15,743 matches
-
Maghiar (Philadelphia), William Penn Association (Pittsburg), United German Hungarian Club (Philadelphia), Csárdás Dancers (Austin, Texas), Hungarian Club at University of Texas (Austin, Texas), Hungarian Multicultural Center (Dallas), Hungarian American Cultural Association Houston (Huston), USA - American Hungarian Educators Association (engleză), Hungarian American Association of Washington (Seattle), etc. Majoritatea maghiarilor americani aparține la una dintre următoarele religii: reformată, romano-catolică, mozaică, batistă, greco-catolică, unitariană sau evanghelică. Cea mai puternică comunitate maghiară este cea reformată (deși în cadrul două biserici diferite). Procentul maghiaro-americanilor vorbitori de limba
Maghiarii din SUA () [Corola-website/Science/322846_a_324175]
-
au fost considerate civilizate de coloniștii anglo-europeni, în cursul perioadei coloniale federale, deoarece ele au adoptat multe dintre obiceiurile coloniștilor. Triburile au avut, în general, relații bune cu vecinii lor. George Washington și Henry Knox au propus transformarea culturală pentru americanii nativi. Cherokee și Choctaw au avut succes la integrarea în aspectele culturii europene-americane pe care le-au găsit utile. au trăit în sud-estul Statelor Unite, înainte de relocarea lor, de către guvern, în alte părți ale țării, în special în viitoarea Oklahoma.
Cele cinci triburi civilizate () [Corola-website/Science/322896_a_324225]
-
SUA ca un efort internațional pentru a determina dacă regiunea este pregătită pentru autodeterminare și dacă există vreo națiune vrea să acționeze ca putere mandatară a Ligii Națiunilor. Planul american s-a bucurat de un sprijin redus din partea altor puteri. Americanii și-au dat seama treptat că britanicii și francezii semnaseră deja niște acorduri secrete cu privire la viitorul regiunii, iar activitatea comisiei King-Crane nu ar fi făcut decât să le încurce socotelile. Datorită acestor fapte, comisia s-a bucurat doar de spijinul
Comisia King-Crane () [Corola-website/Science/322936_a_324265]
-
și-au dat seama treptat că britanicii și francezii semnaseră deja niște acorduri secrete cu privire la viitorul regiunii, iar activitatea comisiei King-Crane nu ar fi făcut decât să le încurce socotelile. Datorită acestor fapte, comisia s-a bucurat doar de spijinul americanilor. Woodrow Wilson i-a ales pe Henry Churchill King, un teolog și amic al președintelui, și pe Charles R. Crane, un important sprijinitor al Partidului Democrat. Eficiența comisiei a fost limitată de faptul că protecția membrilor era asigurată de armata
Comisia King-Crane () [Corola-website/Science/322936_a_324265]
-
posibilitate, protectoratul francez. Pe baza acestor interviuri, King a ajuns la concluzia că, deși Orientul Mijlociu „nu era încă gata” pentru independență, nici un guvern colonial nu ar servi în mod corespunzător interesele popoarelor din zonă. El a recomnadat în schimb ca americanii să ocupe regiunea, deoarece doar Statele Unite ar fi capabile să conducă popoarele către autoguvernare și independență. Din notele personale ale lui King reiese că principalele sale preocupări erau legate de „moralitatea” unui curs corect al acțiunilor, nu neapărat temperat de
Comisia King-Crane () [Corola-website/Science/322936_a_324265]
-
este vorba de un desen copilăresc. În ultimul dintre mesaje, care a dus la deplasarea în grabă a lui Holmes și Watson la Norfolk, scria “ELSIE PREPARE TO MEET THY GOD” (în ). Chiriașul de la Elrige’s, Abe Slaney, un alt american, sosește la conacul Ridling Thorpe Manor, crezând că a fost chemat de Elsie. După ce intră în casă, el este imobilizat și apoi le spune celor prezenți întreaga povestire. El este un fost iubit al lui Elsie din Chicago și a
Omuleții dansatori () [Corola-website/Science/323952_a_325281]
-
să o lase în pace. Slaney a încercat să o tragă pe fereastră pe Elsie, moment în care a apărut în cameră Hilton Cubitt. Moșierul a tras cu revolverul asupra lui Slaney însă nu l-a nimerit, dar aproape imediat americanul a tras și el și l-a ucis pe Cubitt. Slaney a fugit apoi, iar Elsie și-a tras un glonte în cap. Slaney este arestat și apoi judecat. El a fost condamnat la moarte, dar a scăpat de spânzurătoare
Omuleții dansatori () [Corola-website/Science/323952_a_325281]
-
Hall să se predea, punând capăt bătăliei. După bătălie, Washington și-a deplasat armata la Morristown, iar britanicii, după a treia lor înfrângere în decurs de zece zile, au evacuat sudul provinciei New Jersey. Victoria de la Princeton a ridicat moralul americanilor și numărul voluntarilor ce se înscriau în armată a crescut. Aceasta a fost ultima acțiune majoră din cadrul campaniei din New Jersey efectuată de Washington în acea iarnă. Pe locul bătăliei, se află astăzi Parcul de Stat al Câmpului de Bătălie
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
deplasa prin livada lui William Clark când au apărut trupele britanice ușoare. Salvele britanicilor treceau prea sus, așa că Mercer a avut timp să-și aducă trupele pe câmpul de luptă. Oamenii lui Mercer au avansat împingând trupele ușoare britanice înapoi. Americanii au luat o poziție în spatele unui gard din capătul superior al livezii. Mawhood, însă, își adusese toți soldații și artileria. Tunarii americani au deschis focul primii și, timp de aproximativ zece minute, infanteria americană, în inferioritate numerică, a schimbat focuri
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
poziție în spatele unui gard din capătul superior al livezii. Mawhood, însă, își adusese toți soldații și artileria. Tunarii americani au deschis focul primii și, timp de aproximativ zece minute, infanteria americană, în inferioritate numerică, a schimbat focuri cu britanicii. Mulți americani aveau, însă, carabine care se încărcau mai lent decât muschetele. Mawhood a ordonat o șarjă la baionetă și, întrucât mulți americani aveau carabine ce nu puteau fi echipate cu baionete, au fost învinși. Ambele tunuri americane au fost capturate, iar
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
focul primii și, timp de aproximativ zece minute, infanteria americană, în inferioritate numerică, a schimbat focuri cu britanicii. Mulți americani aveau, însă, carabine care se încărcau mai lent decât muschetele. Mawhood a ordonat o șarjă la baionetă și, întrucât mulți americani aveau carabine ce nu puteau fi echipate cu baionete, au fost învinși. Ambele tunuri americane au fost capturate, iar britanicii le-au îndreptat înspre soldații care fugeau. Mercer a fost înconjurat de soldați britanici, care i-au strigat să se
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
și l-au lăsat să moară. Secundul lui Mercer, colonelul John Haslet, a fost împușcat în cap și a murit. Cincizeci de infanteriști ușori au plecat în urmărirea oamenilor lui Mercer când a apărut o brigadă odihnită de 1100 de americani sub comanda lui Cadwalader. Mawhood și-a adunat oamenii, care erau împrăștiați pe tot câmpul de luptă și i-a dispus în formație de luptă. Între timp, Sullivan era într-un impas în fața regimentului al 55-lea care venise în
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
în formație de luptă la îndrumarea lui Washington. Când au sosit New England Continentals conduși de Daniel Hitchcock, Washington i-a trimis spre dreapta, unde pusese pușcașii și virginienii. Washington, cu pălăria în mână, a avansat și le-a semnalat americanilor să meargă înainte, în timp ce el era călare în fruntea lor. În acest moment, Mawhood își deplasase trupele ușor spre stânga pentru a ieși din raza de acțiune a tirului artileriei americane. Washington a dat ordine să nu se tragă decât
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
a ordonat apoi oamenilor săi să atace, iar britanicii au început să fugă. Britanicii au încercat să-și salveze artileria, dar milițiile au atacat și ele, iar Mawhood a ordonat retragerea. Britanicii s-au retras spre drumul poștei urmați de americani și de Washington, care striga: „Frumoasă vânătoare de vulpi, flăcăii mei!”. Unii americani reușiseră să pătrundă pe drum pentru a bloca retragerea britanicilor peste pod, dar Mawhood a ordonat o șarjă la baionetă, prin care a spart linia americană, reușind
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
Britanicii au încercat să-și salveze artileria, dar milițiile au atacat și ele, iar Mawhood a ordonat retragerea. Britanicii s-au retras spre drumul poștei urmați de americani și de Washington, care striga: „Frumoasă vânătoare de vulpi, flăcăii mei!”. Unii americani reușiseră să pătrundă pe drum pentru a bloca retragerea britanicilor peste pod, dar Mawhood a ordonat o șarjă la baionetă, prin care a spart linia americană, reușind să treacă podul. Unii americani, printre care și pușcașii lui Hand, au continuat
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
striga: „Frumoasă vânătoare de vulpi, flăcăii mei!”. Unii americani reușiseră să pătrundă pe drum pentru a bloca retragerea britanicilor peste pod, dar Mawhood a ordonat o șarjă la baionetă, prin care a spart linia americană, reușind să treacă podul. Unii americani, printre care și pușcașii lui Hand, au continuat să-i urmărească pe britanici, iar Mawhood a ordonat dragonilor săi să tragă de timp pentru a le facilita retragerea, dar și dragonii au fost împinși înapoi. Unii americani au continuat urmărirea
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
treacă podul. Unii americani, printre care și pușcașii lui Hand, au continuat să-i urmărească pe britanici, iar Mawhood a ordonat dragonilor săi să tragă de timp pentru a le facilita retragerea, dar și dragonii au fost împinși înapoi. Unii americani au continuat urmărirea britanicilor până la căderea serii, ucigând pe unii și luându-i pe alții prizonieri. După un timp, Washington s-a întors și s-a îndreptat spre Princeton. La marginea orașului, regimentul al 55-lea a primit ordine din partea
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
în oraș. Acesta era pe poziție chiar la intrarea în oraș, pe marginea unei prăpastii. Regimentul al 55-lea a luat poziții la stânga regimentului al 40-lea. Un pluton din regimentul al 55-lea a plecat să-i flancheze pe americanii care soseau, dar a fost decimat. Când Sullivan a trimis câteva regimente să escaladeze prăpastia, britanicii s-au retras la un parapet de înălțimea pieptului. După ce au opus puțină rezistență, britanicii s-au retras din nou, unii plecând din Princeton
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
înălțimea pieptului. După ce au opus puțină rezistență, britanicii s-au retras din nou, unii plecând din Princeton, alții refugiindu-se în Nassau Hall. Alexander Hamilton a adus câteva tunuri și a ordonat să se tragă în clădire. După aceea, câțiva americani au spart ușa principală, iar britanicii au scos steagul alb pe fereastră, după care au fost lăsați să iasă din clădire și să-și depună armele. Raportul generalului Sir William Howe privind victimele bătăliei arată 18 morți, 58 de răniți
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
steagul alb pe fereastră, după care au fost lăsați să iasă din clădire și să-și depună armele. Raportul generalului Sir William Howe privind victimele bătăliei arată 18 morți, 58 de răniți și 200 de dispăruți. Mark Boatner spune că americanii au luat 194 de prizonieri în timpul bătăliei, restul de 6 „dispăruți” fiind uciși. Un martor ocular civil (autorul anonim al articolului "A Brief Narrative of the Ravages of the British and Hessians at Princeton in 1776-1777" — "O scurtă relatare a
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
au pierdut 100 de soldați uciși, 70 răniți și 280 căzuți prizonieri. George Washington a raportat că a pierdut 6 sau 7 ofițeri și 25-30 de soldați morți, fără să dea un număr al răniților. Richard M. Ketchum spune că americanii au avut „30 de soldați și 14 ofițeri morți”; Henry B. Dawson scrie despre 10 ofițeri și 30 soldați morți,; în vreme ce Edward G. Lengel dă numărul total al victimelor la 25 de morți și 40 de răniți. Ziarul loialist "New York
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
scrie despre 10 ofițeri și 30 soldați morți,; în vreme ce Edward G. Lengel dă numărul total al victimelor la 25 de morți și 40 de răniți. Ziarul loialist "New York Gazette and Weekly Mercury" a relatat la 17 ianuarie 1777, că pierderile americanilor la Princeton au fost de 400 morți și răniți. După ce au intrat în Princeton, americanii au început să prade orașul și carele britanice de provizii. Întrucât aflase că se apropie Cornwallis, Washington știa că trebuie să plece din Princeton. Washington
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
al victimelor la 25 de morți și 40 de răniți. Ziarul loialist "New York Gazette and Weekly Mercury" a relatat la 17 ianuarie 1777, că pierderile americanilor la Princeton au fost de 400 morți și răniți. După ce au intrat în Princeton, americanii au început să prade orașul și carele britanice de provizii. Întrucât aflase că se apropie Cornwallis, Washington știa că trebuie să plece din Princeton. Washington dorea să pătrundă în New Brunswick și să captureze o ladă cu bani a britanicilor
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
ianuarie la orele 5:00 PM. După bătălie, Cornwallis a abandonat multe din pozițiile sale din New Jersey, și a ordonat armatei să se retragă în New Brunswick. Britanicii au văzut bătăliile de la Trenton și Princeton ca victorii minore ale americanilor, dar cu aceste victorii, americanii au început să creadă în victoria finală în război. Istoricii americani consideră adesea bătălia de la Princeton ca fiind o mare victorie, de nivelul celei din bătălia de la Trenton, din cauza pierderii controlului asupra a unei mari
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
PM. După bătălie, Cornwallis a abandonat multe din pozițiile sale din New Jersey, și a ordonat armatei să se retragă în New Brunswick. Britanicii au văzut bătăliile de la Trenton și Princeton ca victorii minore ale americanilor, dar cu aceste victorii, americanii au început să creadă în victoria finală în război. Istoricii americani consideră adesea bătălia de la Princeton ca fiind o mare victorie, de nivelul celei din bătălia de la Trenton, din cauza pierderii controlului asupra a unei mari părți din New Jersey de către
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]