KorAP: Find »[drukola/base=alerga & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...565 566 567 ...689 >

17,219 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

Helen. Lăsă cartea și se ridică În cot. Luă un măr și un cuțit. Curăță coaja Într-o fîșie lungă, apoi despică fructul În patru sferturi și-i Întinse două lui Helen. MÎncară Împreună, uitîndu-se la copiii și cîinii care alergau, așa cum o făcuseră cînd sosiseră acolo. Apoi se priviră În ochi. — Ți-a trecut? o Întrebă Julia cu unda aceea de răceală care persista. Helen se Îmbujoră ușor. — Da, Julia. Julia zîmbi. După ce termină de mîncat mărul, se Întinse la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
lîngă el: — Mulțam’, Duncan! Pe curînd, iubire! Pe luni, Duncan! Duncan doar dădea din cap. Nu suporta atmosfera din fabrică la această oră a zilei - veselia forțată, nebunească, graba la ieșire. Serile de sîmbătă erau cele mai rele. Unii chiar alergau ca să fie primii care ies pe poartă. Bărbații care aveau biciclete făceau un fel de Întrecere: zece minute, curtea era ca o chiuvetă din care se scurgea apa. El găsea mereu un motiv să mai zăbovească sau să piardă vremea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
la marinari, la contrabandiști, la lampagii, la lupi de mare zurbagii... Fraser rîse. — Uită-te la băieții ăia, zise el. La oarecare depărtare pe plajă, apăruse un grup de băieți. Își scoseseră cămășile, pantofii și ciorapii, Își rulaseră pantalonii și alergau spre apă. Fugeau În felul acela ezitant, ca de fată, În care chiar și adulții aleargă pe pietrele ascuțite; și cînd ajunseră la apă Începură să se stropească și să se zbenguie. Erau tineri, mult mai tineri decît Duncan și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
băieții ăia, zise el. La oarecare depărtare pe plajă, apăruse un grup de băieți. Își scoseseră cămășile, pantofii și ciorapii, Își rulaseră pantalonii și alergau spre apă. Fugeau În felul acela ezitant, ca de fată, În care chiar și adulții aleargă pe pietrele ascuțite; și cînd ajunseră la apă Începură să se stropească și să se zbenguie. Erau tineri, mult mai tineri decît Duncan și Fraser, probabil că aveau paisprezece sau cincisprezece ani. Aveau mîinile și picioarele disproporționat de mari pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
N-am știut. Am crezut că ai stat acasă cu tatăl tău. — Stăteam În weekend, dar În timpul săptămînii doreau să ne aibă acolo, ca să putem munci, dacă ar fi fost atacate liniile ferate. Era un loc groaznic. Atîtea fete! Toate alergau pe scări, În sus și-n jos. Toate șterpelindu-ți rujul sau ciorapii. Sau, dacă Împrumutai bluza sau altceva, cînd o primeai Înapoi avea altă culoare sau formă pentru că o vopsiseră sau Îi scoseseră mînecile! RÎse. Își mișcă picioarele o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
secundă sau două deasupra receptorului, pentru că toți preferă să lase telefonul să sune puțin, decît să răspundă imediat. Dar sunetul apelului continuă. Poate că Julia era jos, În bucătărie, sau cu un etaj mai jos, la baie. Helen o văzu alergînd pe treptele Înguste pînă la biroul ei, Încălțată În espadrilele pe care le purta pe post de papuci; o văzu Îndesînd la loc o buclă rebelă care-i ieșise de după ureche, Întinzînd mîna spre telefon cu respirația tăiată... Apelul contiuna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
plec acum. La revedere! Se Întoarse și-l părăsi, traversînd În grabă piața, fără să privească În urmă. Probabil că el stătea și o urmărea cum fuge, Întrebîndu-se cu cine naiba se Întîlnește și de ce; nu-i păsa. Continuă să alerge, printr-o breșă În trafic, și se Îndreptă spre Strand. În cele din urmă, seara se lăsase. Strada era mai Întunecoasă decît atunci cînd o traversase În mașină cu Reggie: În aerul dens al amurgului, chipurile oamenilor erau indistincte, inexpresive

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
se destinseră și respirația Îi deveni profundă și rară. Odată, ca și cum ar fi fost speriată de un vis, tresări, ceea ce o făcu și pe Helen să tresară, dar apoi intră Într-un somn profund. Pe stradă se auzeau voci. Cineva alerga și rîdea pe trotuar. În casa de alături, un ștecher era tras din priză, o fereastă se apropie scîrțîind de cadru și fu Închisă cu zgomot. Julia se agită din nou În somn, neliniștită Încă o dată de vise. Pe cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
două săptămîni. Dar nici lui Fraser nu-i venise să creadă. Toți trei stătuseră În salon, negăsindu-și cuvintele; În cele din urmă, intrase pisica pășind cu inocență, și asta i-a salvat. Au petrecut douăzeci de minute făcînd-o să alerge după bucățele de sfoară. Duncan chiar stătuse pe jos și-i arătase lui Fraser trucul acela cu pisica cățărîndu-se pe corpul lui. De atunci, domnul Mundy umbla ca un om rănit. Șchiopătatul i se Înrăutățise și Începuse să se aplece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
speranța că se va mai Încinge, simțind cum i se face pielea ca de găină pe brațele goale și Încercînd să le frece. Privi ceasul legat cu sîrmă și așteptă. Peste cincisprezece minute se auzi o bătaie ușoară În ușă. Alergă s-o deschidă, aruncîndu-și pardesiul din mers, iar Reggie se năpusti Înăuntru. — Isuse! murmură el. Locul ăsta dă pe dinafară de lume! A trebuit să stau secole pe scară, pretinzînd că-mi leg șireturile. O cameristă a trecut pe lîngă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
fiecare apărîndu-se tainic și singure Împotriva unor forțe necunoscute. Sosiră În capătul lui St George Drive și găsiră un bărbat - un rezervist de poliție - căutîndu-le, așteptînd să le Îndrume spre locul respectiv. Kay Își ridică mîna și coborî fereastra; el alergă la dubiță, destul de stîngaci datorită greutății uniformei, caschetei și sacului din pînză petrecut peste piept, care sălta În timp ce mergea. — După colț, la stînga, zise el. O să-l vedeți imediat. Atenție, totuși, e multă sticlă. Se depărtă În fugă să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și ascultînd radioul. Apoi a zis că vrea să meargă la toaletă. Am scos-o, iar cîinele ne-a urmat furios. Apoi fetele au Început să plîngă, apoi el a ieșit - se referea la soțul ei - și a Început să alerge fără minte, ca un nebun, În plin camuflaj. Și apoi - jur pe Sfîntul Dumnezeu, domnișoară, a fost de parcă venise sfîrșitul lumii. Strînse pătura, Încă tremurînd. Dacă Începuse să vorbească, nu se mai putea opri. Uite-o pe maică-sa, continuă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
tot ce pot, zise Kay. Se uită atent la suprafața drumului, Încercînd cu disperare să evite spărturile și gropile, pînă cînd ochii Începură s-o usture. CÎnd opri la accesul pentru tărgi al spitalului din Horseferry Road, asistenta de la recepție alergă s-o salute, aplecîndu-și capul de parcă ar fi plouat. Sora de gardă o urmă fără grabă, aparent indiferentă la lumini orbitoare și bubuituri. — Nu poți sta departe de noi, Langrish? zise ea acoperind o nouă rafală de mitralieră. Ei, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Ei, s-ar putea să fie al naibii de vesel peste o clipă. Uite, ce ți-am zis? Se auzi un pocnet, un fel uuvv, de la una dintre casele din josul străzii, urmat de clinchetul de geam care cade. Kay și Mickey alergară spre locul acela, iar fata le urmă. Găsiră o fereastră de la parter ale cărei obloane fuseseră smulse de explozie, iar perdelele stăteau Încovoiate pe o vergea ruptă; erau negre de funingine și fum, și un nor negru cu bucăți de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cu apă, extinctoare și găleți cu nisip. Bărbatul cu picior artificial strigă la cineva cunoscut rugîndu-l să-i bată În cuie fereastra apartamentului. — Se pare că toți pleacă de-aici, le spuse el lui Kay și Mickey, urmărind figurile care alergau prin jur. Sper că n-o să pună extinctoarele pe casa mea, totuși. Prefer focul inundațiilor, oricînd, aș zice. Ce-i asta? continuă el, cînd Kay Închise ușa. N-o să mă Închizi aici, În dubița asta cu ea, nu-i așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-năuntru cu domnul Archer. M-au trimis pînă la subsol după astea. Betty ținea În brațe niște dosare. Dacă te grăbești, totul o să fie În ordine. Dar pe unde-ai umblat? — Niciunde, zise Viv scuturînd capul și zîmbind. Continuă să alerge, scoțîndu-și mănușile și pălăria În drum; trînti la o parte ușa dulapului ei, cînd ajunse acolo, și-și Îngrămădi acolo paltonul. Domnișoara Gibson le permitea să-și țină poșetele În birou, așa că o reținu; dar Înainte de a Închide ușa, deschise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
clapa de siguranță cu un clic și Începu să dactilografize de la capăt; dar dactilografia fluent, și unul dintre avantajele - sau dezavantajele - de a putea dactilografia atît de bine era că, În timp ce degetele Îți zburau pe deasupra clapelor, gîndurilor puteau să-ți alerge În voie. Dacă te apăsa ceva, părea că intră În ritmul mașinii de scris și merge ca trenul... Acum În mintea ei umbla gîndul la Reggie. Își aminti senzația atingerii lui. Își aminti cum Își petrecuse el mîna pe coapsele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
remarcat de ceva vreme. Ajunseră la scări. O durea brațul pentru că Învîrtise manivela mașinii. Simțea o umezeală supărătoare Între picioare. Probabil că era transpirație, dar putea fi ceva mai rău. Dacă n-ar fi fost cu domnul ăsta, ar fi alergat jos, dar nu dorea s-o vadă cum se repede la toaletă. Urca scara Încet, la pas, ținîndu-se de balustradă pentru a nu-și pierde echilibrul; sau poate că și exagera pentru a mai sta cîteva minute În plus cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Întrebă dacă poate să-i dea voie. Domnișoara Gibson se uită la ceas și se Încruntă: — Prea bine. Dar de asta aveți pauză de masă, nu uita. De data asta, pentru a evita zdruncinăturile de pe scară, luă liftul. Apoi aproape alergă pînă la garderobă și intră În una dintre despățiturile toaletei, Își trase fusta, Își dădu jos chiloții, scoase cîteva bucăți de hîrtie din cutie și se tamponă Între picioare. Totuși, cînd scoase hîrtia, aceasta nu avea nici un semn. Se gîndi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
loc. O să mai stau aici Încă două săptămîni. Am putea merge la o cîrciumă, să-mi cumperi ceva de băut. Helen Îi spuse că așa va face. O porni. După ce ușa se Închise, se uită la ceas și Începu să alerge. Se Întoarse la birou la două și un minut. — Prima persoană programată vă așteaptă, domnișoară Giniver, Îi spuse domnișoara Chisholm privind ceasul, așa că nu avu timp să se ducă la toletă sau să-și pieptene părul. Lucră fără Întrerupere o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
oboseală. GÎndul de a se Întoarce la John Allen House În momentul ăsta al serii, cînd localul era cufundat În haos, cu scaune trase prin sala de mese, cu luminile strălucind și radiourile bubuind de muzică de dans, cu fetele alergînd În susul și josul scărilor În desuuri, smulgîndu-și bigudiurile din păr, strigîndu-se una pe alta pe un ton ascuțit - Însuși gîndul o extenua. O trase pe Betty de braț. — Nu mă simt Încă În stare să mă Întorc. Să mergem undeva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
zise Kay nedeslușit. I-am dat o măciucă În cap unui copilaș În timpul camuflajului. Turnă cafea. Deschide-ți cadoul. — Imediat, zise Helen. Trebuie să fac pipi mai Întîi. Ține tava, vrei? Dădu la o parte păturile cu lovituri ușoare și alergă la baie. Kay trase cuverturile la loc astfel Încît salteaua să rămînă caldă. Patul degaja căldură - o degaja palpabil și-i atingea fața ca un abur sau un fum. Rămase cu tava În poală și rearanjă florile, admiră portocala, Încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
PÎnă la urmă nu s-au dus la Grădina Zoologică. Helen spuse că nu-i surîdea ideea de a se uita la atîtea creaturi mici stînd În cuștile lor. O luară Încet și văzură un autobuz pe care scria Hampstead; alergară să-l prindă. Coborîră la High Street, și luară un prînz cu sardine și cartofi prăjiți Într-o cafenea mică, intrară În cîteva librării cu cărți second-hand, apoi Își croiră drum spre Heath, prin străzile frumoase, răvășite, cu cărămidă roșie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
la picior, apoi se lovi de o bordură sfărîmată și fu pe punctul de a cădea; după aceea, se forță să meargă Într-un ritm rațional, croindu-și drumul atentă, cu lanterna aprinsă. Dar inima Îi bătea cu putere, de parcă alerga. Își spunea Într-una, E o nebunie, Helen! Ce-o să zică Julia? Probabil că nici măcar nu era acasă. De ce-ar fi? Sau poate că scrie. Poate că are musafiri. S-ar putea să fie cineva la ea - o prietenă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
sau scaieților. La un moment dat lumină ochii unei vietăți. — Uită-te acolo! — E-o pisică? — E-o vulpe! Uite-i coada roșie! O văzură cum sare, ca un șuvoi lichid și sprinten de apă; Încercară s-o urmărească În timp ce alerga. Apoi Își stinseră lanternele și ascultară foșnetul frunzelor și sunetele schimbătoare ale pămîntului. Curînd asta deveni descurajant. Se gîndeau la șobolani, vipere și vagabonzi. O luară Înainte, mai repede, Îndreptîndu-se spre adăpostul străzilor din spatele stației de metrou din Cannon Street

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]