14,485 matches
-
același cu viitorul voievod Alexandru I). La fel ca și fratele său Radu al II-lea Prasnaglava nu a bătut monedă, sau nu sunt cunoscute emisiuni monetare din timpul domniei lor. Sfârșitul domniei este legat probabil de expediția lui Vlad Dracul din 5 septembrie 1436. Ajutat de o armată maghiară și având partizani printre boieri, acesta trece munții și se ciocnește cu Aldea și cu turcii. Nu știm care a fost rezultatul luptei; un document contemporan, din 17 noiembrie, vorbește de
Alexandru I Aldea () [Corola-website/Science/298662_a_299991]
-
cu Aldea și cu turcii. Nu știm care a fost rezultatul luptei; un document contemporan, din 17 noiembrie, vorbește de „mulțimea nenumărată” de robi pe care au luat-o turcii. La începutul anului 1437, domn în Țara Românească era Vlad Dracul; la 20 ianuarie el confirmă, din Târgoviște, niște moșii, iar la 24 ianuarie întărește brașovenilor vechiul lor privilegiu de comerț. Există versiunea că tentativa din toamna lui 1437 a eșuat și că Alevandru voievod ar fi murit de boală la
Alexandru I Aldea () [Corola-website/Science/298662_a_299991]
-
I, a participat la acele lupte, sau dacă mai trăia în acel moment, cunoscut fiind faptul că au existat două zvonuri cu privire la boala și la moartea lui, unul din noiembrie - decembrie 1431 altul din iulie 1435. În ambele ocazii Vlad Dracul era gata să intre în țară și numai faptul că au fost zvonuri false l-au înpiedicat să ia tronul. Sigur este faptul că Alexandru (Aldea) din acel moment nu mai apare ca fiind în viață în nici un alt document
Alexandru I Aldea () [Corola-website/Science/298662_a_299991]
-
date precise despre scrierea literară a lui Villon din această perioadă dar este posibil că atunci au fost scrise unele dintre baladele cuprinse ulterior în Micul Testament, precum „Balada femeilor din Paris” (Ballade des femmes de Paris) sau, „Romanul Vânturilor Dracului” (Roman du Pet-au-diable) pomenit în Micul Testament (857 s.) și lăsat ca moștenire lui Guillaume Villon, (atât acest roman, cât și o pomenită bibliotecă, au fost inexistente și menționate doar ca o glumă). Revenit la Paris după amnistiere, înainte de a
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
era recunoașterea pe plan european a valorii operei. Trei scriitori ruși fuseseră traduși în limba franceză: Tolstoi, Dostoievski și Pușkin. Traducerile fuseseră susținute financiar de la caseta țarului Alexandru al III-lea, în ruble-aur. Tolstoi refuză, motivând că banul este "„ochiul dracului”" și că el trăiește în acord cu normele creștine, ca un adept adevărat al bogomilismului. Un grup de scriitori și jurnaliști suedezi, între care și Selma Lagerlöf, s-a constituit într-un comitet de susținere a lui Tolstoi. De două
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
oraș (la Râmnic probabil) de la "Hijul". În lipsa altor dovezi sau izvoare scrise, presupunerile în ceea ce privește momentul întemeierii locașului de cult duc la concluzia că acesta s-ar fi întâmplat pe undeva spre mijlocul secolului XV, probabil chiar în timpul domniei lui Vlad Dracul, cum reiese dintr-un document al lui Radu cel Mare, sau chiar spre începutul aceluiași secol, cum reiese din pomelnicul mănăstirii, care începe cu Mircea cel Bătrân. De altfel materialul arheologic cel mai vechi scos la lumină poate fi datat
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
voievod a însemnat un moment important pentru acest locaș de cult. Voievodul reface aproape din temelii biserica "[...] pe care am văzut-o părăsită de la sfânt răposații strămoșii noștri [...]" (D.I.R., B, vol.I, p. 241), îi confirmă vechile danii de la Vlad Dracul, bunicul său, Vlad Călugărul și Smaranda (Salomia), părinții săi, și îi face alte multe danii. După daniile făcute de acest voievod, mănăstirea Govora, devine una dintre cele mai importante mănăstiri ale țării, ieromonachii continuând să păstreze și să sporească moșiile
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
domnie încă de când trăia tatăl său și desemnat chiar de acesta ca succesor, depunând jurământ de credința regelui Poloniei (1433). Totuși fratele său Ștefan al II-lea se ridică împotriva lui cu mai mulți partizani moldoveni, cu ajutor de la Vlad Dracul, Alexandru Aldea al Munteniei și de la turci, și-l detronează. Cu tot ajutorul pe care îl capătă de la cumnatul său Vladislav Jagello, Iliaș I este bătut de fratele său Ștefan și fugărit. Noul domnitor moldovean grăbindu-se să recunoască suzeranitatea
Iliaș () [Corola-website/Science/299117_a_300446]
-
la universitatea din Montpellier, sub numele de Iacob de Marchetti. Aici a început să studieze medicina, ceea ce presupune cunoașterea limbilor greacă și latină . Istoricul Leonclavius îl descrie ca "un bărbat frumos la înfățișare, nu mare de stat, vânjos și cu draci în corp" . Acolo îl cunoaște pe marele botanist francez Charles de L'Ecluse (Clusius), care relatează că Iacob s-ar fi căsătorit cu discreție cu văduva unui prieten al său, numită Gilette d'André, care avea deja un copil de
Despot Vodă () [Corola-website/Science/299212_a_300541]
-
în zona centrală a Europei. A fost creat de împăratul Sigismund de Luxemburg în anul 1408, în principal pentru a proteja creștinătatea de amenințarea otomană. Printre membrii acestui ordin cavaleresc s-a numărat și voievodul muntean Vlad al II-lea Dracul, acesta fiind înnobilat în 1431 la Nürenberg de către Sigismund de Luxemburg. La scurt timp însă, în 1436, numele lui a fost șters de pe lista cavalerilor. În anul 1432, la numai un an de la înnobilare, contrar statutului creștin al Ordinului care
Ordinul Dragonului () [Corola-website/Science/299784_a_301113]
-
Episopul de Zagreb, Eberhard de Lorraine, care este și unul dintre fondatorii Dragonului. Primul Maestru al Ordinului este Baronul Mihail Garai. În scurt timp printre cavaleri sunt nobili saxoni, unguri, polonezi, italieni, cehi, sârbi și valahi (Vlad al II-lea Dracul). În rândurile sale s-au numărat atât laici, cât și elite are ierarhiei bisericești. În 1408, numărul cavalerilor era 61 iar în 1437, numărul cavalerilor ajunsese la 97. Ierarhia membrilor Ordinului Dragonului era stabilită în funcție de capacitatea cavalerilor de a echipa
Ordinul Dragonului () [Corola-website/Science/299784_a_301113]
-
care a întemeiat dinastia Basarabilor și anume cu Radu (Radu Negru Vodă): Acest fenomen se manifestă, cu alte nume, și în cazul filiației unchi - nepot: Mircea cel Bătrân, fiul lui Radu I își va numi un fiu Vlad (Vlad II Dracul, domn 1436 - 1447, cu întreruperi) după unchiul său Vladislav, domn intre anii 1364 - 1377, fratele lui Radu I. Din simplă analiză a arborelui Dinastiei Basarab nu identificăm nici un nume transmis, ulterior sub forma de Thocomerius, lucru ce ar trebui
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
a satului Gănești din 1850 până în 1992: Principala ocupație a locuitorilor este agricultura. Zona Gănești - Seuca este o importantă zonă viticolă, vinurile obținute aici sunt larg cunoscute și apreciate. Gănești este înfrățit cu localitatea Nagyhegyes (din anul 2000) Legenda "Podului Dracului" spune că la marginea vestică a satului Gănești exista o pădure în care negustorii sași au fost surprinși și jefuiți de niște haiduci. Cu prada luată haiducii au dispărut între copaci "ca niște draci". De aceea locul se numește până
Gănești, Mureș () [Corola-website/Science/299938_a_301267]
-
Nagyhegyes (din anul 2000) Legenda "Podului Dracului" spune că la marginea vestică a satului Gănești exista o pădure în care negustorii sași au fost surprinși și jefuiți de niște haiduci. Cu prada luată haiducii au dispărut între copaci "ca niște draci". De aceea locul se numește până azi "Podul Dracului".
Gănești, Mureș () [Corola-website/Science/299938_a_301267]
-
la marginea vestică a satului Gănești exista o pădure în care negustorii sași au fost surprinși și jefuiți de niște haiduci. Cu prada luată haiducii au dispărut între copaci "ca niște draci". De aceea locul se numește până azi "Podul Dracului".
Gănești, Mureș () [Corola-website/Science/299938_a_301267]
-
́t" „prăjit”. Și sintaxa meglenoromânei prezintă influențe ale limbii macedonene. Sub influența macedonenei, în grupul nominal, topica este în general determinant sau/și atribut adjectival ori substantival în genitiv + substantiv determinat: meu̯ stăpǫ́n" „stăpânul meu”, țísta drac(u)" „acest drac / dracul acesta”, "ună noau̯ă casă" „o casă nouă”, "lu ạmpiratu il’ă" „fata împăratului”. Adjectivul demonstrativ este urmat cel mai frecvent de substantiv cu articol hotărât ("țista dracu", "țea valea" „valea aceea”, "țișta frațil’" „frații
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
Și sintaxa meglenoromânei prezintă influențe ale limbii macedonene. Sub influența macedonenei, în grupul nominal, topica este în general determinant sau/și atribut adjectival ori substantival în genitiv + substantiv determinat: meu̯ stăpǫ́n" „stăpânul meu”, țísta drac(u)" „acest drac / dracul acesta”, "ună noau̯ă casă" „o casă nouă”, "lu ạmpiratu il’ă" „fata împăratului”. Adjectivul demonstrativ este urmat cel mai frecvent de substantiv cu articol hotărât ("țista dracu", "țea valea" „valea aceea”, "țișta frațil’" „frații aceștia”), uneori de
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
sintaxa meglenoromânei prezintă influențe ale limbii macedonene. Sub influența macedonenei, în grupul nominal, topica este în general determinant sau/și atribut adjectival ori substantival în genitiv + substantiv determinat: meu̯ stăpǫ́n" „stăpânul meu”, țísta drac(u)" „acest drac / dracul acesta”, "ună noau̯ă casă" „o casă nouă”, "lu ạmpiratu il’ă" „fata împăratului”. Adjectivul demonstrativ este urmat cel mai frecvent de substantiv cu articol hotărât ("țista dracu", "țea valea" „valea aceea”, "țișta frațil’" „frații aceștia”), uneori de substantiv
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
̯ stăpǫ́n" „stăpânul meu”, țísta drac(u)" „acest drac / dracul acesta”, "ună noau̯ă casă" „o casă nouă”, "lu ạmpiratu il’ă" „fata împăratului”. Adjectivul demonstrativ este urmat cel mai frecvent de substantiv cu articol hotărât ("țista dracu", "țea valea" „valea aceea”, "țișta frațil’" „frații aceștia”), uneori de substantiv nearticulat: "țista drac". Complementul direct exprimat prin nume de persoană nu primește prepoziție: "Să dărǫ́m ună carti să la pęră fitšoru picuraril’" „Să facem o scrisoare pentru ca
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
noau̯ă casă" „o casă nouă”, "lu ạmpiratu il’ă" „fata împăratului”. Adjectivul demonstrativ este urmat cel mai frecvent de substantiv cu articol hotărât ("țista dracu", "țea valea" „valea aceea”, "țișta frațil’" „frații aceștia”), uneori de substantiv nearticulat: "țista drac". Complementul direct exprimat prin nume de persoană nu primește prepoziție: "Să dărǫ́m ună carti să la pęră fitšoru picuraril’" „Să facem o scrisoare pentru ca păstorii să-l ucidă pe băiat”. Anticiparea sau reluarea complementului direct prin pronumele personal
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
este cea mai renumită stațiune balneoclimatică din țară pentru tratarea afecțiunilor cardio-vasculare, orașul având peste zece hoteluri și nenumărate pensiuni, un spital de profil cardiologic (Cardiologie Covasna) cu baze de tratament de profil moderne. În centrul orașului se află "Balta Dracului", denumire dată de localnici, restul unei erupții vulcanice. În secolul al XVIII-lea au fost înregistrate mai multe erupții ale acesteia. Mărturii ale simbolurilor secuiești s-au păstrat încă din secolul al XV-lea. După formarea Principatului autonom al Transilvaniei
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
vine de la Cârlibaba, întovărășind Someșul“ până la Cluj, din care se desprinde „un drum alb mai sus de Armadia“ și după ce lasă Jidovița în urmă, „drumul urcă întâi anevoie până ce-și face loc printre dealurile strâmtorate (...), apoi cotește brusc pe sub Râpile Dracului, ca să dea buzna în Pripasul pitit într-o scrântitură de coline“. La intrarea în sat, „te întâmpină (...) o cruce strâmbă pe care e răstignit un Hristos cu fața spălată de ploi și cu o cuniniță de flori veștede agățată de
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
and Myth", 1923), T. S. Eliot afirma: În "The New Republic", Edmund Wilson numește romanul „probabil cea mai fidelă radiografie luată vreodată conștiinței umane de zi cu zi”, în timp ce, într-o scrisoare, Hemingway califică simplu lucrarea: „cea mai minunată, dată dracului carte”. Lui D. H. Lawrence, "Ulise" i se pare „mai dezgustător decât Casanova”, iar Virginia Woolf consemnează în jurnal că experiența lecturii a lăsat-o „confuză, plictisită, iritată și deziluzionată”, ca și cum ar fi urmărit „un student grețos care își stoarce
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Dan al II-lea. Suirea sa pe tron, în condițiile tragice ale sfârșitului de an 1447, apare ca o necesitate pentru coaliția antiotomană condusă de Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei. Cunoscut fiind faptul că relațiile între Cavalerul Alb și Vlad Dracul, voievodul Țării Românești, erau explozive și mai ales că gurile rele spuneau că lui Iancu Corvin îi cam umbla gândul la tronul Basarabilor (după spusele cronicarului polon Ian Dlugosz) o escaladare a conflictului părea inevitabilă. În vara lui 1437, la
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
maghiar Ladislau Postumul care afirmă într-un act din 21 martie 1457 că „a suprimat voievozi ai Țării Românești și Moldovei, fideli regatului, punând în locul acestora oameni devotați lui“. Poate că acest reproș se referea și la asasinarea lui Vlad Dracul, din noiembrie sau decembrie 1447, când „l-a ajuns moartea în satul Bălteni“ (DRH, B, vol.III, p. 289). În general se admite teoria că domnul muntean ar fi fost ucis la ordinul lui Iancu de Hunedoara, însă sunt câțiva
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]