KorAP: Find »[drukola/base=gară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...565 566 567 ...617 >

15,415 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

strălucitor! Parcă ar fi o stea. ȘEFUL GĂRII: Am știut eu că vine. IOANA: Ce bine! Mâine dimineață vom fi pe țărmul mării... Vom avea apă... Ne vom plimba prin apă... (Trepidații, zgomotul crește în intensitate.) HAMALUL: Vine! Vine! ȘEFUL GĂRII: Luați-vă geamantanele! Nu vă înghesuiți! Încet! HAMALUL (Către CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE.): Domnule, dumneavoastră nu aveți bagaje? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu, eu nu port bagaje. ȘEFUL GĂRII: Stați mai departe de linie, mai departe... Vine cu viteză și... IOANA (Către

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
vom plimba prin apă... (Trepidații, zgomotul crește în intensitate.) HAMALUL: Vine! Vine! ȘEFUL GĂRII: Luați-vă geamantanele! Nu vă înghesuiți! Încet! HAMALUL (Către CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE.): Domnule, dumneavoastră nu aveți bagaje? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu, eu nu port bagaje. ȘEFUL GĂRII: Stați mai departe de linie, mai departe... Vine cu viteză și... IOANA (Către CĂLĂTOR.): Cât avem de mers? Până mâine ajungem? Nu știi când ajungem! Mi-e sete. Mi-e așa de sete... (Zgomotele cresc, devin alarmante, trepidații, vânt, lumini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
cu viteză și... IOANA (Către CĂLĂTOR.): Cât avem de mers? Până mâine ajungem? Nu știi când ajungem! Mi-e sete. Mi-e așa de sete... (Zgomotele cresc, devin alarmante, trepidații, vânt, lumini.) HAMALUL: Ce-i asta? Ce se întâmplă! ȘEFUL GĂRII (Excitat.): Se apropie! Vine! Trenul fantastic! Nu v-am spus? E un tren gigantic, un tren unic... IOANA: Mi-e frică...De unde vine? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Către ȘEFUL GĂRII.): Domnule, ce-i asta? (Un adevărat urlet apropiindu-se, sunetul puternic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
trepidații, vânt, lumini.) HAMALUL: Ce-i asta? Ce se întâmplă! ȘEFUL GĂRII (Excitat.): Se apropie! Vine! Trenul fantastic! Nu v-am spus? E un tren gigantic, un tren unic... IOANA: Mi-e frică...De unde vine? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Către ȘEFUL GĂRII.): Domnule, ce-i asta? (Un adevărat urlet apropiindu-se, sunetul puternic alroților pe șinele întrerupte.) CASIERUL (Alarmat.): Domnule, dar... trebuia să... Nu? (Prinzându-l pe ȘEFUL GĂRII de piept și scuturându-l violent.) Nu trebuia să facem ceva...? N-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
tren unic... IOANA: Mi-e frică...De unde vine? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Către ȘEFUL GĂRII.): Domnule, ce-i asta? (Un adevărat urlet apropiindu-se, sunetul puternic alroților pe șinele întrerupte.) CASIERUL (Alarmat.): Domnule, dar... trebuia să... Nu? (Prinzându-l pe ȘEFUL GĂRII de piept și scuturându-l violent.) Nu trebuia să facem ceva...? N-am uitat să...? IOANA: Mi-e sete... Mi-e foarte sete... (Înfricoșată, se agită.) HAMALUL: Ăsta e trenul? Ăsta? A luat cineva bilete? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
să facem ceva...? N-am uitat să...? IOANA: Mi-e sete... Mi-e foarte sete... (Înfricoșată, se agită.) HAMALUL: Ăsta e trenul? Ăsta? A luat cineva bilete? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce-i asta? De unde? De ce? (Luminile în scenă se sting; gara, peronul și personajele sunt traversate cu violență de luminile unor ferestre care se proiectează de undeva din spațiu; sunetele sunt puternice, fluieratul unei locomotive ireale, gigantice, înfricoșătoare, ritmul puternic al roților ca o armă care trage cu foc; este tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
înfricoșătoare, ritmul puternic al roților ca o armă care trage cu foc; este tot mai clară ideea că trenul fantastic trece ca un fulger fără să oprească; de altfel trenul fantastic nu trece pe șine, el trece prin șine, prin gară și prinpersonaje; cei cinci sunt într-o agitație cumplită, din care apar gesturi fotografice, în răstimpurile scurte când luminile proiectate de ferestrele gigantice trec peste ei.) IOANA: Nu vreau! Nu... HAMALUL: Ce face ăsta? Nu oprește? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Alergând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
peste ei.) IOANA: Nu vreau! Nu... HAMALUL: Ce face ăsta? Nu oprește? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Alergând dintr-o parte în alta.): Opriți! Opriți! IOANA: De ce nu oprește? De ce? CASIERUL: Bestiilor! (Aleargă înnebunit, se aruncă pe șine.): Unde sunteți, bestiilor? ȘEFUL GĂRII: Am știut! Am știut! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Îngrozit, aleargă în jurul celorlalte personaje): Ce i-ați făcut? De ce nu-l opriți? Opriți-l! IOANA (Lovindu-l pe ȘEFUL GĂRII: Oprește-l! Oprește-l! ȘEFUL GĂRII (Descompus, râde înnebunit.): Am știut, ha

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
CASIERUL: Bestiilor! (Aleargă înnebunit, se aruncă pe șine.): Unde sunteți, bestiilor? ȘEFUL GĂRII: Am știut! Am știut! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Îngrozit, aleargă în jurul celorlalte personaje): Ce i-ați făcut? De ce nu-l opriți? Opriți-l! IOANA (Lovindu-l pe ȘEFUL GĂRII: Oprește-l! Oprește-l! ȘEFUL GĂRII (Descompus, râde înnebunit.): Am știut, ha, ha... Am știut... HAMALUL: Opriți-l, domnule, opriți-l! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Luați-mă de aici... Vreau să merg cu voi... IOANA (Plângând.): Faceți ceva! (Către ȘEFUL GĂRII

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
pe șine.): Unde sunteți, bestiilor? ȘEFUL GĂRII: Am știut! Am știut! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Îngrozit, aleargă în jurul celorlalte personaje): Ce i-ați făcut? De ce nu-l opriți? Opriți-l! IOANA (Lovindu-l pe ȘEFUL GĂRII: Oprește-l! Oprește-l! ȘEFUL GĂRII (Descompus, râde înnebunit.): Am știut, ha, ha... Am știut... HAMALUL: Opriți-l, domnule, opriți-l! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Luați-mă de aici... Vreau să merg cu voi... IOANA (Plângând.): Faceți ceva! (Către ȘEFUL GĂRII.): Porcule! HAMALUL (Cu vocea tremurândă.): Acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
GĂRII: Oprește-l! Oprește-l! ȘEFUL GĂRII (Descompus, râde înnebunit.): Am știut, ha, ha... Am știut... HAMALUL: Opriți-l, domnule, opriți-l! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Luați-mă de aici... Vreau să merg cu voi... IOANA (Plângând.): Faceți ceva! (Către ȘEFUL GĂRII.): Porcule! HAMALUL (Cu vocea tremurândă.): Acum! Acum! (Trenul fantastic a trecut; sunetele se sting; ritmul roților se îndepărtează, dispare; lumină slabă în scenă, o lumină albastră de undeva dinspre pata albastră; personajele au rămas înlemnite în pozițiile agoniei lor; ȘEFUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Porcule! HAMALUL (Cu vocea tremurândă.): Acum! Acum! (Trenul fantastic a trecut; sunetele se sting; ritmul roților se îndepărtează, dispare; lumină slabă în scenă, o lumină albastră de undeva dinspre pata albastră; personajele au rămas înlemnite în pozițiile agoniei lor; ȘEFUL GĂRII a rămas în picioare, cu hohotul de râs încremenit pe figură, privind prostit în direcția în care a dispărut trenul; IOANA scâncește ușor la picioarele tatălui ei; CASIERUL a rămas încremenit pe șine, cu privirile în pământ; CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
află cu un pas înaintea ieșirii din scenă, istovit, cu privirile în gol; HAMALUL s-a trântit pe valizele lui și-și ține capul în mâini; acest tablou durează câteva zeci de secunde; brusc, din spatele, lor, se aude tic-tacul ceasului gării care a reînceput să meargă; toate privirile personajelor sunt îndreptate spre ceasul gării, pe care îl urmăresc o vreme, în tăcere; apoi, HAMALUL își caută prin buzunare și scoate un fir de iarbă; și-l pune între dinți, se ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
HAMALUL s-a trântit pe valizele lui și-și ține capul în mâini; acest tablou durează câteva zeci de secunde; brusc, din spatele, lor, se aude tic-tacul ceasului gării care a reînceput să meargă; toate privirile personajelor sunt îndreptate spre ceasul gării, pe care îl urmăresc o vreme, în tăcere; apoi, HAMALUL își caută prin buzunare și scoate un fir de iarbă; și-l pune între dinți, se ridică și începe să facă mișcări de relaxare; CASIERUL are în pumnul strâns două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
CASIERUL are în pumnul strâns două zaruri; își deschide pumnul și zarurile cad pe suprafața plană a unui geamantan răsturnat ca pe o masă de joc; Bruno va arunca de câteva ori zarurile, tot mai atent la jocul său; ȘEFUL GĂRII își scoate jobenul și se șterge de sudoare; Ioana se ridică încet și își scoate pălăria imensă, personajele reintră în ritmul lor; zarurile lui Bruno lovesc tot mai puternic suprafața geamantanului.) CASIERUL: Hi, hi... (Privindu-și rezultatul unei aruncări.) Hi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
sudoare; Ioana se ridică încet și își scoate pălăria imensă, personajele reintră în ritmul lor; zarurile lui Bruno lovesc tot mai puternic suprafața geamantanului.) CASIERUL: Hi, hi... (Privindu-și rezultatul unei aruncări.) Hi... (Ridicându-și capul.) Șase-șase... (HAMALUL și ȘEFUL GĂRII se apropie încet de CASIER.): Hi, hi... (O vreme personajele rămân în această stare.) CASIERUL: Ce-ați zice, domnilor, de o partidă de zaruri? HAMALUL: Da, da... Cred că o partidă de zaruri ar fi binevenită. ȘEFUL GĂRII: Da, cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
și ȘEFUL GĂRII se apropie încet de CASIER.): Hi, hi... (O vreme personajele rămân în această stare.) CASIERUL: Ce-ați zice, domnilor, de o partidă de zaruri? HAMALUL: Da, da... Cred că o partidă de zaruri ar fi binevenită. ȘEFUL GĂRII: Da, cred că cel mai bun lucrau pe care... (Se așază pe geamantanele din jur și încep să joace zaruri, nepăsători și tot mai entuziasmați de joc; vor scoate exclamații și strigăte de plăcere) CASIERUL: Hm! HAMALUL: He, he, he

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
cred că cel mai bun lucrau pe care... (Se așază pe geamantanele din jur și încep să joace zaruri, nepăsători și tot mai entuziasmați de joc; vor scoate exclamații și strigăte de plăcere) CASIERUL: Hm! HAMALUL: He, he, he... ȘEFUL GĂRII: Aș! (CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE se întoarce, absent, pe peron; îi privește pe cei trei care joacă zaruri; o privește pe IOANA; liniștit, senin, începe să urce scările care duc la camera de sus; deschide ușa, intră lăsând ușa deschisă; IOANA

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
singuratic al lui Bruno; Grubi stă întins pe căruciorul de bagaje și își mestecă paiul; Domnul Kapunta stă întins pe fotoliul-leagăn; după câteva secunde se ridică și începe să se plimbe pe marginea scenei; redevine prezentatorul de la începutul piesei.) ȘEFUL GĂRII: După trei lumi de zile, CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE s-a stins tăcut, în camera de sus. Peste încă un timp, Ioana a născut un băiat pe care l-am numit Artur. Înainte de a împlini cinci ani, într-o dimineață ploioasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

al țării unde ministrul de resort și-a dat demisia pentru că, timp de un an, trenurile de pe toate rutele cumulaseră o Întârziere de vreo două minute și jumătate. Era exact ora 18.48, o mărturisea vechiul orologiu care domina peronul gării copilăriei. Când a dat cu ochii de cadranul alb și rotund, Toshiro Fujimori și-a privit, din instinct, rablamentul expirat de la mână. La urma urmei, era un rău și un ingrat: de pe la 15 ani, de când Îl primise cadou la o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
o clipă indecis și apoi a Început să se deplaseze În cadența impecabilă de totdeauna. Înviase. Dar adevăratul șoc a venit abia după aceasta. Toshiro Fujimori și-a așezat geamantanul pe peron și s-a mai uitat o dată la orologiul gării, ca să poată potrivi orarul și minutarul ceasului său, amândouă oprite aleatoriu În timpul ultimului exercițiu de resuscitare dinaintea plecării din Osaka. Nu era nevoie: obiectul care dăduse În primire În urmă cu două luni și care Îl făcuse de râs În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
de resuscitare dinaintea plecării din Osaka. Nu era nevoie: obiectul care dăduse În primire În urmă cu două luni și care Îl făcuse de râs În tren indica ora 18.50 fix. Exact ora pe care o arăta și ceasul gării! Odată pornit, ceasul a continuat să funcționeze ca și când nu s-ar fi oprit niciodată. La sfârșitul facultății, Încă Își făcea datoria cu brio. Toshiro n-a avut curajul să povestească multora enigmatica Întâmplare, pentru că lui Însuși Îi părea de necrezut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910

își arestează ofițerii și, împreună cu grupuri de marinari și civili înarmați, se întăresc în Rotonda care domina orașul, actuala Piață Pombal. Armata guvernamentală atacă de mai multe ori piața, fără să izbutească să o cucerească. Artileria bombardează centrele insurecte de la gară și castelul S. Jorge. Revoluționarii ar fi depus poate armele dacă Machado dos Santos nu și-ar fi păstrat entuziasmul și încrederea în victorie. În sfârșit, se aude artileria insurectă; revolta izbucnise pe vasele de război San Rafael și Adamastor

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
zile după primul atentat, se hotărăște să se ducă la Porto, să se convingă personal de starea lucrurilor de acolo, care părea atât de confuză de departe. Prietenii încearcă să-1 oprească. Nu se tem de Porto propriu zis, ci de gările prin care avea să treacă trenul Președintelui până la capitala Nordului. Comandantul garnizoanei din Porto expediază ministrului de război o telegramă cifrată arătând riscurile călătoriei. "Telegrama ajunge neinteligibilă, indescifrabilă. Niciodată nu s-a știut cum a fost încurcată și mutilată după

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
indescifrabilă. Niciodată nu s-a știut cum a fost încurcată și mutilată după expedierea ei de către poșta din Porto" (Rocha Martins). În fața hotărârii lui de a pleca, în seara de 14 decembrie, prietenii îl sfătuiesc să ia trenul de la altă gară decât Rossio, gara centrală a Lisabonei. Sidonio refuză și acest ultim sfat. La 9 seara, se îndreaptă în automobilul său spre Rossio. Văzând forțele desfășurate pentru pază - poliție, agenți, infanterie din Garda Republicană - exclamă, întunecîndu-se: "Asta nu-mi place! Parcă

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]