14,879 matches
-
an eine übergeordnete Institution gebunden. În perioada târzie (circa 800 după Hristos) s-au alăturat formelor monahale existente, Ashram-urilor, mănăstiri în apropierea cărora se găsea câte un mare templu "Matha" acestea au rămas până în prezent centre ale vieții spirituale, ale învățăturii și ale diverselor activități religioase. Câteva mănăstiri au dezvoltat pe lângă templul propriu școli, spitale cămine de orfani. Învățatul Shankara (788-820 n. Chr.) a întemeiat un ordin monahal și multe mănăstiri care au întărit sentimentul comunității de credință dintre diversele curente
Mănăstire () [Corola-website/Science/305374_a_306703]
-
nu aveau nimic: nici stat, nici biserică liberă, nici școli ori cărți sau alte așezăminte culturale. Dacă ne gândim că și conducătorii bulgari (preoți, meseriași și negustori) și-au desprins mai întâi în limba greacă primele rudimente de școală și învățătură, vom înțelege ușor de ce contradicțiile de ordin cultural și bisericesc erau inevitabile și de ce a fost imposibil ca în fața celorlalte neamuri conștiința de sine a poporului, a bisericii și limbii bulgare să nu se trezească. În sud-estul european, mijlocul secolului
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
I, (fragmente ce pun clar în lumină rea-voința lui Paul din Samosata) s-au păstrat și au fost publicate în colecțiile conciliilor de Mansi, Hefele-Leclerq și de C. Karalevskij. De adăugat că este vorba de al treilea conciliu care evalua învățătura lui Paul din Samosata și, deși celelalte două îi ceruse clar să-și revizuiască atitudinea și învățătura el nu doar că a refuzat dar după conciliul din 266, „a scos din liturghia de Paști imnurile cristologice și le-a înlocuit
Papa Felix I () [Corola-website/Science/305389_a_306718]
-
fost publicate în colecțiile conciliilor de Mansi, Hefele-Leclerq și de C. Karalevskij. De adăugat că este vorba de al treilea conciliu care evalua învățătura lui Paul din Samosata și, deși celelalte două îi ceruse clar să-și revizuiască atitudinea și învățătura el nu doar că a refuzat dar după conciliul din 266, „a scos din liturghia de Paști imnurile cristologice și le-a înlocuit cu altele în onoarea sa” (Mansi, I, coll. 1089-1104). Nu se știe precis care a fost rolul
Papa Felix I () [Corola-website/Science/305389_a_306718]
-
domenii ca teologia, logica, botanica, zoologia, astronomia, mineralogia, chimia, psihologia. Principalele texte teologice sunt "Comentariile la Sentințele lui Petrus Lombardus", precum și o "Sumă teologică" în două volume. Premise Albert cel Mare promovează la Paris, ca profesor, o reactivare ortodoxă, fidelă învățăturii creștine, a doctrinei lui Aristotel. Drama lui Albert provenea din felul în care înțelegea să recupereze tradiția aristotelică, recuperată de Occidentul latin din mediul intelectual arab. Albert avea o educație întemeiată pe un set oarecare de texte aristotelice, atâtea câte
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
segment al tradiției „platonice” care s-a dezvoltat în cultura păgână a Greciei elenistice în primele secole după Hristos, o tradiție spirituală esențialmente mistică dar distinctă de creștinism. Reprezentanții acestei tradiții se considerau ei înșiși platonicieni, asumându-și însă o învățătură diferită de ceea ce înțelegem azi prin „platonism” și, mai ales, dezvoltând nucleul filosofiei platoniciene până la atingerea unui grad maxim de originalitate. Multe dintre textele pe care le utilizau, de altfel, crezându-le platoniciene, erau de fapt inautentice. Ei nici nu
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
Ei au încercat o reducere a Formelor la două principii, Unul și Diada. Xenocrates (396-314 î.Hr) va fi cel care va încerca să răspundă unor critici aristotelice, motiv pentru care poate fi considerat ca al doilea întemeietor al platonismului. Învățăturile lui Platon ajung până la neoplatonicieni mai ales în forma lăsată de el. Printre altele, Xenocrate va redefini noțiunea de Idee, pentru a evita celebra dificultate a „firului de păr” din dialogul Parmenide: Ideile sunt, în noua lui definiție, „cauze paradigmatice
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
eretic. Caelestius a fost convocat în fața Sinodului la Cartagina 411; însă el a refuzat să retracteze tezele doctrinei sale, afirmând cu nu sunt eretice. Ca pedeapsă a fost exclus de la hirotonisire, iar tezele sale au fost condamnate, cu toate acestea învățătura sa a luat amploare în Cartagina. El însuși plecând la Efes, în Asia Mică, unde a fost hirotonit preot și și-a continuat cu succes activitatea. După ce controversa pelagianismului luase amploare, au fost convocate două sinoade, În toamna anului 416
Papa Zosim () [Corola-website/Science/305400_a_306729]
-
ambele sinoade au condamnat doctrinele lui Pelagius și Caelestius ca fiind contradictorii credinței catolice. Pornind de la principiul că rezoluțiile sinoadelor provinciale nu au forță efectivă până ce nu sunt aprobate de autoritatea supremă a Bisericii Apostolice, Papa Inocențiu I a rânduit învățătura catolică despre păcatul originar și slavă, excluzându-i pe Pelagius și Caelestius, despre care i s-a spus că au respins aceste doctrine, din sânul Bisericii până ce le va veni mintea la cap. În Africa, unde decizia a fost primită
Papa Zosim () [Corola-website/Science/305400_a_306729]
-
ul (din grecescul γνῶσις gnōsis, cunoaștere, sau în sanscrită gnana), se referă la diverse mișcări religioase sincretice, constând în variate sisteme de credințe, generalizat unite în învățătura că oamenii sunt suflete divine închise într-o lume materială, creată de un Dumnezeu imperfect, Demiurgul, care este frecvent identificat cu Dumnezeul lui Avraam. Demiurgul poate fi descris ca o încorporare a răului, sau în alte instanțe la fel de imperfect și
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
este identificat de unele secte gnostice ca o încorporare a Ființei Supreme ce s-a încarnat pentru a aduce cunoașterea pe pământ. În altele (de ex. Nazarinenii și Mandeenii) el este considerat un “mšiha kdaba” (Messia fals) ce a distorsionat învățăturile încredințate de Ioan Botezătorul. Pe când înainte ul era considerat majoritar o corupție a Creștinismului, acum este clar că urme ale sistemelor gnostice pot fi distinse câteva secole înainte de Era Creștină. Gnosticismul a fost interzis încă din primul secol, astfel l-
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
este vitală în ajutarea noastră pentru a înțelege mai profund doctrinele principale ale Gnosticismului, datorită principal faptului că, anterior descoperirii Bibliotecii de la Nag Hammadi, ce este discutată mai jos, majoritar ceea ce știm astăzi despre Gnosticism a fost păstrat doar în învățăturile părinților Bisericii timpurii. Era Gnosticilor era foarte diversificată religios, și datorită ne-centralizării unei autorități Bisericești, Sincretismul cu sisteme de credință pre-existente cât și noile religii erau deseori îmbrățișate. Peste toate, ideea centrală a Gnosticismului (o cunoaștere superioară și independentă
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
îi apropie este și soteriologia: ambele sisteme mizau pe rolul cunoașterii (inițierii) în salvarea sufletului. Totuși, dacă neoplatonicii se legitimau explicit prin tradiția platoniciană, asumându-și o identitate elenă, gnosticii își asumau o cuprindere mai largă, considerându-se posesorii unei învățături universale, capabilă să includă toate celelalte religii. Cerintus, Marcion, Carpocrates, Basilides și Valentinus. Ei au fost principalii învățători, de secol II, ai doctrinei gnostice. Explicațiile oferite de creștinism cu privire la existența răului, la natura umană, au părut nesatisfăcătoare din punctul de
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
învățători, de secol II, ai doctrinei gnostice. Explicațiile oferite de creștinism cu privire la existența răului, la natura umană, au părut nesatisfăcătoare din punctul de vedere al acestor gânditori. Ei au apelat la filosofia păgână pentru soluții mai bune, refuzând să accepte învățătura creștină. Teoria lor era aceea că Hristos ar fi avut, în afară de învățătura exoterică, împărtășită tuturor celor care-l ascultau, și o doctrină esoterică, secretă, pe care nu a comunicat-o decât discipolilor săi. Această doctrină secretă, "gnôsis", este adevărata esență
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
existența răului, la natura umană, au părut nesatisfăcătoare din punctul de vedere al acestor gânditori. Ei au apelat la filosofia păgână pentru soluții mai bune, refuzând să accepte învățătura creștină. Teoria lor era aceea că Hristos ar fi avut, în afară de învățătura exoterică, împărtășită tuturor celor care-l ascultau, și o doctrină esoterică, secretă, pe care nu a comunicat-o decât discipolilor săi. Această doctrină secretă, "gnôsis", este adevărata esență a ceea ce ar trebui să fie creștinismul. În fond, ei refuzau să
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
încercând să identifice și să urmeze această presupusă doctrină secretă. Acest sistem este o cosmologie și o teologie în același timp, o supra-doctrină menită a unifica toate noțiunile cunoscute și a justifica gnoza. Ea este în fond un amestec de învățături recognoscibile în operele lui Platon, Philos și Plotin, conținând însă și elemente ortodox creștine. În esență, ei susțineau opoziția fundamentală între spirit și materie, precum și doctrina emanației. Dumnezeu creează „emanând” acest număr de eoni care în final se vor întoarce
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
și al abjurării sinelui. După cei 12 ani, la vârsta de 40 (42) de ani el va obține starea extatică de "Jina" ("cuceritor") eliberându-se complet de ciclul reîncarnărilor. În următorii ani se va întoarce în societate pentru a predica învățăturile dobândite și pentru a organiza un ordin ascetic care va rămâne devotat doctrinei lui și o va transmite posterității. Spre deosebire de budism, jainismul nu apare ca o reacție a claselor princiare împotriva societății brahmanice, ci se sedimentează treptat de-a lungul
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
mai mici există în Nepal, Africa de Sud, Japonia, Singapore, Malaysia, Australia, Fiji și Surin. Primele dezacorduri din interiorul comunității jainiste au apărut încă din vremea lui Mahavira, când mulți adepți i-au imitat practica nudității ascetice, în timp ce alții, deja familiari cu învățăturile lui Parshva și a altor tirthankarași din trecut au pătruns în noua sectă fără să abandoneze veșmintele și alte deprinderi mai vechi. Diferențele s-au accentuat când conducătorul călugărilor jainiști a prevăzut foametea ce avea să răvășească nord-estul Indiei Acharya
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
un simbol al omului absolut ce integrează și balansează atât trăsături feminine cât și masculine. Filozofia jainistă se bazează pe principiul adevărului etern și universal care este uitat de oameni în primul și ultimul Ara și care va apărea prin intermediul învățăturilor unor persoane iluminate. Fiecare perioadă cosmică va aduce câte 63 de lideri, dintre care doar 24 vor avea valoare religioasă și anume profeții tirthankarași, restul stăpânitori ai universului (12 la număr) sau eroi. Diferit de sufletul hindus "atman" din Upanișade
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
și atrage atenția că nicio religie cu tendințe spre dogmatism, nici chiar de-ar fi o religie jainistă, nu poate revela realitatea, din cauza propriei limitări orizontice. Doctrina jainistă folosește practicile meditative ("yoga") pentru dobândirea scopului ultim. Prin cultivarea credinței în învățăturile tirthankarașilor, a cunoașterii adevărate a realității și a activității ascetice, exercițiile "yoga" sunt asociate cu "cele trei bijuterii jainiste": cogniție corectă ("samyagjnana"), devoțiune corectă ("samyagdarshana") și conduită corectă ("samyakcaritra"). Filozofia jainistă poate fi rezumată la nouă principii fundamentale ("tattvas") care
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
temple în care se aplică concret venerarea ființei tirthankarașilor. Fiind o datină exclusiv a laicilor, devoțiunea nu se limitează doar la tirthankarași, ci este consacrată și altor entități preeminente din punct de vedere spiritual: "siddha" (sufletele eliberate), "sidhu" (călugări), "dharma" (învățătura religioasă, dogma), "arhați" (ființele demne de adorare), "lokottami" (entități superioare) și "mangali" (entități aducătoare de noroc). De obicei imaginea statuară sau bidimensională a obiectului venerației este dispusă pe altarul central al templului jainist sau pe altarul improvizat într-o locuință
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
zece zile în calendarul digambarist sau opt zile în cel svetambarist în luna Bhadrapada (august-septembrie). Numele acestei festivități se traduce prin "a sta în propriul loc", "a sta aproape de sine", fapt ce trădează scopul ei, acela de a reflecta asupra învățăturilor jainiste, de a se căi și de a observa "cele zece virtuți cardinale": iertare, caritate, adevăr, autocontrol, post, detașare, umilință și abstinență. (Cuvântul "Paryushana" poate avea și o altă etimologie, structurile "upshamana", însemnând "a suprima" și "ushan", "a arde", făcând
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
a hindușilor și jainiștilor, situată într-o dată din luna Kartika (octombrie - noiembrie). Dacă hindușii văd în ea o zi a luminii, speranței și triumfului forțelor benefice asupra răului, pentru jainiști ea semnifică ziua în care Mahavira și-a expus ultimele învățături și a acces spre nirvana. Se spune că profetul a ținut o predică faimoasă chiar în ziua eliberării sale, până târziu în noaptea zilei Diwali. Se spune că optsprezece regi indieni din nord care asistaseră la predică au hotărât atunci
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
într-o formă orală, memorate fiind de călugării jainiști cărora le era interzis să posede sau să scrie cărți, ca parte a jurământului non-achiziției. Teologia jainistă nu s-a oprit la moartea lui Mahavira, ci a fost dezvoltată și de învățăturile unor asceți, învățături care au trebuit și ele învățate, astfel încât cantitatea de texte din memoria colectivă a monahismului a crescut continuu. Refuzul de a scrie, care a durat câteva secole, nu va avea decât consecințe negative asupra literaturii jainite. Multe
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
orală, memorate fiind de călugării jainiști cărora le era interzis să posede sau să scrie cărți, ca parte a jurământului non-achiziției. Teologia jainistă nu s-a oprit la moartea lui Mahavira, ci a fost dezvoltată și de învățăturile unor asceți, învățături care au trebuit și ele învățate, astfel încât cantitatea de texte din memoria colectivă a monahismului a crescut continuu. Refuzul de a scrie, care a durat câteva secole, nu va avea decât consecințe negative asupra literaturii jainite. Multe din cuvintele rostite
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]