15,136 matches
-
alipită tendonului. Bursele sinoviale sunt formațiuni saculare conjunctive, cu o mică cantitate de lichid, situate la nivelul tendoanelor și joncțiunilor osteo-tendinoase, mai ales acolo unde expunerea la traumatismele prin presiune este mai mare sau unde tendoanele alunecă pe un plan dur, osos. Bursele sinoviale îndeplinesc rol de protecție, dar și de a favoriza alunecarea tendoanelor. VASCULARIZAȚIA MUȘCHILOR STRIAȚI Contracția mușchilor striați implică intense activități metabolice asociate cu un mare consum de oxigen ceea ce determină o vascularizație abundentă. Arterele au, inițial o
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
condus la o critică masivă a wilsonianismului. Prin raportare critică la idealismul liberal interbelic și ca reacție la acesta din urmă, se construiește, în anii '20-'30, și realismul clasic al relațiilor internaționale. Realiștii clasici ai secolului XX au criticat dur caracterul efervescent al wilsonianismului și inadecvarea lui fundamentală la natura domeniului politicii internaționale. În cartea sa The Twenty Years' Crisis 1919-1939 (1939), Edward Hallett Carr (1892-1982) se angajează într-o critică susținută la adresa idealismului interbelic, promovat de marea majoritate a
RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
I. L. Caragiale"". Gestul poate recuperator amintește totuși de cel al lui Moțoc la reîntîlnirea cu Lăpușneanu "asemenea cîinelui care în loc să mușce, linge mîna care-l bate" (C. Negruzzi). În ceea ce-l privește, Maiorescu strecoară în însemnările sale zilnice observații foarte dure, formulate cu recea distanțare pe care o recomandă raportul cu speciile inferioare, afirmînd că îl culesese "de pe maidanurile din Ploiești" și urmărindu-i comportamentul: "Caragiale cam nerușinat cu ceilalți"; "Caragiali violent, grosolan și inutilizabil; "Caragiali lipsit de tact ca la
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
în el, exprimată uneori cu accente de o sfîșietoare frumusețe". Sunt aici dezvoltate sugestiile emblemei mateine "Cave, age, tace" pe care le adîncește Ovidiu Papadima care îl percepe pe Mateiu ca "blînd și sfios singuratic, pe care viața îl lovise dur și își găsise supremul refugiu și suprema consolare în arta sa"; un refugiu consolator îl reprezenta și sarcasmul savurat pe care i-l observă în perioada berlineză Paul Zarifopol, îngîmfarea și disprețul, ura și amoralismul fiind elemente ale unui schelet
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
chiar a celor care îl țineau de nebun, a fost, se înțelege, puternică." Aceasta e cauza pentru care, după cum comunică prietenului din Paris "trăiesc singur la mahala, nu am nici o slujbă, primesc scrisori și telegrame din Paris și Berlin" concluzionînd dur că "în România e prea infect să trăiești" și ancorînd viitorul de o speranță: dacă "vinde tata partea lui din Frătești, o lună ne vom revedea"; totuși, viața bucureșteană îi îmbogățește experiența căci practică "finul sport al saphismului", cunoaște o
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Marin Bucur stabilește o relație pe deplin pertinentă între mască și de-mascarea prin limbaj; la un prim nivel, "poza politeții și a curtoaziei pare în floare. Limbajul oficial este între onorabili, venerabili, stimabili și respectabili, domni, cetățeni, amici. Confruntările dure, scandalurile sunt conduse cu o etichetă derutantă"; referindu-se la Scrisoarea pierdută, criticul observă că "onorabilitatea personajelor politice caragialiene se consumă repede, ca o pauză verbală, pentru că nu onoarea și respectul sunt puse în joc, ci interesul, afacerea politică, combinația
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
șicană, cu ticăloșia, tare pe care le încarnează personaje ca „marele regizor” Eunucul și Le Petit (nume antitetic și simbolic pentru tipul ambițiosului), „fâșneața” Vipereasca sau directorul Bârsa, un fel de Tartuffe contemporan. Protagonistul, doctorul Radu Harega, traversează cele mai dure experiențe de viață: rănit în război, persecutat și arestat politic, în fine, reîncadrat. Pasionat de profesie, dar nefericit în căsnicie, continuă să lupte și să spere, cu o răbdare stoică, amintind-o pe aceea din parabola biblicului Iov. Folosind un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
faceți un pas înapoi, observați și apreciați la aceștia unicitatea, diferențele și ceea ce îi inspiră. +++ Ideea 30. Nimeni nu remarcă normalul În lumea de astăzi, copleșită de comunicare și gălăgie, a fi „normal” înseamnă să vă implicați într-o luptă dură pentru a face clienții să vă remarce și să vă țină minte. Sunt prea mulți competitori „normali” în peisaj. A trece peste barierele normale înseamnă să fiți „sensibil diferit” și, în același timp, „confortabil de familiar”. În Japonia, ultimul lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
angajați. Acest truism a fost demonstrat de-a lungul anilor în toată gama de afaceri și organizații. Doug, un tânăr muncitor în construcții, era ca o stea strălucitoare într-o meserie văzută adesea ca îmbrățișată de muncitori ursuzi, necizelați și duri, cu părul lung, cu barbă și care mestecă tabac. Nerăbdarea sa de a face tâmplărie de calitate era însoțită de un comportament onest, sobru, prietenos și de încredere. Valoarea lui Doug era evidentă fiecărui angajator în parte, chiar și atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
mare pericol atunci când vă confruntați cu greșeli, cu încălcarea regulilor și cu angajați care nu joacă conform acestora este să folosiți acel eveniment pentru a pedepsi pe toată lumea din pricina unei singure persoane sau a unui incident izolat. Dacă reacționați prea dur și folosiți pedeapsa nediferențiat (vă aduceți aminte de școala generală?Ă vă puteți sufoca oamenii și distruge inspirația pe care v-ați străduit atât de mult să o creați. Când fostul candidat la președinție H. Ross Perot și-a vândut
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
a corecta și a merge mai departe - și veți însenina atmosfera și veți elimina imediat tensiunea din afacerea dumneavoastră. Prietenul meu Jerry R. era cunoscut pentru faptul că era sincer și spunea ceea ce gândea. Uneori, sinceritatea sa putea fi foarte dură. Dar atât prietenii, cât și angajații știau la ce să se aștepte de la el. Cel mai bun lucru era că, după ce se străduia și rezolva situația, nu mai aducea niciodată vorba despre aceasta. Era un adept al confruntării, corectării și
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
o femeie se ridică la Paris la rangul de mit: "Elle en fut enivrée. Leș compliments, leș invitations, leș hommages, le sentiment d'être devenue une de ces préférées, une de ces élues que Paris acclame, adule, adore tânt que dure son entraînement, la joie d'être ainsi choyée, admirée, d'être appelée, attirée, recherchée partout, firent éclater dans son âme une crise aiguë de snobisme" [Maupassant, Notre coeur, p.185-186]. "Des mois se passèrent. On l'oubliait. Lorsque son nom
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ci pe manieră de a spune, pe expresie: "să voix n'ait point à votre intention des intonations particulièrement aimables" [Maupassant, L'homme-fille, În La parure, p.346]. Modulările de voce însoțesc limbajul sau magnetizant. Ele pot destabiliza pe cei duri și încuraja pe cei timizi. "On ne vous voit plus, Olivier? Qu'est-ce que vous faites? Je ne voulais pas vous gener en ce moment. Dans la façon dont elle prononça "Olivier", elle mit tous șes reproches et tout son
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de impulsurile afectivității sale decât de raționamente și motive, de sensibilitate mai mult decât de imperative morale. Dar nici această stare de emotivitate nu durează: "Leș Parisiens veulent bien être émus, attendris, touchés... mais ils ne veulent point que cela dure longtemps" [de Kock, 1867, p.108]. 128 "Cette fille, Yvette, me déconcerte absolument, d'ailleurs. C'est un mystère. Și elle n'est pas le monstre d'astuce et de perversité le plus complet que j'aie jamais vu, elle
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
âges dont l'influence est beaucoup plus forțe que chez leș hommes" [Butor, p.18-19, subl.n.]. 138 "Toujours Parisienne, elle n'avait pas dépouillé să coquetterie, quoiqu'elle eût quitté leș parures du monde pour le bandeau, pour la dure étamine des carmélites." 139 Invitat să cineze în singurătate cu doamna Dambreuse, Frédéric simte ce perspective se deschid în fața lui: "Îl semblait à Frédéric, en descendant l'escalier, qu'il était devenu un autre homme, que la température embaumante des
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
croyant seule, s'amusait à chanter. Elle faisait des gammes, des trilles, des arpèges"[Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.113]. Stilul de interpretare al doamnei Dambreuse seamănă cu ea însăși: "Elle avait une façon de jouer du piano, correcte et dure" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.409]. 291 "La femme n'est créée et venue en ce monde que pour deux choses, qui seules peuvent faire épanouir șes vraies, șes grandes, șes excellentes qualités: l'amour et l'enfant. Je parle
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și viața personajelor pare accelerată. S. are prea multe de spus, pare să nu aibă timp de analiză psihologică ori pentru descrierea poetic-fastuoasă a oamenilor și a lucrurilor. Această „accelerare” narativă își are riscurile ei, dar stridențele și accentele prea dure sunt asimilate de o viziune generoasă asupra omului, în care și miraculosul își păstrează un loc al său, în pofida răului care îl asaltează, ca într-o cursă delirantă. De aici, poate, și dramatismul acestei proze. SCRIERI: Zile sălbatice, Iași, 1991
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
Scor ridicat al inteligenței Scor scăzut al inteligenței Competență socială Inadecvat social Calificare profesională Necalificat Competență sexuală Incompetent sexual Statut social ridicat Statut social scăzut Loc de muncă stabil (tatăl) Fără loc de muncă (tatăl) Educație inconsecventă în copilărie Educație dură în copilărie Tip controlat în timpul comiterii faptei Tip anxios Consum de alcool Consum minim de alcool Stres situațional crescut (agitație) Sters situațional minim Coabitează cu un partener Trăiește singur Mobilitate mare (mașina bună) Trăiește sau lucrează în apropierea locului crimei
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
soluția ideală pentru sarcina diseminării cunoștințelor. Cu alte cuvinte, pentru ceea ce Pierre Bourdieu și alții denumesc „reproducere”. Astfel de soluții alternative au fost propuse atât în vremuri când sistemul național de învățământ funcționa cu mult succes, cât și în condițiile dure ale comunismului de stat, când organizarea unui mecanism conspirativ de transmitere a culturii era perfect justificată ca modalitate de a salva prețioasele tradiții umaniste ale studiului și cercetării libere, însă constituia înaltă trădare. Intelectualii autodidacți alcătuiau o specie destul de rară
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Cornell University Press, Ithaca și Londra, 1995 (ed. rom.: Cultură și naționalism în România Mare, 1918-1930, traducere de Vlad Russo, Humanitas, București, 1998). 6. S-a scris mult despre duplicitatea intelectualilor sub sistemele totalitare sau chiar în regimurile mai puțin dure. Gândirea captivă (1953), clasica operă a lui Czesßaw Mißosz, a introdus noțiunea crucială de ketman, întâlnită inițial în culturile islamice de către Gobineau și definită de Mißosz ca fiind o strategie complexă prin care intelectualii trăitori în regimul comunist, rămânând în
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Humanitas, București, 1999). Despre disimulare sub comunism, vezi Ken Jowitt, New World Disorder. The Leninist Extinction, University of California Press, Berkeley, 1992 (capitolele despre cultura politică, neotradiționalism și moștenirea leninistă). Pentru cazul particular al ketman-ului în România în contextul unei dure analize a natalismului ceaușist, vezi Gail Kligman, The Politics of Duplicity. Controlling Reproduction in Ceausescu’s Romania, University of California Press, Berkeley, Los Angeles, Londra, 1998, mai cu seamă pp. 13-16, 35-41, 116-118 (ed. rom.: Politica duplicității. Controlul reproducerii în
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în tradiția răsăriteană, Humanitas, București, 1996). Dar cheia surprinzătoarei îngăduințe a Partidului față de acest grup se afla altundeva, așa cum voi arăta mai târziu. O prezentare mai puțin ditirambică a ideilor și practicii pedagogice ale lui Noica se găsește în Ion Dur, Noica, între dandysm și mitul școlii, Eminescu, București, 1994. 12. ștefan Borbély, „Jurnalul de la Păltiniș”, Echinox, 30, 10-12, 1998, p. 19. Până astăzi, aceasta rămâne cea mai bună introducere în semnificația politico-ideologico-culturală a Jurnalului. Borbély examinează de asemenea ceea ce el
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ale fostului spațiu sovietic, diseminat prin cvasiidentice readers - antologii de capitole și articole copiate ad usum delphini de înfloritoare companii specializate în producția de „materiale de citit” (reading materials) pentru cei ce nu mai citesc cărți -, e construit în jurul nucleului dur Foucault - Derrida - Bourdieu, un model reducționist al ofertei intelectuale franceze, și poate fi extins modular, în funcție de „preferințe” și „orientări”: modulul marxist (cu valorile sigure, ca Sartre în încarnarea lui stalinistă de după 1945, dar și cu personaje ca instabilul - până la omucidere
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
60, eroziunea partidelor staliniste și maoiste progresa vizibil, iar „a treia cale” nu mai amenința să fie recuperată de comuniști, deoarece social-democrația europeană se afirmase convingător la guvernare, părând că răspunde mai bine sensibilității populare decât ideologiile anticomuniste „pure și dure”. De la jumătatea anilor ’70 și până în 1989, chiar partenerii de dialog est-europeni ai liberalilor occidentali se schimbaseră: în locul „foștilor” de toate orientările ajunși pe diverse căi în Vest și alături de revizioniștii marxiști rămași după Cortina de Fier, tinerii militanți pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în România anului 1989 - până la sacrificiu, erau atrași spre Occident de „banalitatea binelui” (dacă pot spune astfel, cu un ecou din Hannah Arendt), nu de tragismul confruntării între libertate și tiranie. Nici în Occident, cu excepția relativ puținilor liberali „puri și duri”, anticomuniști ireductibili, nu se găseau prea mulți parteneri pentru posibilii anticomuniști estici, vârstnici sau tineri (anticomunismul acestora din urmă fiind un direct rezultat al funcționării catastrofale a „sistemului”). Deși organizațiile occidentale anticomuniste continuau să-i ajute pe esticii ajunși într-
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]