către aceasta, atâta timp cât alte sisteme de întărire „intermediare” n-au fost elaborate. Această scurtă observație demonstrează faptul că abordarea operantă acordă aceeași atenție atât topografiei și structurii comportamentului cât și variabilelor de care depinde acesta. Această abordare pune accentul pe conceptul contingențelor de întărire care maschează interacțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
alte sisteme de întărire „intermediare” n-au fost elaborate. Această scurtă observație demonstrează faptul că abordarea operantă acordă aceeași atenție atât topografiei și structurii comportamentului cât și variabilelor de care depinde acesta. Această abordare pune accentul pe conceptul contingențelor de întărire care maschează interacțiunea dintre organism și mediul său. Rezultă de aici că, pentru Skinner: comportamentul este modelat de contingențe. Comportamentul omului se explică nu pornind de la stări sau constructe interne, ci pornind de la contingențele actuale de întărire și de la istoricul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
conceptul contingențelor de întărire care maschează interacțiunea dintre organism și mediul său. Rezultă de aici că, pentru Skinner: comportamentul este modelat de contingențe. Comportamentul omului se explică nu pornind de la stări sau constructe interne, ci pornind de la contingențele actuale de întărire și de la istoricul lor. Comportamentul guvernat de reguli O întrebare esențială Dacă toate comportamentele umane ar fi direct modelate de contigențele de întărire, ar trebui să admitem că expunerea la contingențe este întotdeauna indispensabilă într-un anumit moment al istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Comportamentul omului se explică nu pornind de la stări sau constructe interne, ci pornind de la contingențele actuale de întărire și de la istoricul lor. Comportamentul guvernat de reguli O întrebare esențială Dacă toate comportamentele umane ar fi direct modelate de contigențele de întărire, ar trebui să admitem că expunerea la contingențe este întotdeauna indispensabilă într-un anumit moment al istoriei individuale. Am putea obiecta că, din fericire, imensa majoritate a oamenilor nu-și omoară semenii și, deci, că aceștia n-au fost niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
generală, problema vieții mentale. Descrierea verbală realizată de către ființa umană a comportamentelor sale reușite poate fi transformată în instrucțiuni verbale utile pentru celălalt. Limbajul permite construirea unor stimuli discriminativi care sunt ușor de evocat și de reprodus. Prin descrierea contingențelor întăririi sub o formă verbală transmisibilă celuilalt, omul poate elabora ceea ce Skinner a numit „reguli”. Comportamentele astfel provenite din aplicarea regulilor sunt numite „comportamente guvernate de reguli”. Există deci două categorii de reguli: comportamente modelate de contingențele întăririi care nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Prin descrierea contingențelor întăririi sub o formă verbală transmisibilă celuilalt, omul poate elabora ceea ce Skinner a numit „reguli”. Comportamentele astfel provenite din aplicarea regulilor sunt numite „comportamente guvernate de reguli”. Există deci două categorii de reguli: comportamente modelate de contingențele întăririi care nu sunt descrise verbal și față de care se reacționează într-o manieră pe care o putem califica drept „inconștientă”; comportamente guvernate de reguli, în care contingențele (atât stimulii cât și consecințele), ale căror reguli sunt deja trasate, este posibil
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
care sunt descrise verbal. Reacționăm la aceste reguli într-o manieră pe care o putem califică drept „conștientă”. Maximele, proverbele, legile formale ale instituțiilor politice și religioase, legile științifice produse de o cultură determinată sunt reguli care specifică contingențe de întărire incluzând situațiile în care comportamentul se produce, comportamentul însuși și consecințele de întărire ale acestuia. Reguli și contingențe In calitate de stimul discriminativ, o regulă nu este eficientă decât ca parte a unui ansamblu de contingențe de întărire. Există situații
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
o putem califică drept „conștientă”. Maximele, proverbele, legile formale ale instituțiilor politice și religioase, legile științifice produse de o cultură determinată sunt reguli care specifică contingențe de întărire incluzând situațiile în care comportamentul se produce, comportamentul însuși și consecințele de întărire ale acestuia. Reguli și contingențe In calitate de stimul discriminativ, o regulă nu este eficientă decât ca parte a unui ansamblu de contingențe de întărire. Există situații în care contingențele se pot schimba, nu și regulile. Incepând din acel moment
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
contingențe de întărire incluzând situațiile în care comportamentul se produce, comportamentul însuși și consecințele de întărire ale acestuia. Reguli și contingențe In calitate de stimul discriminativ, o regulă nu este eficientă decât ca parte a unui ansamblu de contingențe de întărire. Există situații în care contingențele se pot schimba, nu și regulile. Incepând din acel moment, acestea pot deveni o sursă de dificultăți, de tensiuni, de conflicte. Putem opune, într-un anumit mod, comportamentul modelat de contingențe comportamentului guvernat de reguli
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
modelat de contingențe comportamentului guvernat de reguli. Totuși, este necesar să ținem cont de elementele următoare. Contingențele există înainte ca regulile să fi fost formulate. Acest lucru este evident, deoarece regulile sunt elaborate pornind de la o descriere a contingențelor de întărire. Comportamentul modelat de contingențe nu implică cunoașterea regulilor. Astfel, învățăm să vorbim și putem vorbi foarte corect fără să cunoaștem regulile gramaticale dar, din momentul în care regulile gramaticale au fost formulate, se poate întâmpla să vorbim corect din punct
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
conduitelor”... In această variantă, întâlnim diverse tehnici de autocontrol și de autoreglare pe care Kanfer și Philipps le-au regrupat sub termenul general de „terapii de instigare”. Modelul condiționării camuflate a lui Cautela, împreună cu conceptele sale numite stimuli, răspunsuri și întăriri interne, se apropie, de asemenea, de teoriile autocontrolului. Si concepțiile lui Meichenbaum asupra importanței autoverbalizărilor și auto-instrucțiilor emise de către subiect sunt alte exemple în ceea ce privește grija de a oferi subiectului mai degrabă un rol activ asupra mediului înconjurător decât a-l
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
foame, sete, sau avem o suferință, trebuie să constatăm că foarte multe dintre comportamentele noastre se derulează în circumstanțe în care nici o stimulare nu este evidentă. Bandura insistă, în legătură cu acest subiect, asupra faptului că noi suntem capabili să ne reprezentăm întăriri foarte distanțate în timp și să le anticipăm consecințele. De altfel, noi ne fixăm scopuri în funcție de care ne administrăm întăriri. Astfel, efectul motivațional nu derivă din scopul în sine ci, mai ales, dintr-o auto-evaluare a propriului nostru comportament orientat
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
care nici o stimulare nu este evidentă. Bandura insistă, în legătură cu acest subiect, asupra faptului că noi suntem capabili să ne reprezentăm întăriri foarte distanțate în timp și să le anticipăm consecințele. De altfel, noi ne fixăm scopuri în funcție de care ne administrăm întăriri. Astfel, efectul motivațional nu derivă din scopul în sine ci, mai ales, dintr-o auto-evaluare a propriului nostru comportament orientat spre acest scop. Această auto-evaluare poate, de altfel, să aibă ea însăși valoare de întărire, chiar dacă scopul nu este atins
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
scopuri în funcție de care ne administrăm întăriri. Astfel, efectul motivațional nu derivă din scopul în sine ci, mai ales, dintr-o auto-evaluare a propriului nostru comportament orientat spre acest scop. Această auto-evaluare poate, de altfel, să aibă ea însăși valoare de întărire, chiar dacă scopul nu este atins niciodată. Aceste noțiuni de autoevaluare și de autoîntărire, cât și cea de anticipare și de așteptare, trimit către conceptul mai larg de autoreglare. Istoria noastră comportamentală anterioară, învățările prin observarea conduitelor celuilalt ne oferă, din
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Steven G. Hayes, profesor la Departamentul de psihologie al Universității din Nevada din Statele Unite. Vom relua, mai departe, ideile esențiale ale criticilor pe care acesta le-a adus modelului cognitiv dominant în cadrul terapiilor cognitive și comportamentale. Hayes amintește că principiul întăririi se situează la interfața dintre acțiune și contextul său, reunind astfel variabile dependente (comportamentul) și variabile independente (contextul) într-o singură unitate. Atunci când clinicianul aplică conceptul pentru a schimba comportamentul (motor, emoțional și cognitiv), unele variabile independente specifice pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
evenimentelor sau situațiilor relative la problemă (topografie, frecvență, intensitate, durată) și reliefarea țintelor acțiunii terapeutice; - clarificarea situației problemă identificând variabilele antecedente și consecutive care mențin comportamentul problemă; - analiza motivațională în scopul precizării elementului care, la un anume subiect, constituie o întărire în funcție de istoria sa personală; - analiza developmentală a trecutului biologic, sociocultural și a condițiilor specifice în care subiectul a evoluat pe parcursul existenței sale; - analiza autocontrolului vizând cunoașterea mijloacelor de care dispune subiectul pentru a se autocontrola în viața cotidiană; - analiza relațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de evitare/salvare dintr-o situație fobogenă antrenează dispariția manifestărilor anxioase și un sentiment de ușurare (consecințe pozitive) dar și imposibilitatea de a efectua activitatea proiectată și reacții de iritare a anturajului (consecințe negative). Aceste consecințe au un efect de întărire (consolidare) pozitiv sau negativ asupra comportamentului problemă în măsura în care amplifică sau diminuează probabilitatea apariției acestuia. Identificarea lor este esențială pentru explicarea modului în care acest comportament se menține la acest nivel al frecvenței, intensității și duratei sale. Conceptul de „contingențe de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
consolidare) pozitiv sau negativ asupra comportamentului problemă în măsura în care amplifică sau diminuează probabilitatea apariției acestuia. Identificarea lor este esențială pentru explicarea modului în care acest comportament se menține la acest nivel al frecvenței, intensității și duratei sale. Conceptul de „contingențe de întărire” al lui Skinner insista inițial asupra rolului consecințelor externe situate în mediul fizic și social al subiectului. Ulterior, accentul a fost pus pe rolul consecințelor interne. Anticiparea unui eșec sau a unei reacții anxioase (element cognitiv) poate fi consecința uneia
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]