14,853 matches
-
și mai interesate În a ridica ziduri decât În eliminarea acestora. Dificultatea În cazul multor dintre subculturile care Împestrițează peisajul european este dată de faptul că istoria lor este implantată adânc În teritoriu. Într-o lume globalizată, a frontierelor În dispariție rapidă și a mobilității crescute, subculturile legate de un teritoriu se simt adeseori asediate. Teama și furia lor sunt adesea direcționate către imigranți și azilanți, pe care Îi văd ca pe o amenințare la abilitatea lor de a-și menține
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și astfel anxioși, În ceea ce privește existența noastră finită și mortalitatea. Teama, la rândul ei, ne alimentează dorința de a domina, de a micșora și de a expropria totul În jurul nostru, În speranța de a ne augmenta ființa și de a preveni dispariția noastră inevitabilă. Soluția la această dilemă stă În integrarea instinctului vital și a instinctului morții Într-o nouă unitate. Poetul Rainer Maria Rielke, care a trăit În prima parte a secolului XX, ne oferă o sugestie. El a scris: „...acela
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ceea ce înțelege prin schizofrenie psihiatrul contemporan. Aceeași observație este valabilă și pentru alte psihoze. Pe de altă parte, cu toată creșterea globală a numărului de boli psihice, o serei de psihoze, mai ales cele exogene, au scăzut numeric, uneori până la dispariție, cum este cazul unor psihoze exogene, de exemplu al psihozelor pelagroase și, în mare măsură, al celor sifilitice. Această dinamică, istorie a patologiei mintale, poate constitui o sursă de concluzii de ordin practic, de mare importanță pentru politica sanitară contemporană
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
data de început a existenței bolniței și apoi a ospiciului de la mănăstirea Adam, nu putem descifra nici durata existenței sale. Instituția nu mai funcționa în 1880, dar nu posedăm în prezent informații cu privire la circumstanțele desființării și motivele care au determinat dispariția sa. Asistența alienaților la Mănăstirea Râșca Prea mică pentru a fi preluată administrativ de Epitropie, unitatea staționară de la Râșca a continuat să primească alienați până spre 1890, după are nu mai găsim nici solicitări, nici repartizări de bolnavi către această
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
că urmașii doctorului Brăescu îi minimalizau inutil importanța, expediindu-i existența în câteva cuvinte, pentru a face loc altor furori encomiastice, temporar poate justificate. Singur, necăsătorit, urmele materiale ale trecerii lui prin viață s-au risipit repede. După război, prin dispariția bustului său, se pierduse ultima imagine fizică al acestui remarcabil pionier al psihiatriei românești. Corespondența lui particulară s-a pierdut cu desăvârșire. Mare iubitor de artă orientală, avea o interesantă și bogată colecție de artă veche extrem-orientală, de la goblenuri japoneze
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
putem să nu relatăm cuvântarea ținută în anul 1995 la înmormântarea profesorului Pirozynski, de către profesorul de medicină legală Gheorghe Scripcaru, prietenul și colaboratorul său de o viață: "Moartea, acest teritoriu al tuturor, a răpit un distins om pentru care, în ciuda dispariției lui fizice, moartea reprezintă un triumf al propriului destin, o întâlnire pe care Tadeusz Pirozynski nu a așteptat-o cu mâinile goale, ci cu o operă care, chiar dacă niciodată împlinită, este revanșa pe care el a luat-o morții. Din
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Concluziile la care ajunge P. Brânzei demonstrează existența a două etape distincte despărțite prin perioada din jurul anului 1947. Prima etapă se caracterizează prin predominanța psihozelor pelagroase, a confuziunilor mintale și a neurosifilisului. A doua etapă se caracterizează prin scăderea, până la dispariție, a psihozelor pelagroase, prin scăderea așa-ziselor confuzii mintale (în realitate, encefalopatii infecțioase toxice sau carențiale) și prin predominanța, cu caracter progresiv, a psihonevrozelor și a alcoolismului cu implicații psihice. Autorul explică această modificare a structurii patologiei psihiatrice în Moldova
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
haide, iubito, vino..., n-o mai fă pe grozava... pe urîta... pe coasa... Mare scofală! Nici tu nu cîștigi mare lucru că mă iei, dar nici eu nu pierd cine știe ce... Tu îți faci treaba și eu te ajut... Îmi exersez dispariția..." Este că sînt șmecher? Octav: Da... Și mai ales vesel... insuportabil de vesel... (duce canistra în cort) Marieta:(intră însoțită de un bărbat) Bună ziua... Groparul: Sărut mîna, doamnă. Marieta: E..., eram să spun dacă-i acasă... E înăuntru? Groparul: Da
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
permite calificarea unei entități cu rol agentiv printr-un comportament care implică o altă entitate cu rol nonagentiv. Din punct de vedere sintactic, acest lucru se corelează cu detranzitivizarea verbului. Antipasivul are un rol discursiv neesențial și este pe cale de dispariție, vorbitorii (bilingvi − bască și franceză) preferând să folosească pasivul. 6.2. Relația dintre aplicativ și antipasiv Aplicativ este un termen recent introdus, care apare mai ales în descrierile limbilor care nu au o tradiție gramaticală foarte veche (Creissels 2004a). Creissels
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
70−'80 s-au concentrat asupra apariției ergativității în kurdă și asupra surselor acestora, dar s-a remarcat 82 destul de repede că, cel puțin în dialectul kurmancî, ergativitatea dispare rapid. Ultimele două exemple sugerează destul de clar faptul că apariția și dispariția ergativității (morfologice) sunt fenomene reversibile, diferențele fiind vizibile chiar în perioade foarte scurte. O altă sursă a ergativității, absentă din inventarul mecanismelor diacronice care dau seamă de apariția acestui fenomen, este nominalizarea. Manning (1996: 21) sugerează chiar că originea istorică
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sau, în termeni GB, nu poate atribui Caz structural obiectului său. O definiție potrivită și suficient de largă pentru verbele inacuzative din limba română ar fi următoarea: verbe nonagentive, care denotă schimbarea de stare, configurația spațială, mișcarea direcționată, existența, apariția/dispariția, emisia de sunete, miros, substanțe sau care conțin informație aspectuală, cu un singur argument (DP sau propoziție redusă), intern, care are rolul Temă sau Pacient, caracterizate prin imposibilitatea pasivizării și prin posibilitatea adjectivizării participiului. În această lucrare, folosesc în variație
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
modalitate agentivă de mișcare pot căpăta valoare inacuzativă dacă sunt interpretate ca verbe de mișcare direcționată. 3.2.2.4. Verbele de existență (exist 'a exista', flourish 'a înflori, a crește', thrive ' a crește, a înflori')20 și de apariție/dispariție (appear 'a apărea', emerge 'a apărea, a se ivi', arise 'a apărea, a lua naștere'/disappear 'a dispărea', vanish 'a dispărea, a se estompa, a se șterge') − Levin și Rappaport Hovav (1995: 81, 119, 120, 121, 124, 126, 148, 152
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
adjectivale; verbele de existență pot fi folosite agentiv sau nonagentiv; spre deosebire de verbele ca break 'a (se) rupe', acestea sunt stative; sunt verbe diadice, dar care nu au o reprezentare lexico-semantică cauzativă; toate aceste trei tipuri de verbe (existență, apariție și dispariție) cer prezența implicită a unui argument locativ; apar în inversiunea locativă, acceptă inserția expletivului there, dar nu acceptă alternanța cauzativă. Mulder și Wehrmann (1989)21 consideră că verbele de existență descriu evenimente care implică doi participanți, Temă și Locativ, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în engleză relativ puține verbe din această subclasă acceptă alternanța cauzativă (vezi supra, 3.2.2.3.), în română observația nu este valabilă, numărul verbelor derivate fiind considerabil mai mare decât al celor primare. 3.3.2.4. Existență, apariție, dispariție: ● reflexive: a se ivi, a se rătăci (primare); a se absorbi, a se arăta, a se ascunde, a se caracteriza, a se contura, a se filtra, a se naște, a se pierde, a se prăpădi, a se rarefia, a se
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a apărea, a deceda, a dispărea, a fi, a muri, a pieri, a reapărea, a recidiva, a răposa, a regresa, a renaște, a stagna, a sucomba (primare). Am considerat ca fiind esențială pentru delimitarea acestei subclase semantice informația [existență/apariție/dispariție fără control asupra procesului]. Și pentru aceste verbe se pot formula observații asemănătoare cu cele făcute pentru celelalte clase. Pentru unele verbe, comportamentul inacuzativ caracterizează numai situația în care subiectul este nonuman, deci nonagentiv (primul exemplu de sub (a)). Dacă subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nonagentiv (primul exemplu de sub (a)). Dacă subiectul este uman, verbul este agentiv, deci inergativ (al doilea exemplu de sub (a)). Pot exista treceri între subclase, care pot fi asociate cu marca se. În exemplul (b) grupul direcțional în pădure impune citirea "dispariție", iar grupul prin pădure, care descrie o mișcare nedirecționată, determină comportamentul inergativ al verbului, care, în plus, are subiect agentiv. (a) Boala recidivează; boală recidivată Criminalul recidivează; *criminal recidivat ( b) Ion se rătăcește în pădure; copil rătăcit în pădure Ion
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
mare măsură, o trăsătură contextuală, sensul de dicționar al verbului fiind, în multe cazuri, insuficient pentru a caracteriza un verb ca fiind inacuzativ sau inergativ. Recapitulare statistică: reflexiv/ nereflexiv primar/ derivat schimbare de stare configurație spațială mișcare direcționată existență, apariție, dispariție emisie de sunete, miros, substanțe aspectuale reflexive p 8 3 0 2 1 0 14 349 d 239 53 18 13 8 4 335 nereflexive p 18 10 12 13 6 0 59 100 d 27 6 4 0 1
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
am considerat că subiectul Pacient apare în cazul verbelor de schimbare de stare, al verbelor de emisie involuntară de substanțe și al verbelor aspectuale, iar subiectul Temă − în cazul verbelor de configurație spațială, de mișcare direcționată, de existență, apariție și dispariție. 4.2.2. Ierarhii S-a constatat existența anumitor regularități în privința realizării rolurilor tematice, pe baza cărora au fost formulate anumite generalizări, sub forma unor ierarhii. Problema ierarhiilor este discutată de Levin și Rappaport Hovav (2005: 154, 156, 158, 159
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Regula de realizare argumentală a existenței: Argumentul unui verb a cărui existență este asertată sau negată este argumentul intern direct al acestui verb (Levin și Rappaport Hovav 1995: 153). Această regulă funcționează pentru clasa verbelor care denotă existența și apariția/dispariția. 4. Regula de realizare "default": Argumentul unui verb care nu cade sub incidența niciuneia dintre celelalte reguli de realizare argumentală este argumentul direct intern al acelui verb (Levin și Rappaport Hovav 1995: 154). Autoarele adaugă că un verb va lua
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
intră fără semințe Se pătrunde ușor în lanul se porumb De ce se pleacă din România? Pe drumurile europene, se revine masiv din vacanță Se poate intra ușor pe această stradă, indiferent de direcția din care se sosește; (d) existență, apariție/dispariție: Vorbeau pompos, ca atunci când se apare la televizor La media de vârstă din radio, se decedează destul de des Din acest penitenciar se dispare peste noapte În România, se moare frecvent în accidente În teritoriile izolate, se piere din lipsă de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
intrări lexicale "înghețate" în Lexicon). Clasificarea semantică am adaptat-o după cea propusă de Levin și Rappaport Hovav (1995) pentru limba engleză − verbe de schimbare de stare, verbe care descriu o configurație spațială, de mișcare direcționată, de existență și apariție/dispariție, de emisie de sunete, miros, substanțe −, la care am adăugat clasa verbelor aspectuale. Deși nucleul semantic al inacuzativității este același, am identificat unele diferențe între engleză și română în privința comportamentului sintactic al verbelor din fiecare subclasă. Este important de subliniat
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
existente încă din cele mai vechi texte românești, prin urmare, nu se poate vorbi de o influență străină) caracterizează verbe aflate în fruntea ierarhiei ISA (verbe de schimbare de localizare/de mișcare direcționată și două verbe din clasa existență, apariție, dispariție, a se naște și a muri). În plus, se poate observa cu ușurință că există un paralelism între verbele franțuzești care selectează auxiliarul être și verbele românești care selectează auxiliarul a fi, iar lista de verbe cu a fi din
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
trecerea de la o subclasă la alta, în anumite contexte, caracterizează și alte verbe. Astfel, se poate considera că a fi este: ● verb de existență (1, 2, 5, 7, 8, 9, 10, 12, 19, 39), apariție (15, 16, 17, 20) sau dispariție, în prezența negației verbale (6); ● verb care descrie o configurație spațială sau spațio-temporală, incluzând aici și posesia (posesia ar putea fi subsumată și existenței; pentru relația dintre localizare, existență și posesie, vezi infra, 3., 3.3): 4, 22, 23, 26
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
au forme diferite pentru S, A și O. ARAWÁ (ARAUAN, ARAHUAN, ARAWAN, ARAWÁN, MADI) Familie de limbi vorbite în vestul Braziliei și în Peru. Vezi JARAWARA. ARAWAK Familie de limbi amerindiene din ramura ecuatorială, vorbite în America de Sud, Antile, pe cale de dispariție. Partiție foarte complicată. Scindarea subiectului intranzitiv. ARCHI Limbă caucaziană, vorbită în sudul Daghestanului, înrudită cu AVAR sau cu LAK. Circa 1 000 de vorbitori. Limbă ergativă, fără pivot sintactic. ARMEANĂ Limbă izolată, indo-europeană, vorbită în Armenia și în alte 29
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Ion revine de la cules căpșuni part. revenit, -ă nom. revenirea, revenitul A SOSI Ion sosește luni la Paris part. sosit, -ă nom. sosirea, sositul A VENI Ion vine diseară de la Cluj part. venit, -ă nom. venirea, venitul (d) EXISTENȚĂ, APARIȚIE, DISPARIȚIE REFLEXIVE A SE IVI Zorile se ivesc/Ion se ivește de după colț part. ivit, -ă nom. ivirea, ivitul A SE RĂTĂCI Ion se rătăcește în pădure (agentiv, inergativ: Ion rătăcește prin pădure ca să se relaxeze) part. rătăcit, -ă (*omul rătăcit
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]