15,139 matches
-
că nu ar fi avut o privire scrutătoare și o spiritualitate profundă pentru a le vedea, ci pentru că pur și simplu în viziunea sa nu existau. Puțini se pot lăuda, asemenea lui, cu o adeziune totală, cordială și vitală la idealul franciscan și, prin urmare, cu o mărturie tot atât de autoritară despre situația adevărată a Ordinului. Traducerea a fost realizată după ediția lui H. BOEHMER, Chronica fratris Jordani, CED, VI, Paris 1908, confruntată cu ediția prezentă Quaracchi: Chronica fratris Iordani a Ianno
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cunoscute sau chiar surprinzătoare. La elaborarea acestor opere franciscane contribuie doi factori: dorința de a nu permite să cadă în uitare amintirile și secretele începuturilor și, poate, acea aspirație, mereu gata să se reînnoiască, împotriva rutinei la care timpul expune idealurile, în contact cu izvorul. Însuflețiți de acest deziderat, unii s-au îngrijit să-i întrebe și să-i asculte cu răbdare pe ultimii frați care au făcut parte dintre «primii însoțitori» și pe cei care au trăit alături de ei. Le
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Cânturile lui Maldoror sau, la Nichita Stănescu, Lupta inimii cu sângele -, poeziei lui M. îi este caracteristică revărsarea unei spuneri aluvionare ce nu ținea seama de limitări prozodice. Ea răspunde însă trăirii dionisiace (,,dreptul la viață difuză și violentă”) și idealului deschiderii către toate nivelurile de existență, într-o respirație whitmaniană. ,,Pereche” cu sufletul pământului, eul liric își asumă o ,,mare religiozitate” (,,suntem veșnicia vieții”) și se situează pe același plan cu ,,Dumnezeul prebiblic” - Dumnezeul plămădirii nediferențiate de dinaintea Creației - într-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
zbuciumul lor în gol, senzația de apăsare pe care o dă viața, intransigența unora, greșelile și abuzurile comise tocmai din dorința de a nu greși, spaima de banal, de ratare - toate acestea într-o perioadă când se lupta pentru un ideal în numele căruia părea că merită sacrificat orice. Sondând zonele abisale ale subconștientului, mergând cu analiza dincolo de gest, până la stadiul intențiilor, autoarea le întocmește adevărate fișe biografice personajelor sale - tineri artiști a căror viață, la numai 23 de ani, ia întorsături ciudate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
e nu, atunci realizarea lui este puțin probabilă. Stabiliți-vă doar țeluri care să vă facă să vă simțiți mândri atunci când le atingeți. Integrat. Obiectivele dumneavoastră au legătură Între ele? Se potrivesc cu celelalte lucruri pe care le-ați plănuit? Idealuri precum economisirea a 35% din veniturile dumneavoastră În timp ce vă gândiți să vă cumpărați o mașină și să călătoriți prin Europa ar putea să nu aibă prea multă sinergie. Tangibil. Țelul dumneavoastră este formulat În scris? Cele nescrise sunt doar niște
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
a determinat rezultatul sau intimidarea psihologică a antrenorului Red a provocat schimbarea. Trabucul lui Red este un semn de recunoaștere a unei realizări. Aprinderea lui Înainte de atingerea țelului era o reprezentare mentală a victoriei pentru Red. Practic, el Își vedea idealul În minte Înainte de a se Împlini. De la Red Auerbach am Învățat trei reguli care conduc la o carieră reușită și de succes: 1) Nimic nu se Întâmplă fără un țel. Plutirea În derivă spre anumite obiective de obicei se sfârșește
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
înțeles de antici și, fără îndoială și de Augustus însuși -, ca "drept de a participa activ la viața statului" a fost înlocuit de un concept nou, înțeles de clasa aristocratică de la conducere ca "dreptul individului de a-și realiza propriul ideal în afara statului"131. Poate, în loc să vorbim despre un concept nou, e mai bine să vorbim tot despre conceptul antic adaptat însă la schimbările condițiilor politice ale epocii. "Dreptul de a lua parte activă la viața statului", golit progresiv de semnificația
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
golit progresiv de semnificația sa, în baza evoluției instituției imperiale, și-a deviat cursul normal spre realități care, deși în surdină, să poată răspunde exigențelor naturale de libertate ale spirtului uman, devenind astfel "dreptul individului de a-și realiza propriul ideal în afara statului". Mai mult decât o dorință de evadare, o asemenea schimbare a conceptului de libertate reprezintă o atitudine de interiorizare și de sublimație din partea clasei aristocratice conducătoare, stimulată, în același timp, și de seve de spiritualitate sincretistă și, mai
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să mergi după curentul (augustan) și nu numai în ceea ce-l privește pe Ovidiu, ci în general. Sulmonezul spune clar: ce rușinos este un asemenea comportament! Printre rânduri ar vrea să emită următoarea maximă: ce rușinos este să abandonezi toate idealurile luptei pentru libertate, adăugându-te celor care se gândesc numai la beneficiile prezentului! Nu astfel de comportamente au făcut celebre prieteniile dintre Oreste și Pylades, dintre Tezeu și Pirithous... Dacă Graecinus vrea ca și prietenia sa cu Ovidiu să devină
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Augustus care să acorde funcții înalte în Imperiu. Intuiește că, odată cu dispariția lui Augustus, situația Statului, contrar așteptărilor lui Ovidiu și a celor din opoziție, rămânea aproape neschimbată: nu s-ar fi întors la Republica. Ovidiu ezită între ideile și idealurile sale de a căror inactualitate începe, în sfârșit, să-și dea seama și realitatea contingentă și pare mai hotărât ca niciodată să ajungă la un acord. Și totuși ceva și mai profund decât amărăciunea și disprețul său față de o soartă
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lui Paulus Fabius Maximus, își îndreaptă toate speranțele și insistențele care îi mai rămăseseră către Sextus Pompeius, care, pe lângă faptul că era probabil înrudit cu domus Fabia, cu care era înrudit și legat prin prietenie însuși Ovidiu, se afla, ca ideal de viață politică, pe linia tradiției Marelui Pompeius, simbol al anti-Cezarismului prin excelență. Lui Rufinus îi sunt dedicate Ponticele I, III și III, IV. Cine este acest Rufinus e greu de spus. Era poate un poet, dacă ne luăm după
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
-și dorească (v. 49). De aceea, să caute Tuticanus în ce mod l-ar putea ajuta și cum ar putea ajunge la îndeplinirea făgăduințelor lui Ovidiu. Reluăm: în sufletul lui Ovidiu se remarcă o dezorientare totală; toate speranțele risipite, toate idealurile frânte. Totul îi devine indiferent și-și lasă până și propriile-i dorințe în grija prietenilor săi și a lui Tuticanus, în mod special. Dar din scrisoarea următoare (XIV) rezultă clar că Ovidiu încă mai păstrează în inima sa o
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
prinde, de a asuma obiectul este, Într-un plan mai profund al aventurii, imposibilitatea de a stăpîni limba. Zbaterea În lațul iubirii este și zbaterea În lațul gramaticii. Iată, dar, adevărata, reala dimensiune a suferinței lui Ienăchiță Văcărescu: un mare ideal și conștiința că nu-l poate exprima pe de-a-ntregul. De aici, În plan emoțional, pustiirea, jalea, complexul amărîtă turturea, iar În plan stilistic: o strategie a ocolului, Întoarcerea sistematică a oglinzii spre cealaltă față (Întunecată) a obiectului. Complexul Ienăchiță
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la gînduri grele. În poemul citat, ființa enigmatică primește determinări noi. Unele s-au și văzut: să aibă un ce misterios și dulce, bunăoară. Dar frumusețea n-ar fi Întreagă și profundă dacă n-ar avea și o latură morală. Idealul lui Alecu Văcărescu este ca frumosul să fie și bun, ca idealul grecilor și al esteticienilor kantieni. Iată În propozițiile lui tremurătoare și Împiedicate exprimarea acestui gînd: „CÎnd voi zice frumusețe, Voi și suflet cu blîndețe, Cu simțiri, cu isteciune
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
s-au și văzut: să aibă un ce misterios și dulce, bunăoară. Dar frumusețea n-ar fi Întreagă și profundă dacă n-ar avea și o latură morală. Idealul lui Alecu Văcărescu este ca frumosul să fie și bun, ca idealul grecilor și al esteticienilor kantieni. Iată În propozițiile lui tremurătoare și Împiedicate exprimarea acestui gînd: „CÎnd voi zice frumusețe, Voi și suflet cu blîndețe, Cu simțiri, cu isteciune Depărtat de-nșelăciune.” (s.n.) Frumusețea desăvîrșită, divină („care poate să numească / fitecine
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sînt după tine, pe urmă-ți te-nsoțesc; RÎvna p-ale ei aripi acolo mă răpește Și soarta ta cea lesne În veci eu o doresc, ...................................................................... Dar... plumbul datoriei mă trage iară jos.” Natura, va să zică, dublă a creatorului, Împărțirea talentului Între ideal și real, vis și datorie, cu opțiunea, aici, pentru „plumbul datoriei”. O datorie resimțită ca o povară, o renunțare În care poetul nu vede Încă partea de bucurie și frumusețe. Asta nu-l Împiedică Însă ca, atunci cînd vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Voluptatea rămîne atașată de bunurile raiului pămîntesc. Ele Întrețin buna dispoziție a sufletului, Întineresc spiritul, stimulează reveria. O reverie, trebuie să spunem, molatică, dezmierdătoare. O reverie a măsurii și a firescului. Limbajul ei este repet, șoapta, expresia ei este nuanța, idealul ei este solidaritatea. Fiecare oaspete din poiana tăinuită are rostul, justificarea lui. Arghezi, reluînd acest lirism al miniaturalului, Îi va da o dimensiune cosmică. Lucrurile neînsemnate au În poemele lui o „țandară de lumină” care le leagă de marele univers
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prinde, de a asuma obiectul este, Într-un plan mai profund al aventurii, imposibilitatea de a stăpîni limba. Zbaterea În lațul iubirii este și zbaterea În lațul gramaticii. Iată, dar, adevărata, reala dimensiune a suferinței lui Ienăchiță Văcărescu: un mare ideal și conștiință că nu poate exprima pe de-a-ntregul. De aici În plan emoțional, pustiirea, jalea, complexul amărîtă turturea, iar În plan stilistic: o strategie a ocolului, Întoarcerea sistematică a oglinzii spre cealaltă față (Întunecată) a obiectului”. Alecu Văcărescu nu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de "iradierea" feminității (care se exprimă prin "zâmbet", "atitudini", "privire"), Bizu ignoră deliberat "detaliile amănuntului plastic" și își alege "din instinct" obiectul pasiunii sale "cât mai îndepărtat și deci mai greu de atins". Din dorința de a iubi numai un "ideal", o "icoană" intangibilă, Bizu se îndrăgostește de mama unui băiat de aceeași vârstă cu el, pe care o spionează în fel și chip, căutându-i apropierea. Când femeia pleacă din localitate, junele amorez se simte eliberat de orice scrupule morale
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a sentimentelor, autorul voia să se spele pe mâini, transferând exclusiv asupra nevinovatului Bizu păguboasa propensiune (auto)reflexivă, pentru a dovedi că despicarea firului în patru nu duce la nimic bun, și cu atât mai puțin la cunoașterea de sine (idealul oricărui "analist"). Scurt spus, o dată cu Firu'n patru romancierul Lovinescu se delimitează încă și mai tranșant de tradiția prozei noastre psihologist-autenticiste, făcând din eroul ei predilect (intelectualul fascinat de absolut, Don Juanul cu preocupări metafizice) un inocent personaj de melodramă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
tranșant de tradiția prozei noastre psihologist-autenticiste, făcând din eroul ei predilect (intelectualul fascinat de absolut, Don Juanul cu preocupări metafizice) un inocent personaj de melodramă, un om în fond mediocru, care nu vede idei, dar visează cu ochii deschiși la idealul burgez al fericirii în doi și la pacea căminului conjugal. Prin urmare, dacă intenționa să transforme biografia personajului său într-o melodramă, prozatorul trebuia neapărat să imagineze o poveste de dragoste, iar pentru asta era constrâns să se întoarcă din
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pline, rotunde" n-avea cum să atingă și sufletul complicat al bărbatului. Rosina "nu era frumoasă" și, ca atare, nu putea deveni o "icoană", ca o anume "madam Trandafirescu", de pildă ("văduvă brună, frumușică, cu nas subțire și ascuțit, adulmecând idealul"), care îi apare lui Bizu sub chipul unei făpturi de vis, plăsmuite în mare măsură de imaginația sa febrilă și anticipând întâlniri mai durabile, mai esențiale. Întâlnirile cu adevărat importante se și produc, de altfel, curând. De la bun început, Bizu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pe care se articulează mitul (ca narațiune exemplară), și anume: 1. viața scurtă, thanatofilia; 2. finalul vieții întunecat de nebunie, adică de "pierderea facultății primordiale a creatorului inteligența"; 3. "imaginea fizică angelică"; 4. "universalitatea și proteismul preocupărilor", în acord cu idealul renascentist al lui uomo universale; 5. fascinația pentru ocultism și ezoterism, adică pentru "construcțiile universale totalizante"; 6. lipsa de succes în timpul vieții, compensată de idolatria postumă; și, în fine, 7. "o iubire extraordinară leagă pe tânărul geniu de o femeie
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
unul vitalist, "naturalist"131 (un "naturalism" de felul celui care s-a manifestat în Grecia antică, precizează criticul de la Contemporanul, intuind importanța obsesiei auroralului, a originarului, în creația eminesciană). Pentru Gherea, așadar (care făcea apologia "femeii-erou"), era de neînțeles un ideal pur estetic precum acela eminescian: " Dacă femeia e cochetă și ușoară constată ideologul socialist -, apoi vina este că se potrivește prea mult idealului ce și-a creat el însuși, ideal numai de sărutări și îmbrățoșări, ba prin codri, ba pe
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
auroralului, a originarului, în creația eminesciană). Pentru Gherea, așadar (care făcea apologia "femeii-erou"), era de neînțeles un ideal pur estetic precum acela eminescian: " Dacă femeia e cochetă și ușoară constată ideologul socialist -, apoi vina este că se potrivește prea mult idealului ce și-a creat el însuși, ideal numai de sărutări și îmbrățoșări, ba prin codri, ba pe marea"132. Abia o dată cu generația următoare, la începutul noului veac, eminescianismul va fi receptat ca un fenomen "specific", provocând o mutație semnificativă a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]