15,655 matches
-
lei, 25 lei, 50 lei și 100 lei, aniversând cei 40 de ani de domnie a regelui Carol I. După Primul Război Mondial, leul românesc intră pe panta inflației datorită distrugerii economiei românești în război și a preschimbării banilor străini (coroane austro-ungare, ruble rusești) din teritoriile nou dobândite precum și a banilor de ocupație emiși de armata germană. Inflația continuă într-un ritm moderat în perioada interbelică și în cea a celui de-Al Doilea Război Mondial. Intrarea Armatei Roșii pe teritoriul
Leu românesc () [Corola-website/Science/297256_a_298585]
-
Australiei în 1770 și a început să colonizeze aceste teritorii prin deportările penale spre colonia Noul Wales de Sud începând cu 26 ianuarie 1788. Populația creștea în mod constant în următoarele decenii. Continentul fusese explorat iar alte cinci colonii ale Coroanei au fost stabilite. Pe 1 ianuarie 1901 cele 6 colonii au format împreună o federație, constituind Commonwealth-ul Australian. De atunci, Australia menține un sistemului politic stabil, bazat pe democrație liberală ce funcționează ca o democrație federală parlamentară și monarhie constituțională
Australia () [Corola-website/Science/297266_a_298595]
-
1814. "Încoronarea lui Napoleon" este o pânză pictată de Jacques-Louis David în perioada 1805-1807. Tabloul are dimensiunile 624 cm x 979 cm și se găsește la Muzeul Louvre, Paris. „Regii au părăsit-o, eu am ridicat-o” - spune Napoleon despre coroana conducătorului francilor, Carol cel Mare, când, în după-amiaza zilei de 2 decembrie 1804, și-o așază pe cap în catedrala Notre-Dame și este uns chiar de papa Pius al VII-lea, venit la Paris în acest scop. Apoi împăratul își
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
Rusiei, ocazie cu care țara și-a declarat independența. Împreună cu Rosetti și Brătianu, a susținut trecerea trupelor rusești prin țară și, în aprilie 1877, l-a convins pe Carol să accepte alianță cu Rusia, contrar sfatului inițial al Consiliului de Coroană. În această chestiune, el a cerut sfatul Franței care, desi aflată într-o perioadă de frământări politice, era încă una din puterile ce supervizau România; Louis, duce Decazes, ministrul de externe francez, a refuzat să-i dea un răspuns ferm
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
gemene World Trade Center din Manhattan au fost distruse în atentatele din 11 septembrie 2001. Regiunea era locuită de cca. 6.000 nativi americani lenapi, în momentul descoperirii sale în 1524, de către Giovanni de Verrazzano, un explorator italian, în seviciul coroanei franceze, care a denumit-o „Nouvelle Angoulême“ (Noul Angoulême). Instalarea europeană a început odată cu fondarea unei așezări olandeze în 1614 ce se ocupa cu comerțul de blănuri, denumită mai târziu „Noul Amsterdam“, situată în sudul Manhattanului. Directorul-general colonial, olandezul Peter
New York (oraș) () [Corola-website/Science/297303_a_298632]
-
în secolul al XI-lea, în timpul domniilor lui Petar Krešimir al IV-lea (1058-1074) și a lui Dmitar Zvonimir (1075-1089). Când Stjepan al II-lea a murit în 1091, stingându-se astfel dinastia Trpimirović, Ladislau I al Ungariei a revendicat coroana croată. Opoziția față de revendicarea acestuia a dus la un război și la uniunea personală între Croația și Ungaria în 1102, sub conducerea lui Coloman. În următoarele patru secole, Regatul Croației a fost condus de Sabor (parlament) și un ban numit
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
1811. Provinciile Ilire au fost capturate de austrieci în 1813, și absorbite de Imperiul Austriac după Congresul de la Viena din 1815. Aceasta a dus la formarea Regatului Dalmației și la readucerea litoralului croat în granițele Regatului Croației, ambele sub aceeași coroană habsburgică. Anii 1830 și 1840 au fost anii naționalismului romantic ce a inspirat renașterea națională croată, o campanie politică și culturală ce susținea unitatea tuturor slavilor sudici din Imperiul Austriac. Scopul său principal era standardizarea unei singure limbi drept contrapondere
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
nevoile cancelariei muntene”". Aceasta înseamnă mai multă precizie, simplificare și prezența mai multor elemente juridice față de corespondentele sârbe sau bulgare. În ipostază tânără, Mircea se regăsește în frescele ctitoriilor sale de la Brădet și Cozia. În primul caz, domnitorul poartă o coroană dublă și costum specific secolului al XIV-lea. Se regăsește alături de doamna Mara, însă fără fiul Mihail. La Cozia, în paraclis (sau bolniță, cum mai e cunoscut), Mircea apare cu părul netăiat și o coroană similară străbunicului său Basarab I.
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
primul caz, domnitorul poartă o coroană dublă și costum specific secolului al XIV-lea. Se regăsește alături de doamna Mara, însă fără fiul Mihail. La Cozia, în paraclis (sau bolniță, cum mai e cunoscut), Mircea apare cu părul netăiat și o coroană similară străbunicului său Basarab I. Costumul său este bine detaliat, pieptarul prezentând patru vulturi bicefali bizantini ce semnifică rangul de despot al voievodului. Pantalonii sunt strâmți, iar încălțămintea are vârful ascuțit. Alături de el se află Mihail, foarte tânăr. Portretul din
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
rangul de despot al voievodului. Pantalonii sunt strâmți, iar încălțămintea are vârful ascuțit. Alături de el se află Mihail, foarte tânăr. Portretul din biserica mare a mănăstirii Cozia a fost refăcut în timpul domniei lui Neagoe Basarab, după vechiul model. Mircea capătă coroana mare din secolul al XVI-lea, similară cu cea a lui Neagoe, însă Mihail rămâne cu coroana veche. Costumele sunt mai puțin detaliate, iar de data aceasta Mircea poartă acvila bicefală pe genunchii pantalonilor. În sfârșit, portretul cel mai cunoscut
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Mihail, foarte tânăr. Portretul din biserica mare a mănăstirii Cozia a fost refăcut în timpul domniei lui Neagoe Basarab, după vechiul model. Mircea capătă coroana mare din secolul al XVI-lea, similară cu cea a lui Neagoe, însă Mihail rămâne cu coroana veche. Costumele sunt mai puțin detaliate, iar de data aceasta Mircea poartă acvila bicefală pe genunchii pantalonilor. În sfârșit, portretul cel mai cunoscut al său se află în biserica episcopală de la Argeș, realizat în prima jumătate a secolului al XVI
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
să se întoarcă la conților de Nassau, ca parte din Imperiul ( adică Regatul Germania ) anterior County Sarrewerden cu exceptia Bockenheim - Sarrewerden - acum Sarre - Union - recuperate de Leopold I Duce de Lorena. În 1766, aceste două provincii să întors cu Lorraine la coroană franceză. Între timp, pentru a compensa pierderea Sarrewerden, fostă capitala a județului, mai marii Nassau au fost fondată în 1702 ( bancă comunale de Zollingen, oraș nou curent «« ( Neustadt ), numit Neusaarwerden. În 1794 Neusaarwerden și Bockenheim sau Boquenom s-au unit
Alsacia () [Corola-website/Science/297331_a_298660]
-
în haină juridică la București. Iuliu Maniu și Ion Mihalache au fost singurii condamnați la temniță grea pe viață. Pe 12 noiembrie, regele Mihai și regina-mamă Elena s-au deplasat la Londra pentru a asista la căsătoria principesei Elisabeta, moștenitoarea Coroanei britanice. Aici, a cunoscut-o pe principesa Ana de Bourbon-Parma. Cei doi au plecat în Elveția, la Lausanne, unde s-au logodit neoficial pe 6 decembrie 1947. Cerând încuviințarea guvernului român, răspunsul venit 10 zile mai târziu afirmă că nu
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
Matei, ajutat și de oștile lui Gheorghe Rákóczi I, comandate de Ioan Kemény, l-a învins la Teleajen și l-a scos din țară. În unele reprezentări contemporane, Vasile Lupu apare purtând pe cap cuca turcească, iar în altele, o coroană imperială de inspirație bizantină, timbrată cu capul de bour și cu acvila bicefală, reprezentări sugestive pentru cele două componente ale politicii sale: supus al Porții și protector al ortodoxiei. În 1639, Lupu a obținut de la sultan un act de domnie
Vasile Lupu () [Corola-website/Science/297416_a_298745]
-
de Carol al XIII-lea al Suediei. Acesta a lansat o campanie militară împotriva Norvegiei, pe 27 iulie 1814, care s-a terminat prin Convenția de la Moss, care a obligat Norvegia să intre într-o uniune personală cu Suedia, sub coroana suedeză, situație care a durat până în 1905. Campania din 1815 a fost ultimul război în care a participat în mod oficial Suedia. Trupe suedeze au mai fost angajate totuși în luptă și după aceea. Pe durata secolelor XVIII și XIX
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
aprovizionarea unei industrii extrem de dezvoltate: gatere, celuloză, hârtie și produse finite pe bază de lemn. Suedia este un important furnizor de hârtie și produse lemnoase pe piețele internaționale. În 1997, exportul produselor industriei forestiere s-a ridicat la 91 miliarde coroane suedeze. Energia hidroelectrică ieftină a constituit un factor esential în dezvoltarea industrială a țării. Aproximativ 15% din cantitatea de energie a Suediei este furnizată de centralele hidroelectrice, așezate pe râurile principale din nord. Petrolul importat asigura 40% din energia care
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
Suediei (1906-1947) si al Sybillei de Saxe-Coburg-Gotha (1908-1972); este nepotul direct al Regelui Gustav VI Adolf al Suediei. Carl XVI Gustav al Suediei s-a căsătorit cu Silvia Sommerlath pe 19 iunie 1976, având trei copii: Prințesa Victoria este moștenitoarea Coroanei Suedeze ca prim născut al Regelui Carl XVI Gustav. Sistemul politic este unul parlamentar, cu reprezentare proporțională pe liste de partid. Timp de peste 50 de ani Partidul Social Democrat Suedez ("Sveriges socialdemokratiska arbetareparti" (Partidul Social Democrat al Lucrătorilor din Suedia
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
biserica nu le plătea deloc, iar nobilii nu plăteau "la taille". Impozitele indirecte, aplicate mai curând bunurilor pe care oamenii le cumpărau decât veniturilor lor, era o povară și mai crescută decât impozitele directe și astfel, aduceau mai mulți bani coroanei, incluzând "la gabelle"(taxa pe sare), care diferea de la o regiune la altă, "lex aides" (pe alimente și băutură), și "l'octrois" (pe bunurile care intrau în orașe). Monarhia franceză nu primea destui bani din impozite pentru a-și acoperi
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
mai mare parte din ea ajungea la episcopi și abați, stârnind nemulțumiri în rândul clerului inferior și țăranilor. Clerul avea multe privilegii, fiind scutit de impozite. În locul impozitelor, Adunarea clerului, dominată de episcopi, a convenit cu regele să plătească anual coroanei o sumă de "don gratuit" (dar gratuit), situându-se sub 5% din venitul clericilor. Funcțiile bisericii se extindeau dincolo de practicarea religiei, preoții având largi atribuții de cenzori, ocupându-se de săraci, de spitale și școli și țineau locul oficiilor moderne
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
țăranii, făceau provizii în perioadele de lipsă și le vindeau la preț bun. S-a produs mai întâi revoluția aristocratică.Aristocrații doreau să-și apere privilegiile și să li se lărgească. Prin intermediul parlamentelor și Adunării notabililor, aristocrații se opuneau tentativelor coroanei de a-i retrage o parte din privilegiile fiscale. Aristocrații au cerut convocarea Stărilor Generale, ceea ce a produs revoluția burgheziei. Burghezii i-au sprijinit pe aristocrați în rezistență împotriva despotismului ministerial până în septembrie 1788, când Parlamentul de la Paris a decis
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
general al finanțelor, pentru cunoștințele sale în domeniul financiar și pentru abilitatea să de a obține împrumuturi că să acopere costurile războiului american de independența.. A trebuit să plătească dobânzi mari pentru a-i convinge pe financiari să împrumute. Datoriile coroanei au crescut, încât 50% din venituri erau utilizate pentru plata dobânzilor. În 1781, a publicat "Compte rendu" au roi (Dare de seama către rege), ce indică un surplus, când în realitate există un deficit. Controlorii generali nu au mai putut
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
ai parlamentelor, prinți, nobili mari și episcopi, aceștia atacând propunerile lui Calonne. Clerul avea cel mai mult de pierdut, întrucât trebuia să plătească impozitele pe baze egale cu toți ceilalți. Notabilii au cerut o declarație a veniturilor și a cheltuielilor coroanei, că să poată aprecia ei înșiși situația financiară și s-au supărat când Calonne le-a refuzat cererea. Nu agreau impozitul funciar pentru că era stabilit pe un număr indefinit pe ani. Notabilii nu s-au opus, dar susțineau că era
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
înregistrate. Acesta a refuzat și a declarat că numai Stările Generale puteau aprobă noile impozite. Popularitatea monarhiei a scăzut rapid. Pe 15 august, regele a exilat Parlamentul la Troyes. Opoziția parlamentelor din Paris și din provincie a paralizat guvernul, împiedicând coroana să obțină banii necesari. Regele a cedat, iar în septembrie, a permis Parlamentului să revină la Paris. Noul sistem de impozitare a fost abandonat și Brienne a acceptat să fie convocate Stările Generale. Criză economică izbucnită la sfârșitul anilor 1770
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
care se întruneau parlamentele, că Rennes în Bretania și Grenoble în Dauphine. Nobilii se întruneau în zone neautorizate, pentru a stabili sprijinirea parlamentelor. S-au alăturat și o Adunare a clerului de partea parlamentelor, rupând îndelungată tradiție de loialitate față de coroana, condamnând reformele. Au votat un don gratuit de mai puțin de un sfert din cât ceruse coroana. Financiarii nu mai voiau să împrumute bani guvernului, datorită crizei economice și edictelor lui Lamoignon. În august 1788, vistieria regală era goală. Brienne
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
neautorizate, pentru a stabili sprijinirea parlamentelor. S-au alăturat și o Adunare a clerului de partea parlamentelor, rupând îndelungată tradiție de loialitate față de coroana, condamnând reformele. Au votat un don gratuit de mai puțin de un sfert din cât ceruse coroana. Financiarii nu mai voiau să împrumute bani guvernului, datorită crizei economice și edictelor lui Lamoignon. În august 1788, vistieria regală era goală. Brienne a fost de acord că Stările Generale să se întrunească la 1 mai 1789 și a suspendat
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]